Premiul Uniunii Ziariștilor Profesioniști-Elisabeta IOSIF:,,MEDALII DE AUR….ÎNCĂTUŞATE…*”
Într-un „templu al naturii”, denumit astfel de Alexandru Vlahuţă în 1919, se cuibăreşte o staţiune, despre care autorul „României Pitoreşti” spunea că face parte din „Paradisul românesc”. Era într-un an când staţiunii Olăneşti i se descoperise adevărata sa comoară şi i se făcuseră cunoscute izvoarele minerale de către dr. Carol Davila. Vlahuţă scrisese astfel, după ce, cu mai bine de cinzeci de ani în urmă, analizele de laborator ale izvoarelor sale contribuiseră la recunoaşterea lor europeană. La Expoziţia Universală de la Viena din 1873 se confirmase miracolul vindecărilor apelor minerale de la Olăneşti. Atunci, eficacitatea lor a fost oficial prezentată, răsplătindu-li-se valoarea cu Medalia de Aur.
În aceste peste două secole care au trecut, milioane de oamenii au venit în Olăneşti, venerând şi bucurându-se de puterea tămăduitoare a izvoarelor. Pe la 1877 existau în Olăneşti doar 3 hoteluri şi 3 saloane muzicale. Reconstrucţia staţiunii din 1897 avusese în vedere un stabiliment balnear iar în 1905 un „hotel al băilor”. La mijlocul secolului trecut s-a amenajat şi s-a modernizat captarea izvoarelor, pe care manageri ai secolului al XXI-lea le-au luat în custodie, recunoscându-le valoarea curativă în boli alergice, renale, cardiovasculare reumatice sau gastro-duodenale.
România ocupa în secolul trecut locul trei în Europa , ca ofertă balneară iar Staţiunea Olăneşti avea o capacitate dublă în 1990 cu peste 5000 de turişti, depăşind în 2008 cu 50% numărul populaţiei Olăneştiului. În cartierele noi Ponor şi Iepureşti şi-au ridicat vile craiovenii şi s-au construit noi case de vacanţă pe valea Tisei. În 2009 se ridicau două noi moderne complexe medicale, cu fonduri europene iar la începutul lunii iulie 2010 erau gata, goale şi nefuncţionale.
Cum mai arăta turismul balnear al Staţiunii Olăneşti în 2010?
Pe Aleea izvoarelor unde în 2005 se armonizau sunetele râului Olăneşti cu murmurul pădurii se făcea şi terapie prin muzică. În timp ce consumau apa izvorului, zeci de pacienţi sau turişti se plimbau în acorduri de Vivaldi . Melodioase cântări la nai te reţineau adăugând curei balneare o altfel de terapie. >>>>>>>>>>>>>
Explore posts in the same categories: Uncategorized
ianuarie 17, 2012 la 12:20 pm
Felicitări, sincere felicitări stimată și distinsă doamnă
al cuvântului scris.Pentru bunătatea sufletului în tot ceea
ce faceți și în tot ceea ce creați, premiul îl meritați cu
prisosință. Cu prețuire și admirație,
Constanța Abălașei-Donosă
ianuarie 18, 2012 la 6:21 pm
O realitate trista si zguduitoare, legata de Olanesti. Ati expus-o coerent si fara arabescuri, cu demnitate. Chiar daca doare, va multumesc, stimata si draga Doamna Iosif, pentru ca faceti cunoscut aceast fapt deloc divers. Noi, cei care ne aflam departe de Romania, avem o singura sansa sa fim la curent cu evolutiile, dar si cu involutiile unor aspecte de care ne pasa. Sansa aceea sunteti Dumneavoastra si ceilalti scriitori si jurnalisti, cu talet si constiinta. Meritati pe deplin premiul acordat! Cu gratitudine, a Dumneavoastra Gabriela Calutiu Sonnenberg, din Spania