EDITORIAL-Elisabeta Iosif:,,Veniţi privighetoarea cântă şi liliacul e-nflorit”

Călătorii de maiELISABETA IOSIF

Se spune în popor, dar şi în literatura universală se aminteşte, că privighetoarea este simbolul iubirilor de mai, sub clar de lună.  Iar chemarea poetului Alexandru Macedonschi  ne trimite în acest anotimp al renaşterii naturii:

“Veniţi, privighetoarea cântă şi liliacul e-nflorit!” LILIAC INFLORIT

Ea, privighetoarea,  a fost pentru Platon emblema lui Thamiras, bardul Traciei Antice iar pentru Shakespeare pasărea care umple de farmec nopţile de veghe, cu un cânt melancolic, opunându-se cântecului ciocârliei, matinal şi voios.

Oricâte simboluri i se aduc anotimpului  în care ne aflăm, trebuie să recunoaştem că sunt mult mai multe argumentele care ne determină să pornim la drum.

Pe mine, întotdeauna luna mai m-a fascinat cu baia sa de lumină, unică şi cu livezile ca nişte mirese. De aceea cred, că gustul drumeţiei porneşte de la acest spectacol al naturii , care ne atrage pe toţi şi ne determină să ne întoarcem pe aceeaşi potecă , să ne convingem că-i adevărat ceea ce ne oferă. Şi vom descoperi, că sub semnul acestui anotimp sunt alte culori, iar imaginile apar unice Picture 001în vatra apusului sau în vâltoarea norilor.

Călătoria este “un fel particular şi fantastic de a vedea şi a simţi”

spunea Gérard de Nerval , scriitorul şi călătorul entuziast francez  iar călătoria în luna florilor se îngemănează cu un elan aparte, cel al traseelor spre pretutindeni.>>>>

Anunțuri
De CLB

REMEMBER-Al. Florin ŢENE: ,,Ziua a şaptea după Artur”

În memoria scriitorului,  filosofului şi A şaptea zi după Artur

Promotorului cultural ARTUR SILVESTRI

.

După ce Dumnezeu a sfinţit lucrarea Lui

Cuvântul în tine a căpătat mişcare

A ochilor ce dau de ştire în ziua nimănui

Spre a înţelege noua-ntruchipare.

.

In această zi ai împărţit bucăţi din tine,

Poeme să le-nţelegem în ceas de mântuire,

Ajutorul pătrunderii în măduva timpului ce vine,

A leoaicei cu ochii verzi eliberată de iubire.

.

O mie de ani într-o singură zi

Proclamă un ceas fără eroare,

In duminica de suflet te-aştept să vii

Poemul să-l citeşti întruchipat din mare.

.

Prilej universal de a ne cunoaşte,

De a întoarce cuvântul înapoi,

În mielul  din câmpie ce tăcerea o paşte,

Aşa cum va fi în Ziua de Apoi.>>>>

De CLB

ECOURI-Impresii ale cititorilor

elena_buicaGândurile acestea de apreciere le-am avut chiar de la primul număr, dar timpul necruţător mi-a stat în cârcă. Primul gând legat de această publicaţie a fost cel închinat iniţiatorului acestui act de cultură, cu o exemplară pasiune pentru creaţie, mult regretatului nostru domn Artur Silvestri. Şi gândul acesta se prelungeşte şi spre doamna Mariana Brăescu Silvestri care şi-a asumat răspunderea continuării acestei nobile activităţi, dar şi către dumneavoastră, stimată doamnă Elisabeta Iosif, împreună cu colectivul redacţional, pentru că ne daţi prilejul ca prin scrierile pe care ni le publicaţi să ne putem bucura de întreaga afecţiune din partea cititorilor şi astfel noi să le-o întoarcem înzecit. Prin această publicaţie care s-a alăturat celorlalte înfiinţate din aceeaşi mare pasiune, se pune cuvantul la treabă şi acesta poate să facă minuni. Cuvantul poate să pătrundă în adâncurile firii omeneşti şi să scoată la lumină măreţia omului, poate să vindece, să insufle energii, să creeze armonie interioară, să  facă oamenii mai buni şi mai aproape de cum îi făurise Ziditorul după asemănarea Sa la începuturile lumii. Acestea sunt daruri care ne luminează calea printre atâtea erori şi derapaje  umane, printre atâtea fălci încleştate de care suntem prea adesea asaltaţi.

Vă mulţumesc şi vă felicit pentru această reuşită  numită atât de frumos şi de sugestiv “Cetatea lui Bucur”!

Şi pentru că se apropie Sfintele Sărbători ale Învierii Fiului lui Dumnezeu, cel care este Lumină din Lumină şi Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat – cum ne spune Crezul –  să îşi reverse bunătatea şi Lumