ELISABETA IOSIF – DORUL DE LUMINĂ

Tu, care porţi

Clip_6Divina Lumină,

Maică,

Prea Curată,

Primeneşte-ne-n

Cântarea creştină:

„Veniţi de luaţi Lumină!”

 

Porunceşte,

Vestitorului dimineţii,

Vântului,

Să ne vestească,

Darul de Lumină:

Veniţi de luaţi Lumină,

2014-04-12_003515La Învierea Domnului!

 

EL s-a îmbrăcat cu Lumina-i dalbă,

Lumina Înţelepciunii,

Albă.

„Veniţi de luaţi Lumină”!

Şi… ne-a binecuvântat:

„EU sunt Lumina Lumii!”

De LSR

Elisabeta IOSIF: DARUL LUMINII, CA SEMN AL ÎNCEPUTULUI

„HRISTOS A ÎNVIAT!”

„VENIŢI DE LUAŢI LUMINĂ” este îndemnul preotului prin care începe slujba Sfintelor Paşti.

Să ne apropiem de valoarea creştină a sărbătorii Paştelui, privind lumea satelor noastre, în care găsim acea lume mirifică a tradiţiei în care dorim să ne întoarcem. E minunată „acea lume colorată, Clip_4ataşată de vechi dar acceptând şi mai noul, o lume a belşugului prevestit , însoţită de gesturi, incantaţii, dansuri şi colinde, care să ajute lumea să renască, să se înnoiască” (Paula Papoiu).

Ziua de Duminică a Paştelui e cea mai importantă pentru familia de la sat, după marea sărbătoare a Învierii, a triumfului asupra morţii, a biruinţei forţelor binelui. Îmi plac obiceiurile pe care le-am văzut, le-am trăit în unele zone ale ţării. „În Drăguş (Făgăraş), de pildă, când se întorc cu Paştele de la biserică, trebuie să calce, să treacă peste fierul pus în prag, aflat alături de un dărab de pământ cu iarbă verde şi numai apoi mănâncă Paşti, pentru ca peste an să fie tare ca fierul şi vesel ca iarba” (Ştefania Cristescu – Golopenţia). Important este şi ritualul ciocnirii ouălor. O credinţă mai puţin cunoscută şi care s-a păstrat în puţine locuri, preluată de comunitatea românilor din Silezia (I. A. Candrea), spune că, trebuie să ţii minte cu cine ai ciocnit ouă mai întâi, în prima zi de Paşti şi asta, pentru ceea ce ţi se poate întâmpla peste an. De pildă, dacă din întâmplare te rătăceşti într-o pădure, să te gândeşti imediat la cel cu care ai ciocnit oul şi vei găsi îndată drumul pe care ai venit. Interesant nu?! Să probăm.

incondeiere ouOul este simbolul vieţii şi al Creaţiei Universului iar ouăle roşii implicit viaţa renăscută prin sacrificiul divin. Un întreg ritual se desfăşoară la vopsirea ouălor şi la încondeierea lor, cu motive simbolice, multe precreştine, variind de la zonă la zonă, semnificând puterea solară şi vegetaţia. În Vlaşca ele se înroşesc miercurea, în Săptămâna Mare, în Bucovina, în Joia Mare. Dar în această zi e interzisă vopsirea lor, prin alte locuri săteşti, aşa cum se întâmplă în Muscel. 

Ar mai fi multe de spus despre alte obiceiuri populare dar să nu-i uităm semnificaţia Paştelui. El rămâne momentul, când cerem şi obţinem   ” lumină în lumină”. Poetul, susţinea Lucian Blaga, e cel ce caută mereu simbolul luminii. „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii,” spunea în poemul său, care este şi principala sa artă poetică, „dând luminii semnificaţii metafizice, mistice şi conotaţii ale sensului cunoaşterii, ca act de înălţare”.

Din „perspectiva creştină, lumina este semn al dumnezeirii şi al începutului”, căci Logosul iniţial este asociat luminii.

De LSR

Eugen Dorcescu-Un poet mistic: Blagoie Ciobotin

Blagoie Ciobotin, “nume de rezonanţă în peisajul liricii sârbe din România”, cum îl numeşte cunoscutul scriitor Ivo Muncian, mi-a dăruit, mai zilele trecute, două din cărţile sale de poezie, recent apărute: Casa de la rădăcina cuvântului, traducere din limba sârbă şi Potfaţă – Ivo Muncian, Editura Eubeea, Timişoara, 2013 şi Triptic athonitDORCESCU-Eugen2-wb, Tempus, Timişoara, 2013. Semnatar şi al altor numeroase cărţi în limba sârbă, Blagoie Ciobotin a mai publicat, după ştiinţa mea, în limba română, încă un volum de poezie, Litanii, la Editura Hestia, Timişoara, în 2001. Îl pomenesc şi pe acesta, deşi nu reprezintă obiectul nemijlocit al reflecţiilor mele de acum, fiindcă am descoperit acolo, prefigurat, motivul central (sau unul din motivele centrale) ale meditaţiilor lirice cuprinse în cele două cărţi primite în dar.

Să pornim, aşadar, cât putem de temeinic, la descifrarea mesajului pe care ni-l adresează preotul – poet (poetul – preot) Blagoie Ciobotin.

                                                      *

Motivul la care m-am referit, şi care împlineşte, cum mă voi strădui să probez în cele ce urmează, un rol decisiv în configuraţia textului este Cina, în semnificaţia duhovnicească, biblică, nou-testamentară a termenului.

Iat-o, evocată, pentru început, anticipativ, cum ziceam, în Litanii, sub titlul Cina cea de taină:

 

>>>>>>>>>>>>>>

De LSR

Paşcu BALACI – SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS

 Istmuri: Athos, spre est, Sitonia, Casandra…

 

2014-04-12_001934Istmuri: Athos, spre est, Sitonia, Casandra:

trei degete cu care să-ţi faci cruce

În Marea Ortodoxă ce străluce

Şi-mprăştie în toată lumea ambra.

 

Unde-i a apei cea mai dulce meandra

Văd un vapor de linie ce-aduce

Viespar turistic, inşi cu minţi năuce:

Cinicul, Sfântul, Iuda sau Buleandra.

 

Măslini sălbatici, fagi şi alunişuri

Şi-n vârfuri numai jnepenii de piatră

I-aşteaptă-n Munte printre povârnişuri.

 

Numai aici, cred, diavolii nu latră…

Ce dure-s pantele spre cer: suişuri

Spre al credinţei foc nestins în vatră…

 

>>>>>>>>>>>>>>>>

De LSR

Melania CUC – STEJĂREL IONESCU ŞI „DUMNEZEU (CARE) NE TRIMITE SĂ PAŞTEM HERGHELIILE NOPŢII”

Citesc filă după filă din volumul lui Stejărel Ionescu, şi vers cu vers se leagă întregul într-o construcţie lirică care îi caracterizează şi cărţile anterioare, cărţi pe care i le-am citit nu de multă CUC-Melania-OK1-copyvreme. Tehnic vorbind, textele de faţă sunt tributare unui clasicism nu o dată cu nuanţe, aparent, de jucăuşe versificaţii dar în matricea fiecărui poem se distinge o lume specifică acestui poet care scrie cu patimă şi devoţiune.

În rimă, nu obligatoriu riguroasă, sau în vers alb de cea mai pură esenţă, S.I. rostogoleşte parcă bulgării zăpezii lirice şi construieşte aici o lume fascinantă.

Scrie cu ardoare şi cu talent evident, scrie cu seriozitate şi respectând ceea ce este mai important în formula unei cărţi: taina creaţiei. Când citeşti textul perfect rotunjit, fără asperităţi de fonetică, nimic nu denotă transpiraţia travaliului, deşi temele lui sunt foarte serioase, de la restituiri şi amintiri în alb-negru, la problemele de filosofie ale umanităţii. De la pastelurile ce surprind prin culoare şi cantabilitate verbală la poezia religioasă, curcubeul verbal se răstigneşte pe cerul poematic cu sfiiciune uneori, alteori cu bucuria stranie a sacrificiului de sine. Poetul nu îşi mai aprţine. El mărturiseşte, oficiază ceea ce numai un artist poate distinge în vălmăşagul cotidianului. Esenţa.

Moartea cu spectrul său enigmatic şi aproape hipnotic în enunţarea sintagmei, deţine un rol major în paginile cărţii, este, aş spune eu, hârtia de turnesol prin care sunt relevate frumuseţile şi plăcereile efemere ale vieţii.

Spunem că poemele lui Stejărel Ionescu ne lasă să credem că sunt scrise cu uşurinţă, asta se întâmplă pentru că cititul lor este o bucurie şi nu ai nevoie să revii pe pagină pentru a căuta cu disperare mesajul, cum se întmplă în poezia postmodernistă. Poetul spune în gura mare şi cu vorbe potrivite ceea ce gândeşte. E liber. Metaforic, în texte, este vorba despre o golgotă personală prin care Omul se desăvârşeşte. Poemele scrise de S.I. enunţă legile vieţii şi fiecare vers se leagă de alt vers natural. Fără artificii.

Un liant fascinant, datorat harului său poetic, uneşte cântecu-i în poezie şi, tu, cititorule, doreşti să mergi mai departe, şi mai departe pe pagini, convins fiind că lumea lui Stejărel Ionescu este lumea ta personală. Şi eu m-am recunoscut în copilul ce îşi venerează mama din amintire, în adultul ce deplânge aproape bacovian moartea anotimpului. Nimic nu este nou pe lume dar poezia de faţă deţine aură personală şi articulează valenţe cu destinul umanităţii ce transcede adesea şi în regnurile vegetale. Vizează idealul.

>>>>>>>>>>>>>>>>

De LSR

Adrian Botez – O carte a arheicităţii soteriologice: „PIETRELE LUMINII LINE – incantaţii”, de ELENA DANIELA RUJOIU

Volumul ”Pietrele luminii line – incantaţii ”, al Poetei ELENA DANIELA RUJOIU, este nu doar marcat de însemnele arhaicităţii apotropaice-revelatorii, ci, în primul rând, de ARHEICITATE (esența tuturor fenomenelor, prototipul/modelaritatea originară a tuturor lucrurilor și ființelor; forță vitală; principiu). Expresia liturgic-incantatorie, dar şi ionalexandrină, din titlu („lumină lină”), invită atât la o autoexorcizare (de toţi demonii modernităţii!), cât şi la o pregustare a stării spirituale postapocaliptice, de extază generalizată şi de recuperare spirituală adamică.

Fără niciun fel de complexe, dezvoltând o viguroasă imagistică arheică, de sorginte masculin-războinică (sau, poate, amazonico-tracică!) – Poeta devine evocatoare şi invocatoare de forme cosmice originare, ale imaginarului paradisiac. Devine inspirat-tălmăcitoarea Arheilor Brâncuşiano-Eminescieni: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Pasărea Măiastră…până la Postludiumul care sugerează Roata Lumii – căci Cristalele Divine ale Logos-ului Valah provoacă spre demiurgie şi refac, etern, potenţialul eckhart-ian al lui Gotheit-Făcătorul imergent/apofatic, cealaltă faţă a lui Got-Făcătorul emergent/catafatic: „Pietre şlefuite-n Sine/Voi, Cristalelor Divine/Legământ din legănare/(…) Sfântă limba mea, română/Curge-n sus să iarăşi vină/Ce-a mai fost, Lumină Lină!” (cf. Postludium).

Lumea istorică, pasageră şi fluctuant-proteică, este redusă la esenţele ei imuabile, singurele care se vor putea înscrie pe traiectul soteriologic. Şi toate aceste esenţe tind, deci, către „dezgreunarea” re-creatoare a stării de „zbor”-ek-stasă şi de ardere, ca fază lustrală şi de reintegrare întru impersonalitatea divină, dinspre curgerea cosmico-lactee (şi Uger-Fântână-Izvor al Curgerii!) spre Lumina Mântuitoare, către eminesciana „noapte bogată”/ „noaptea luminii mistice/misterul eternei demiurgii” – care exprimă, prin verb demiurgic, semnificaţia extatică a brâncuşienei împietriri hieratice a Mesei Tăcerii: „Meandre, cascade, izvoare/Visare şi dezgreunare/Toate-s rostire, zburare//Ardere smulgere curgere/Lactee-a-nstelatelor ugere/Cuvintele-s duh şi mirungere//Cum din bătrâni din fântâni/Cu-mpreunare de mâini//Toate-s din Noapte Lumini” (cf. Masa Tăcerii). „Împreunarea de mâini” este imaginea restaurării Adamului/Androgin Originar, re-format/re-sintetizat, întru re-solidaritarea spirituală a „ţăndărilor” istorice ale umanităţii.

În definitiv, poemul Masa Tăcerii poate servi şi de Artă Poetică, întrucât Izvorul Mântuirii, al Revelaţei-întru-Zbor este, conform autoarei, însăşi Cartea/Byblos: „Cărţile noastre-s ulcioare/Înaripate izvoare/Înaripate izvoare … ” – Cartea-Ulcior fiind atât Arheu al Femeii-Eva, cât şi al Orficului-Liră sau Vioară/Ceteră: orice ULCIOR este aparenţă de penia (lipsă fiinţială/existenţială), care cheamă porosul (plinătatea-deplinătatea/desăvârşirea spirituală, revelată omului ca Potir Graal) – poros dumnezeiesc-demiurgic (constant şi etern re-demiurgic!).

Cu solid însuşite şi revelate influenţe ale universului esenţializat eugenevuian, Poeta ELENA DANIELA RUJOIU se lansează în descrierea indescriptibilului arheic, dominat de hierogamia Geea-Galatheea/Terestru-Uranic, adică de nunta mistică, întru tăcere şi nevăzut apofatic, dintre Manole şi Ana, dintre Yang-ul şi Yiin-ul cosmic, Zidire întru Iubire/Eros Agapé: „Spus-au prin veacuri Femeia/Geea din Muma Pangeea/Splendoarei de când Galateea//Despre zidire-n zidire/Cu piatra-ncercării-n iubire”.

>>>>>>>>>>>>>>

De LSR

Cristina Ştefan – LANSARE DE CARTE, 29 MARTIE 2014, BUCUREŞTI

Sâmbătă, 29 martie 2014, a avut loc evenimentul lansării volumului Antologia scriitorilor români de pe toate continentele, la Biblioteca Metropolitană Bucureşti. Ziua caldă, primăvăratică, a reunit sub bagheta scriitorului şi jurnalistului Elisabeta Iosif şi a scriitorului Victor Gh. Stan, autorii antologaţi, invitaţi, prieteni.2014-04-11_234001

De câţiva ani, în acest lăcaş de istorie literară şi prezent literar, lansările de carte organizate de mentorul Revistei Cetatea lui Bucur şi preşedinte al Filialei Bucureşti a Ligii Scriitorilor Români, Elisabeta Iosif, fac posibile întâlniri între poeţi şi prozatori din toate oraşele ţării şi din lume, într-o atmosferă plăcută, de prietenie, de cunoaştere şi preţuire reciprocă a scrisului şi a publicării, sărbătorite împreună.
Este o anume emoţie şi bucurie în aceste întâlniri ale noastre şi la eveniment participă autori făcând parte din diverse comunităţi literare. Ne-am cunoscut pe internet, ne apreciem şi ne susţinem, sărbătorim împreună apariţia cărţilor noastre, fie în volume single, fie în antologii cuprinzătoare sau reviste. 29 martie a însemnat o întâlnire cu participare diversă, eu am reprezentat Cenaclul Lira21, împreună cu scriitorii Luminiţa Zaharia şi Viorel Gongu, au venit scriitori de la Cenaclul Orpheus Bucureşti, criticul Florin Grigoriu şi poetul Lucian Coliţă, din Iaşi, poeta Livia Ciupercă; din Ploieşti, Elena Trifan şi Ioan Adrian Trifan; Anca Florentina Popescu, Victoriţa Duţu, Bucureşti; Dumitru Negoiţă, din Focşani; Virgil Ciucă din New York.

Actriţă Doina Ghiţescu a recitat poezii cuprinse în antologie, din autorii prezenţi în sală. În maniera emoţionantă binecunoscută, Doina Ghiţescu ne-a dăruit mici reprezentaţii dramatice, versuri la rampă în primă audiţie, în care lirica devine personaj şi rol, interpretate cu talent captivant. Iată câteva versuri cu aplauze:

„Se mişcă-ncet. Abia mai stă pe roate,2014-04-11_234027
Şi-şi scrie rândurile toate
Din gări de seară şi de noapte”- (Elena Trifan-trenul vieţii)

„Plete şi sâni
Învelind o clepsidră
Feminitatea: – (Anca Florentina Popescu- haiku)

„mi-ntorc privirea
spre birou
…dansează cuvintele-n horă!
se despart şi se prind din nou
şi joacă mai bine de-o oră

dansat-au cuvintele-n horă”- (Ioan Adrian Trifan)

„…aşa-i recomandabil, ca unu să treneze-n linişte
necurbat de vecinul său, unu,
oricare-ar fi el,
şi oricât de ochios,
şi-oricât de dantelat,
şi-oricât de firoscos.
Trăiască unu! Sâc!
Ce, Fănuş Neagu să n-aibă pereche?”- (Livia Ciupercă)

>>>>>>>>>>>>>>>>

De LSR

Nicoleta Milea – ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE * CETATEA LUI BUCUR Editura Cetatea Cărţii 2014

Întâlnirea poeţilor şi prozatorilor, de limbă română, de pe toate meridianele lumii, într-un loc şi într-un timp al dialogurilorfervente ale umanităţii, de trezire a interesului şi de cultivare a gustului pentru cuvântul scris, cu un iz puternic de originalitate, întrupează, în viziunea acestei Antologii specificitatea profundă a conceptelor de naţional şi universal în cultură.

Idealuri distincte, exprimând diversitatea spiritului artistic, pun în evidenţă similitudini şi diferenţe, dintre cele mai pertinente, între creatorii de poezie şi proză de astăzi. Structura armonioasă a cărţii o asigură emoţia estetică de o incontestabilă calitate.

Prin această antologie, Elisabeta Iosif, realizatoarea volumului, aduce în prim – plan valori creative, care promovează arta cuvântului, răspunzând unei nevoi evidente de cultivare a virtuţilor literare.

ANTOLOGIA SRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATECONTINENTELE LUMII, Cetatea lui Bucur, Editura Cetatea Cărţii, 2014, un proiect literar amplu, cuprinde genuri şi specii literare fundamentale, perspective, anticipaţii, viziuni fascinante, remarcându-se prin magia verbală, vizionarism, inovaţia limbajului poetic, precum şi prin capacitatea acestuia de a crea şi încuraja categorii estetice mereu în căutarea esenţelor. Floare cu parfum de meridiane, cuvântul de deschidere al poetului Victor Gh. Stan, aduce un cald omagiu poetei şi prozatoarei Elisabeta Iosif, care, prin această lucrare, încă o dată reliefează ,,că limba noastră românească ajută la păstrarea identităţii naţionale, fapt ce mă determină în a-i mulţumi şi a o felicita pentru ceea ce a strâns în lada de zestre pentru cei care vin în urma noastră.” La apariţia în condiţii deosebite şi-au mai adus contribuţia Constantin Vlaicu (editor, tehnoredactare) şi George Roca (ilustraţia copertei).

În cele 276 de pagini, fiecare antologat (respectiv 27de poeţi şi 17 prozatori), primeşte un număr aproximativ egal de pagini, conţinând o sintetică fişă biobibliografică, activitatea publicistică/editorială/literară şi partea compoziţională. Bine cunoscuţi din presa literară de specialitate (din ţară şi din întreaga lume), autorii aduc în faţa cititorului creaţii care evidenţiază direcţii/ orientări ale literaturii contemporane, grupate în două mari secţiuni, cu numele ordonate alfabetic.

Poezie: Adrian Botez, Adrian Erbiceanu (Montreal, Canada), Al. Florin Ţene, Anca Florentina Poescu, Camelia Ioniţă Mikesch (Elveţia), Cristina Ştefan, Elena Angheluţă Buzatu (SUA), Elena Trifan, Elisabeta Iosif, Emil Bucureşteanu, George Ioniţă, George Roca (Australia), Ioan Adrian Tufan, Lia Ruse (Montreal, Canada), Liliana Petcu, Livia Ciupercă, Melania Cuc, Mihaela Oancea, Mihai Niculiţă, Nicoleta Milea, Titina Nica Ţene, Raveca Vlaşin, Sebastian Golmoz, Theodor Răpan, Victor Gh. Stan, Victoriţa Duţu, Virgil Ciucă (New York, USA).

Pro: Berthold Aberman (Nazaret, Israel), Cornelia Păun, Dumitru K. Negoiţă, Elena Buică (Toronto, Canada), Elena Adrian Răducan, Elisabeta Iosif, Eliza Roha, Emil Bucureşteanu, Gabriela Căluţiu Sonnenberg (Spania), George Roca (Australia), Ion Adrian Trifan, Madeleine Davidsohn (Haiafa, Israel), Magdalena Albu, Muguraş Maria Petrescu, Petru Ilie Birău, Tudor Petcu, Veronica Balaj.

Protagoniştii condeiului, prin harul şi pasiunea pentru arta cuvântului, regândesc creaţia şi condiţia creatorului, într-o lume obsedată de tehnică/tehnici şi tehnicisme. Reflecţia permanentă asupra universului lirico-epic şi a ontologiei lumilor lui este, în fapt, recunoaşterea generalului prin particular, a părţii prin întreg dar şi a universalului prin spiritul naţional.

Prof. Dr. Nicoleta Milea

De LSR

Veronica IVANOV : INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE

Veronica IVANOV: Multe articole au trecut prin mâna dumneavoastră. Sunteţi un recunoscut scriitor, poet şi ziarist, atât în România cât şi în ţara dumneavoastră de adopţie, Australia. Eu aş zice că sunteţi şi un artist desăvârşit!2014-04-12_194517

George ROCA: În primul rând salutări dumneavoastră şi cititorilor revistei RoMania. Referitor la multitudinea de articole… aşa este! Multe articole (materiale scrise) mi-au trecut prin mână. De când mă ocup de redactare am preparat (până acum, 10 aprilie 2014) peste 6250 de materiale. Adică, după ce le-am primit de la autori în diferite formate, le-am corectat, le-am pus semne diacritice, le-am ataşat o imagine complementară, le-am făcut publicabile, şi le-am răspândit la revistele cu care colaborez. Peste 60 de reviste! Publică cine vrea, sau cine este interesat de materialul respectiv! Uneori a fost publicat acelaşi articol, simultan, şi de zece reviste virtuale sau pe hârtie. Înseamnă că publiciştii au fost interesaţi şi le-a plăcut ceea ce le-am trimis. Spre bucuria autorului! Eu cu ce m-am ales!? Am fost şi sunt cel mai câştigat! Citesc totul! Absolut totul, în amănunţime! Normal! Doar redactez materialele… şi trebuie să fiu atent ce se scrie în conţinutul acestora. Şi astfel, în felul acesta, nu duc lipsă de literatură de limbă română chiar dacă mă aflu la antipozi. Trăiască Internetul care facilitează acest mijloc minunat de comunicare. Mă veţi întreba de unde am „muşterii” care scriu… Am fost şi mai sunt prezent în redacţiile unor reviste… de la redactor şef până la simplu corespondent. De acolo, deci, vin scriitorii! Nu îi fur… de la aceste reviste, dar mă caută domniile lor în particular ştiind că pot să le facilitez relaţia cu diferite publicaţii literare şi totodată să le fac materialele publicabile. Unii mă consideră un fel de PR… literar. Desigur că mulţi scriitori se bucură atunci când îşi văd materialele apărâd într-o publicaţie, dar şi revistele au aceeaşi bucurie când primesc câte un material de valoare. Desigur că întotdeauna pun la vedere adresele de e-mail ale celor două entităţi (corespondentul şi publicaţia) pentru a putea întreţine legături şi fără intermediul meu.

Cât despre propoziţia a doua din întrebarea de mai sus… Vă mulţumesc! Prea multe laude totuşi! Nu ştiu cât de cunoscut sau re-cunoscut scriitor sunt, apoi poet sau ziarist… dar sincer, mă zbat cât pot de tare! Îmi plac lucrurile rotunde, perfecte, frumoase, plăcute… şi de aceea fac eforturi ca şi scrierile mele să fie aşijderea. Nu întotdeauna reuşesc… căci doar… oameni suntem! Artist desăvârşit!? Vorbe mari! Sarutmana! Cred că v-aţi referit la grafica digitală de care mă ocup!? Hm! La unii place, la alţii mai puţin, iar alţii trec indiferenţi pe lângă…! Cu toate că am am o vitrină destul de vastă cu imagini digitale artistice, grafică, portretistică, sigle, colage, afişe, radiografii… care pot vizitate pe pagina mea de facebook.

>>>>>>>>>>>>>>>

De LSR

Florin Grigoriu: ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE, Cetatea lui Bucur, Editura Cetatea Cărţii

Antologia scriitorilor români de pe toate continentele, Cetatea lui Bucur, Editura Cetatea Cărţii, Mehadia, 2014, coperta George Roca, Australia, prefaţă Victor Gh. Stan, 278 de pagini, A4, cuprinde 27 de poeţi şi 17 prozatori, scriitori cu interesante biografii, într-un caleidoscop plăcut citirii, dând seamă de trăiri diverse, prezenţe ambiţioase2014-03-27_210445, premiate, cu volume care au trezit atenţia unor degustători de arome noi, exploratori literari temerari, chiar dacă mulţi dintre aceştia, cum şi spaţiile lirice sau narative despre care scriu, nu sunt relevate geografiilor publicistice diverse. Aceasta, de fapt, fiind şi rolul orişicărei antologii, de a spune, de a afirma, de a striga: EXISTĂM! Şi cum răspândirea unor scrieri este fatalmente limitată, aria unei antologii este mai mare… Aceasta, cum şi altele iniţiate pe linii aeriene, de internet, duce cuvântul, ca dar, şi mai departe „pe toate continentele”, (inclusiv cel alb de la Polul Sud, dacă nu cumva şi pe continentul unic lunar, într-un viitor mai mult sau mai puţin imediat, ba, poate şi pe continentele subpământene ori stelare…interesate)…

Vinovată de această antologie este scriitoarea Elisabeta Iosif, om de radio între 1971-2009, de cărţi – proză fantastică, de aici spunerile de mai sus, de eseuri, de iluminări poetice, ba, de-o vreme şi de redactor de revistă CETATEA LUI BUCUR, majoritatea scriitorilor din cartea aceasta fiind publicaţi şi în această reprezentanţă capitalistă (Bucur fiind, toată lumea ştie, un capitalist stăpân de oi pe pajişti mioritice dâmboviţean-argeşene, om care şi-a făcut şi o cetate, să ştie lumea în 2014 că sunt şi alţi scriitori, vorba ceea din cărţile de liceu, necanonici, deşi…).

Cum această scriere a mea nu este un studiu, ci doar o semnalare de autori suferitori de scrisori literare, ce altceva fiind literatura, decât o scrisoare către un cititor – prieten? Mă laud a zice sintagme ale lor şi, poate, două-trei vorbe în plus la cele oglinzi din antologie – fiindcă ce altceva decât oglinzi ar fi? – or poate floare cu parfum de meridiane, cum zice prefaţatorul, şi el cuprins în carte şi într-un meleag de creaţie pentru copii şi tineret, şef de Filială la Uniunea Scriitorilor din România (în altă paranteză spun că autorii fac parte din mai multe grupări scriitoriceşti din ţară sau din alte ţări, dar toţi din cea galactic – eminesciană – argheziană – nichitiană < vă rog să numiţi dumneavoastră şi alţi mari făuritori de limbaje literare în dulcea noastră scriere> a limbii române de azi.

Adrian Botez, primul la contraatacul desantului de aici, după ce a stat şi într-o temniţă interioară, până ce a evadat prin 1998 în volumul cu acel titlu, este un autor marmorean de insomnie, lângă havuze de amărăciuni, trăind glorii bizantine şi sonete colecţii de răni. „Să nu lăsaţi să se cicatrizeze/ Vreodată rana bietului Poet!/ Ar fi lumina-n lume să-nceteze,/ Copacul să îngheţe în portret…/Veniţi de luaţi lumină din cuvinte!/ Învie miri – şi nu mai sunt morminte.”

Adrian Erbiceanu face confesiuni poetice de prin 2003 în volume, în ţară şi prin Canada, unde are oarece treburi scriitoriceşti la Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română din Quebec, ocupându-se de dorurile acestora, după cum zice într-un poem „Jos la răscruce, gata de ducă/ Ce mă mai ţine, mă tot hurducă./ Dorul atârnă frunza săracă/,Dragostea vine, dragostea pleacă… / Prind, ca din palme, să se resfire/ Cioburi păstrate în amintire…/ Ca o minciună consolatoare,/ Vremea mă ninge, clipa mă doare…

>>>>>>>>>>>>>>>

De LSR

Elena Trifan: LANSARE – ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE – 2014, COORD. ELISABETA IOSIF

Sâmbătă, 29 martie 2014, la Biblioteca Metropolitană „Mihail Sadoveanu” din Bucureşti a avut loc lansarea „Antologiei scriitorilor români de pe toate continentele” publicată recent la Editura Cetatea 2014-04-11_230426Cărţii, sub coordonarea doamnei Elisabeta Iosif, poet, prozator, eseist, jurnalist.

Cartea concepută ca un liant al românilor de pretutindeni, în cele 276 de pagini, după Prefaţa „Floare cu parfum de meridiane,” semnată de Victor Gh. Stan, conţine CV-urile şi creaţiile în versuri ale unui număr de 27 de poeţi: Adrian Botez, Adrian Erbiceanu, Al. Florin Ţene, Anca Florentina Popescu, Camelia Ioniţă Mikesch, Cristina Ştefan, Elena Angheluţă Buzatu, Elena Trifan, Elisabeta Iosif, Emil Bucureşteanu, George Ioniţă, George Roca, Ioan Adrian Trifan, Lia Ruse, Liliana Petcu, Livia Ciupercă, Melania Cuc, Mihaela Oancea, Mihai Niculiţă, Nicoleta Milea, Raveca Vlaşin, Sebastian Golomoz, Theodor Râpan, Titina Nica Ţene, Victor Gh. Stan, Victoriţa Duţu şi Virgil Ciucă şi creaţiile unui număr de 17 prozatori: Berthold Aberman, Cornelia Păun, Dumitru Negoiţă, Elena Adriana Răducan, Elena Buică, Elisabeta Iosif, Eliza Roha, Emil Bucureşteanu, Gabriela Căluţiu Sonnenberg, George Roca, Ioan Adrian Trifan, Madeleine Davidsohn, Magdalena Albu, Muguraş Maria Petrescu, Petru Ilie Birău, Tudor Petcu şi Veronica Balaj.

Lansarea cărţii la Biblioteca „Mihail Sadoveanu” din Bucureşti a fost concepută sub forma unui dialog între arte, printre participanţi aflându-se scriitori din ţară şi din străinătate, critici literari, actriţa Doina Ghiţescu, soprana Ana Ciubotariu, Formaţia „Celest”, cu Felicia Popescu – solistă şi chitară, Nicu Şandru – flaut.  

Cristina Ştefan s-a arătat încântată de revoluţia culturală manifestată în ţara noastră după 1990 şi, în mod deosebit, de explozia lirică la mediatizarea căreia a contribuit şi Internetul cu revistele sale online şi reţelele de socializare.  

A remarcat de asemenea diversitatea formelor de exprimare lirică de la vers clasic, poezii cu formă fixă, la poezie cu vers liber şi a apreciat efortul depus de doamna Elisabeta Iosif în realizarea acestei cărţi, calitatea selecţiei, a structurării materialului şi a corecturii.  

Victor Gh. Stan parafrazând un vechi proverb românesc a asemănat apariţia unei antologii cu săpatul fântânilor primăvara: „Dacă toamna se numără bobocii, primăvara se numără fântânile.” 

>>>>>>>>>>>>>>>>

De LSR

Adrian Botez: O AUTENTICĂ JERTFITOARE, PENTRU PĂSTRAREA CANDORII COPILĂRIEI UMANITĂŢII: OLIMPIA SAVA

Literatura pentru copii, la românii contemporani, ca şi industria valahă, vorba lui Caţavencu: „e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire”.

Ne referim, fireşte, la acea literatură (pentru copii) de calitate superioară şi cu eficienţă spiritual-constructivă – iar nu la toate imbecilităţile impostoriale şi la toate nocivităţile anti-spirituale, impuse de secăturismul cronicizat, care domneşte, de ani buni (?!) de zile, în Ministerul Educaţiei (care EDUCAŢIE?!) – secăturism grav intoxicant spiritual, care îşi arată roadele otrăvite, în refuzul, CATEGORIC, al tot mai multor familii (din păcate, numai dintre cele cu standarde economico-financiare înalte, care-şi permit acest lucru!) de a-şi mai încredinţa propriii copii, învăţământului de stat! Lucru care, azi, se întâmplă, tot mai des, în ţările aşa-zis „civilizate” – din Europa, dar şi din SUA!

Iată, însă, că, dintr-o întâmplare fericită, am putut constata că mai există şi insule de normalitate şi graţie divină, în lumea plină de aburi infernali, a literaturii pentru copii. Excepţia descoperită de noi (e drept, cu sectoare care se pretează, în timp, la ameliorări substanţiale!) se află în zona de creaţie a OLIMPIEI SAVA, o doamnă respectabilă, actualmente pensionară, dar care a fost cadru didactic atât la sat-comună, cât şi în şcolile generale ale municipiului Galaţi. Deci, este o persoană care nu-şi „suge din deget” scrierile, ci una care cunoaşte, de o viaţă, adevăratul mediu şcolăresc, în care cresc şi ar trebui să-şi dezvolte sufletul, intelectul, capacităţile imaginative etc. copiii valaho-românilor. O persoană care s-a confruntat cu nevoile reale ale acestor copii, care nevoi nu sunt legate, exclusiv, de televizor şi de Internet – ci, cu osebire, de Sfânta Carte!

Multe zeci de cărţi a tipărit această stimabilă doamnă – de la cele „eco-logice” (cf. Poezii eco-logice/Poèmes écho-logiques, Editura Pax Aura Mundi, Galaţi, 2002, Eco-logice, Editura Pax Aura Mundi, Galaţi, 2007 ), sau militând pentru „drepturile copilului”, pentru buna cunoaştere a organismului uman (cf. Corpul omenesc, Editura Bons Offices SRL, Chişinău, 2006), ori profilactice – cf. Despre SIDA să învăţăm, Editura Bons Offices SRL, Chişinău, 2002, sau Despre droguri, Editura Şcoala gălăţeană, Galaţi, 2005 (o parte dintre ele fiind bilingve… – …dar nu acestea reprezintă culmea gloriei sale creatoare şi formatoare de cugete şi inimi sănătoase de copii ai valaho-românilor!), până la cele de colorat, implicând, simultan, şi latura cognitivă a şcolarilor (cf. Desenăm şi colorăm, mamiferele-nvăţăm, Editura Olimpias, 2013, sau Hai la fructe de vânzare…, Editura Olimpias, Galaţi, 2009), un ingenios Alfabet jucăuş (Editura Olimpias, Galaţi, 2008), poezii pentru copii (cf. Şi căţeii…tot copii, Editura Olimpias, Galaţi, 2012, Este iarnă, Editura Olimpias, Galaţi, 2013, Pisicuţe răsfăţate, Editura Olimpias, Galaţi, 2012, Poezii foarte uşoare, pentru cei din grupa mare, Editura Pax Aura Mundi, Galaţi, 2007, E toamnă iar, Editura Olimpias, Galaţi, 2012 etc. etc.), ba chiar şi teatru pentru copii (cf. O scenetă pentru fiecare, vol. I, II – Editura Olimpias, Galaţi, 2013).

>>>>>>>>>>>>>>>

De LSR

Gheorghe A. STROIA – ANA MARIA GÎBU – DINTR-UN VIS ÎN ALTUL

ANA MARIA GÎBU (Dorohoi, Botoşani) – DINTR-UN VIS ÎN ALTUL (Proză scurtă, A5, 108 pagini)

 2014-04-08_231349LUMINIŢA ZAHARIA: „Ce surprize ne-ar mai putea oferi Ana Maria, vă întrebaţi, când ne-a demonstrat cu prisosinţă că nu există limite pentru cuvântul scris, că atât metafora (la superlativ!), cât şi naraţiunea lucidă, realistă, bine condusă pe tot parcursul unei scrieri de amploare, pot fi apanajul aceleiaşi minţi sclipitoare, că talentul nu cunoaşte vârstă?… Şi iată că recidivează, în acest volum de proză scurtă, pentru a ne arăta cât de graţios ştie să patineze dintr-un vis în altul, printre iubirile dintâi, eterne sau dramatice sau cu final neaşteptat, printre magia chimiei şi cea a fizicii, transformate magistral în poveste (cum îi vor mulţumi profesorii pentru ajutorul în atragerea copiilor către aceste ştiinţe aparent dificile!), printre adevărate poeme în proză (pentru că, nu-i aşa, un poet nu se poate dezice în cele din urmă de blestemul lirismului din genele sale!) sau poveşti science-fiction, doldora de imaginaţie dar extraordinar de solid documentate ştiinţific… Încântătoare sunt şi eseurile care tratează teme grele, adevărate lecţii de viaţă şi de conduită morală, scrise cu o maturitate uimitoare. Acest volum nu poate plictisi pe nimeni! Saltul din vis în vis, unul mai îndrăzneţ şi mai misterios decât altul, tematica atât de complexă şi de variată va atrage, cu siguranţă, cititori de toate vârstele sau gusturile literare!”

 

Gheorghe A. STROIA

Armonii Culturale

martie 2014

De LSR

Simona PUŞCAŞ – BUNĂ DIMINEAŢA / BUONGIORNO (POEME BILINGVE)

BUNĂ DIMINEAŢA


pentru cei care doresc să inventeze
o altă zi,
pentru cei care sunt pe stradă,PUSCAS-Simona-2okwb
pentru cei care şi-au făcut deja plimbarea…
„Bună dimineaţa!”

Cine-şi îneacă al său „de ce?”
într-o ceaşcă de cafea
„Bună dimineaţa!”
Pentru cine nu există…
„Bună dimineaţa!”

Pentru ridurile de pe fata ta
poate cineva a decis deja
să-ţi dăruiască lacrimile
sau un zâmbet…
„Bună dimineaţa!”


îndoieli, incertitudini,
ele sunt doar o mână
într-o mângâiere…
„Bună dimineaţa!”

Poate pentru tine nu este suficient,
dar, întotdeauna există,
o altă zi… şi o speranţă….

>>>>>>>>>>>>>>

De LSR

Elena Trifan – Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume. Starpress 2014/L’Antologia degli scrittori romeni contemporanei del mondo intero

Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume. Starpress 2014/L’Antologia degli scrittori romeni contemporanei del mondo intero”, Coord. Ligya Diaconescu.

Recent, la Editura Fortuna, Râmnicu-Vâlcea a apărut „Antologia scriitorilor români din întreaga lume. Starpress 2014”, ediţie bilingvă română-italiană, sub coordonarea Doamnei Ligya Diaconescu, jurnalist, poet, publicist, economist, maestru Reiki.

Doamna Ligya Diaconescu este deja cunoscută în ţară şi în străinătate pentru inspiratele şi neobositele iniţiative de promovare a culturii şi artei româneşti în întreaga lume, în calitate de: director al S.C. Starpress SRL Râmnicu Vâlcea şi al Asociaţiei Internaţionale de Cultură şi Turism, „STARPRESS”, proprietar al revistei internaţionale româno-canado-americane „STARPRESS”, proprietar al Centrului de Informare şi Promovare a Turismului Românesc „Starpress”, membru al Clubului de Presă Transatlantic, membru fondator al „Association des mass-medias et journalistes d’expression roumaine sans frontiere.”

Începând cu anul 2011, pentru promovarea talentului românilor din întreaga lume a iniţiat şi coordonat apariţia unei serii de antologii internaţionale, bilingve, ale scriitorilor români contemporani, din care au apărut până în prezent ediţiile: română-engleză, 2011, română-franceză, 2012, română-germană, 2013, română-italiană, 2014.

Antologia română-italiană, proaspăt scoasă de sub tipar, are două prefeţe, una semnată de Mihaela Cristescu, una de Elena Buică şi două secţiuni, una de poezie şi una de proză, reuşind să strângă laolaltă creaţiile a treizeci şi nouă de autori, din care douăzeci şi cinci sunt poeţi: Cristiana-Maria Purdescu, Virgil Ciucă, Ionela Flood, Ligia-Gabriela Janik, Daniel Ioniţă, Ionela Elena Ciobanu, Melania Rusu Caragioiu, Adalbert Gyuris, Mihaela Cristescu, Dorin Moldovan, Tatiana Dabija, Rodica Calotă, Ştefania Bîcu, Elena Armenescu, Dumitru Găleşanu, Daniela Bejan, Gabriela Lavinia Ninoiu, Gheorghe Vicol, Elena Trifan, Victoria Milescu, Olimpia Sava, Emil Lungeanu, Zina Bivol, Stelian Platon, Lavinia Huţişoru Dumitriu, nouă prozatori: Elena Buică, Claudia Partole, Dora Alina Romanescu, Ion Croitoru, Teresia Bolchiş Tătaru, Tudosia Lazăr, Milena Munteanu, Andreea Elisa Roff, Elena Adriana Răducan, şi cinci cuprinşi în ambele secţiuni: Ligya Diaconescu, Ioan Adrian Trifan, Mariana Zavati Gardner, Luca Cipolla, Iacob Cazacu-Istrati.

Autorii, persoane de vârste şi de profesii diferite, majoritatea de origine română, selectaţi pe principiul calităţii, trăitori în România sau în Republica Moldova, Germania, Italia, Anglia, Statele Unite, Canada, Australia, sunt uniţi de licărul harului dumnezeiesc, de dragostea faţă de pământul românesc şi faţă de limba română.

O apariţie singulară şi binevenită în paginile cărţii o constituie domnul Luca Cipolla, „italiano vero”, născut la Milano, împătimit de România şi limba română, poet, prozator, traducător din română în italiană şi din italiană în română.

Sub magia cuvântului spaţiile parcă se comprimă şi cartea Doamnei Ligya Diaconescu ni-i aduce vii în faţă, ca nişte zvâcniri de inteligenţă şi talent, cu gândurile, sentimentele, atitudinile şi aspiraţiile lor, într-o diversitate de profiluri spirituale individuale, care ca într-un joc de puzzle se îmbină într-un profil spiritual colectiv.

>>>>>>>>>>>>>>>>

De LSR

Adrian Botez – MAL DE PRIMĂVARĂ

blând văluresc oceane de petale

sub strigătele păsărilor-îngeri

la mine-n piept e ţărmul de urale829_shrineprimavara

spre care-au năzuit năierii-n frângeri

 

străfulgerat văzduhul este iară

de aripi orbitoare de lumină:

prin seve şi prin nervi e primăvară

arhanghelii-au plinit aici grădină

 

după atâta iarnă de-osteneală

serafi şi sfinţi se-amestec’ la-ntâmplare

sub vreun copac se-aşaz’ la nimereală

 

visând de-acum extazul de culcare

…însuşi uimit păşeşte printre flori

agale-n seară Hristul de fiori

>>>>>>>>>>>>>>>>> Adrian Botez-MAEŞTRII

De LSR

VICTORIA DUŢU -Expoziţie de grup -FRANŢA, aprilie-2014

Expoziţie de grup FRANTA.

Organizatori: ARTEC MONDIAL,2014-04-11_235433
Asociația Romorantin, din Chouzy-sur-Cisse, centrul Frantei.

Françoise Icart, présedinte ,
 a organizat expozitia international de picture, intitulata SALONUL DE PRIMAVARA ARTEC.

EXPOZITIA va avea loc în două etape și în două locații:
Muzeul Matra 2-14 aprilie și
Biblioteca Jacques-Thyraud 8-26 aprilie.

Ediția din 2014 își deschide porțile încă o dată cu cu mari artiști spanioli,
Alberto Garcia, fotograf bine cunoscut,
Nadia Otero, pictor, și
Carles Verges, grafician, desenator și pictor. 2014-04-11_235505

Vizitatori și iubitori de artă pot, de asemenea, (re) descoperi lucrarile (picturi si poezii),
Victoria Dutu, Ambasador al Pacii (Romania) și
Mihail Selishchev, sculptor, care deschide ușile Artec două expoziții din Rusia.
Și invitatul de onoare la al 16-lea Salon, acesta este sculptorul maghiar, Boldi de renume internațional, în tradiția lui Brancusi, care sculpteaza si creeaza bronzuri.
În cele din urmă, douăzeci și cinci de artiști.

Va invitam sa vizitati virtual expozitia pe situl

http://victoriadutuevents.wordpress.com/

De LSR

Corina Diamanta Lupu – PRIZONIERĂ LA PELEŞ

Motto: „Iarba ascunde, ploaia şterge.

(Victor Hugo, „Mizerabilii”)

2014-04-07_225137

Noaptea trecută m-am visat la Peleş. În vis, pătrunsesem în castel la miezul nopţii. Neştiută de nimeni, treceam dintr-o sală în alta, admirând basoreliefuri, cărţi rare, statuete şi armuri. Pe neaşteptate, în timp ce vizitam Marele Salon, luminile candelabrelor s-au stins. Nicăieri, nici o lampă de veghe. Lovindu-mă de mobile, pipăind pereţii, încercam să găsesc o ieşire. Cu greu, am dat peste o uşă. Mâna mea nesigură a apucat clanţa şi a apăsat-o. Uşa s-a deschis. Mă aflam afară din castel, căci distingeam conturul statuilor din Grădina Italiană. Cerul nu se vedea, iar tăcerea munţilor din jur făcea întunericul să pară şi mai dens. Ştiam că pentru a părăsi grădina era suficient să cobor treptele ce duceau spre aleea principală. Odată ce treceam de scări, aveam să o apuc spre Sinaia. De acolo, îmi mai rămâneau doar câţiva paşi până în oraş.

Ajunsă la scări, am pus piciorul pe prima treaptă. Şi pe a doua. Apoi, un ţipăt prelung a despicat zările. Atinsesem cu vârful pantofului un trup. De-a curmezişul treptelor zăcea cadavrul unui soldat necunoscut, mort în luptele de pe Valea Prahovei, din Primul Război Mondial. Îi distingeam în întuneric ochii căscaţi în orbite, mâinile întinse pe lângă corp. Îi simţeam hainele prefăcute în zdrenţe şi trupul mumificat, înfăşurat în pânze de păianjen, mirosind a praf şi a umezeală. O voce necunoscută, venită din neant, îmi spunea că soldatul fusese dezgropat pentru a i se găsi un nou mormânt. Până când se va întâmpla aceasta, el rămâne pe scările Grădinii Italiene. Mi se interzicea să păşesc peste trupul său. Urma să zăbovesc acolo, alături de el. Eram prizonieră la Peleş. În clipa aceea, şiroind de sudoare, m-am deşteptat din somn, în patul din camera de hotel de la Sinaia.

Sosisem la Sinaia cu o seară înainte. Era începutul lui aprilie şi îmi petreceam aici o săptămână de concediu. La coborârea din tren mă întâmpinase o ploaie rece şi măruntă, ce se prelungise întreaga zi. Spre seară, luasem hotărârea să ies la plimbare, cu toate că ploaia nu se oprise. Pe drumul pietruit ce urcă şerpuind către Peleş, nici ţipenie de om. Vântul zgâlţâia copacii, făcându-i să se tânguie, iar pârâul Peleş cobora zbătându-se cu furie. Dughenele din lemn la care se vând suveniruri aşteptau zăvorâte, vremea însorită. M-am apropiat de castel. Se aprinseseră felinarele şi la lumina lor, Peleşul semăna cu o uriaşă pasăre măiastră, dormind într-un cuib de munţi. Statuile sale, poleite acum de ploaie, aveau fragilitatea şi distincţia porţelanurilor expuse în vitrinele de antichităţi.

Singură în acel loc încărcat de istorie, trăiam fiorul Peleşului. În jurul meu înviau umbrele celor ce îşi purtaseră cândva paşii, pe aici: regi, regine, persoane cu vază, dar şi oameni simpli, umili – soldaţi, ţărani, orăşeni. Luna plină dădea şi mai multă personalitate castelului, reflectându-şi lumina în vitraliile sale. Decorul plin de farmec şi singurătatea îmi trezeau puternice emoţii. Nimic nu avea aerul mediocru şi agresiv al oraşului contemporan. Înfrigurată şi sensibilizată de impresiile acestea, parcă mi se făcuse frică. Am decis să mă întorc. La coborâre, simţeam fiecare petic de pământ din drumul de la Peleş ca fiindu-mi familiar, oglindind în el în mod natural, atât cerul limpede, cât şi furtunile vremurilor de demult. De la Peleş, paşii m-au purtat la Cimitirul Eroilor. Aici, două tunuri din Primul Război Mondial străjuind intrarea şi în rest, cruci.

Emoţii pioase mă încercau, în timp ce desluşeam misterul acelor cruci. La lumina albastră a telefonului mobil, citeam inscripţiile de pe ele. Pe unele era scris numele soldatului decedat, pe altele nu exista nici o menţiune legată de acesta. Un număr fatidic le unea pe toate într-un destin comun: 1916. Observam de aproape crucile, sub ploaia deasă, în vântul ce bătea disperat. Aplecată asupra unei cruci, am simţit pe umăr atingerea timidă a unei mâini. Am tresărit. Lângă mine stătea o ţărancă, purtând pe braţ un paner încărcat cu coşuleţe din răchită în care, înfipte într-o bucată de muşchi de pădure, lâncezeau, botezate de ploaie, câteva flori de iarnă încadrate de ramuri ciuntite de merişor.

>>>>>>>>>>>>>>>>>

De LSR

Adrian Erbiceanu – Carmen Doreal – între pictură și poezie

Toți pictorii, îmi permit să afirm, sunt poeți. Procesele de exteriorizare, aproape metafizice, care prind contur pe albul pânzei, acea chintesență a gândirii și frământărilor artistului, nu sunt cu nimic mai prejos de eforturile poetului. Aceeași armonie, aceeași plăcere de a pătrunde dincolo de imagini, guvernează cele două arte. Carmen Doreal - Intalnire fara argumente - coperta

Carmen Doreal, numele artistic al poetei Carmen Țuculescu Poenaru,

vine să confirme cele afirmate mai sus. Cunoscută, cu precădere în cercurile artiștilor plastici din Québec, datorită participării cu tablouri la diferite vernisaje, Carmen Doreal se întoarce, cu simplitate și eleganță, la prima ei dragoste, poezia: “tu nu îmi poți / atinge cuvintele / trebuie doar să înveți / cum să îmi citești sufletul” (Tu nu îmi poți atinge cuvintele).

Descărcarea de energie pare a fi totală. La fel ca pictura, poezia te prinde în mrejele ei și ca un afrodiziac nu-ți mai dă nicio șansă de scăpare. În acest context, cuvintele devin de prisos. Sufletul – cauză și efect – se deschide spre lume, purificându-se.

Aflată la cel de al treilea volum de poezie, după debutul din anul 1999 cu “Vernisajul iubirii” și după apariția editorială, în 2010, a volumului bilingv “Poeme în culori / Poèmes en couleurs”, poeta ne întărește credința că poezia reprezintă pentru ea o necesitate, o refulare a stării sufletești prin care trece și care, prezumtiv, o apasă implacabil: “oglinda are două fețe / îmi tatuează fericirea cu tine // tu ești dansatorul de moment / eu sunt dansul ce te conține” (Oglinda are două fețe). Cu alte cuvinte, în raport de unghiul sub care privim “tabloul” – tabloul vieții – și lăsând deoparte “mitul oglinzii”, cu toate interpretările sale mai mult sau mai puțin magice, ne regăsim pe treapta comunicării directe a stărilor noastre sufletești. Totul pare un joc, o întoarcere la copilărie, o dedublare a personalității dar, după cum ne este transmis mesajul, îl percepem incorporat în cu totul alte conotații, mult mai adânci și mult mai cuprinzătoare.

Fără a renunța la procedeele artistice folosite în volumul de debut, urcând însă, exponențial, pe scara unei poezii senzuale, dar, în același timp, sinceră, autoarea beneficiază de o deschidere extrovertă, caracteristică maturității: “nu știu să te iubesc nu știu / vei fi amendat / cu pasiuni de ocazie / la care contribui eu / o zână albă / intrată în memorie / prin ușa din față / precum / în pictograma unui tablou / imposibil de uitat / nu știu să te iubesc / nu știu”

(Pictogramă). Această sinceritate, închipuită sau reală, stă la baza alcătuirii întregului volum.

Ca într-un “joc de-a vacanța”, “ca o continuare / între Yin și Yang”, autoarea găsește subterfugiul necesar conectării dintre zi și noapte, dintre lumină și întuneric, ca un joc de irizări spectaculare pe pânza vremii: “iubire / încrezătoare în fărădelegi / revărsată chemare / suprapusă în carte / am rătăcit desculță / între noapte și zi / pe aceleași mișcătoare / poteci / între viață și moarte” (Schimbare).

Permițându-mi o întoarcere la fraza de deschidere a acestei prezentări, vin cu o precizare: Nu toți poeții, în schimb, sunt pictori; dar printre acei puțini care pot fi încadrați în această dublă ipostază, se află și autoarea noastră. Imaginile stârnite de punctele cheie, dominante, ale poeziei sale, par atât de veridice încât, în simplitatea lor, refuză să se șteargă din memorie. Cu o meșteșugită răsucire de condei, și cu coada ochiului vizând, încă, șevaletul, Carmen Doreal pendulează între cele două arte: “privesc / ultimul țărm / al cuvintelor” (Refugiu). Dincolo de ele, se subînțelege, se așterne împlinirea. Nimic mai simplu și mai elocvent.

>>>>>>>>>>>>>>>

De LSR

Cornelia Păun Heinzel: ,,Dragoste de Cernăuți”

Uneori soarta te poate proiecta pe meleaguri, pe care nici nu visai să le cunoști vreodată. 2014-04-10_223220

Nicolae absolvise „Filozofia”, dar exact în anul terminării studiilor, începu criza, o criză financiară şi economică care afecta întreg mapamondul, prin șomaj, falimente, datorii şi tulburări sociale. Războiul mondial sărăcise mult populaţia. Titrații, spuma intelectualității era cea mai puternic marcată. Dar situația cea mai tragică o aveau proaspeții absolvenți de universități, care la terminarea studiilor își vedeau toate visurile și aspirațiile spulberate. Pentru un post de portar se prezentau la concurs un absolvent de “Medicină”, unul de „Litere”, un inginer și un licențiat în „Drept”. Dacă l-ar fi ascultat pe tatăl său, preot în sat, Nicolae ar fi avut mai multe șanse. Dar atunci când a mers să se înscrie la facultate, și-a luat dosarul de la “Teologie”, unde-l înscrisese părintele său și l-a depus la „Filozofie”. Acesta era domeniul pe care dorea să-l studieze și pe acesta l-a urmat.

În gazdă, a stat cu Emil, student la “Medicină”. Totdeauna Emil învăța cu voce tare pentru examene. Astfel a ajuns Nicolae, care prindea din zbor informațiile, să aibă cunoștințe de „Medicină”. Avea și un aspect comic acest lucru. Când învăța despre bolile de stomac și Emil repeta simptomele gastritei: “Cel mai adesea, gastrita se manifestă prin: dureri abdominale care se intensifică după consumul anumitor alimente mai greu de digerat, lipsa poftei de mâncare, greață și vărsături care calmează pentru o scurtă durată de timp durerile, cefalee, balonare, posibil diaree. Aceste simptome se instaleaza brusc.”, Nicolae își aducea aminte că, de când a intrat în sesiune fiind toată ziua cu nasul în carte, a cam uitat și să mănânce și s-a gândit că nu are poftă de mâncare. „Parcă am și eu unele din simptomele astea, oi fi având gastrită?: Dar Nicolae a avut totdeauna o sănătate de fier. „Nu am cum să fiu bolnav, mai ales că învăț foarte mult, fără probleme” concluzionă Nicolae. În zilele următoare, Emil învăța despre surmenajul intelectual: ”munca neplanificată, prost organizată, efectuată în asalt, alături de nopți nedormite, cafele, țigări, duce, cu siguranță, la oboseala excesivă a creierului, respectiv la surmenaj. Atunci când resimți o stare de oboseală prelungită și accentuată pe care nu o poți înlătura, de la o perioadă de activitate la alta, înseamnă că s-a instalat aceasta situație de surmenaj intelectual, care poate evolua către o stare gravă, dacă nu este înlăturata la timp. ” Nicolae se întrebă din nou: „De când este sesiunea am avut multe nopți nedormite, de fumat fumez pe rupte, ca-ntotdeauna și parcă sunt cam obosit astăzi. Dar cred că este firesc totuși, după cele trei examene pe care le-am susținut și la care am învățat atât de mult.” Învățătura și cititul cărților îl pasionau de mult timp pe Nicolae.

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

>>>>>>>>>>>>>>>>

De LSR

Al Florin ŢENE – FESTIVALUL NAŢIONAL DE POEZIE „ION BUDAI DELEANU” EDIŢIA A IV-A

Regulamentul Festivalului Naţional de Poezie „Ion Budai Deleanu” Ediţia a-IV-a, Geoagiu, jud.Hunedoara  FESTIVALUL-NATIONAL-DE-POEZIE-GEOAGIU-2014-wb

18-20 iulie 2014  

Cenaclul Literar „Ion Budai Deleanu” din Geoagiu împreună cu Primăria şi Consiliul Local al Oraşului Geoagiu, Liga Scriitorilor din România-filiala judeţului Hunedoara, Editura Armonii Culturale din Adjud organizează în perioada 18-20.07.2014 cea de-a patra ediţie a Festivalului Naţional de Poezie „Ion Budai Deleanu”.  

Cu această ocazie se vor desfăşura următoarele concursuri:  

1. Concursul de poezie:  

Important!!!  

Se vor trimite un număr de trei poezii cu temă liberă.  

Comisia de jurizare va fi alcătuită din trei membri care se vor stabili ulterior.  

>>>>>>>>>>>>>>

De LSR

Destine Literare

Dragi români de pretutindeni,

2014-04-08_231117Vă urăm cu drag să aveţi o primăvară fericită ! La Montreal mai avem încă ceva zăpadă, dar miroase a primăvară mult aşteptată, după o iarnă lungă şi grea…

Un nou număr al revistei Destine Literare a ieşit recent de sub tipar. De asemenea, revista a fost postată pe SCRIBD. Acesta este link-ul :  http://www.scribd.com/doc/216404604/Destine-Literare-January-March-2014  

Mai poate fi citită (toate numerele, începând cu anul 2008) şi la pagina web a Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români ( www.scriitoriiromani.com  ),  în  stânga – Destine Literare.  Dacă aveţi plăcerea, vă rugăm să o… ”răsfoiţi.

Lectură plăcută !

Cu stimă,

Alexandru Cetăţeanu, din partea Colectivului de redacţie.

De LSR

Veronica IVANOV – INTERVIU CU GLOBTROTTERUL ROMÂN VICTOR PERDEVARĂ

„Voi face un tur de 100+1 ţări, pe bicicletă”AVENTURILE-LUI-PERDEVARA-wb

Veronica Ivanov: De unde ţi-a venit ideea de a merge cu bicicleta prin lume?

Victor Perdevară: În perioada copilăriei am citit multe basme şi poveşti populare în care am găsit sămânţa ce a rodit mai târziu. Din acel moment mi-am spus, cu atlasul în mână, ca voi face înconjurul lumii ca voinicul din poveste. În vremurile noastre am ales să folosesc velo-mârţoaga pentru a  realiza o călătorie iniţiatică peste şapte mări, şapte continente.

Veronica Ivanov: Care este scopul acestei călătorii? Ce ţi-ai propus să faci prin acest proiect?

Victor Perdevară.: Misiunea principală e să lucrez pentru cazare şi mâncare în diferite comunităţi spirituale, ferme  şi grădini organice, familii… Până să ajung în Cipru am pus în aplicare acest obiectiv într-o familie de olandezi în Croaţia, în grădina unui soldat bosniac din Sarajevo,  într-un castel catolic din Medugorje (Bosnia-Herţegovina), la adunarea europeană a hipioţilor din Grecia, într-o familie de fermieri din Antalya; iar în insula Afroditei mi-am găsit locul într-o altă comunitate de hipioţi (Gaia Urania) şi din când în când într-un centru de echitaţie din Lysos. Pe lângă misiunea principală mai este una specifică fiecărui pas. Până la finalul  călătoriei prin Europa o să pedalez cu mesajul NU GAZE DE ŞIST ÎN ROMÂNIA şi SOLIDARITATE PENTRU PUNGEŞTI.

Veronica Ivanov: Ce studii ai terminat? Unde ai lucrat?

Victor Perdevară: Am studiat Relaţii Internaţionale şi Studii Europene la Cluj pentru a înţelege cum funcţionează mecanismele şi politicile globale. Am ştiut de la început că va rămâne doar o dragoste pentru studiu şi nimic mai mult. În perioada septembrie 2010 – iunie 2011 am făcut un stagiu de voluntariat european în Polonia. Acest progam e oferit gratuit de UE tuturor tinerilor care vor să lucreze voluntar într-o altă ţară  pentru o perioadă maximă de un an. Până în Polonia nu lucrasem în grădiniţe, şcoli primare, licee sau alte instituţii de învăţământ. Prin muncă şi disciplină am reuşit să parcurg toate cursurile de formare oferite de organizaţie.  În cele nouă luni am găsit terenul fertil pentru a dezvolta ateliere de creativitate, drepturile omului, educaţie globală şi câteva prezentări publice. La finalul acestei perioade am ştiut că am ales trenul corect şi până la ultima staţie mai e cale lungă. La întoarcerea în România am continuat să creionez ateliere de dezvoltarea comunicării creative şi mai târziu ateliere de re-imaginare urbana. Am mers în locurile unde educaţia alternativă nu ajunge atât de uşor. Aşa am reuşit să am o relaţie apropiată cu comunităţile de ţigani. La începutul lui aprilie, anul trecut, am spus că am nevoie de o pauză de inspiraţie.

>>>>>>>>>>>>>>>

De LSR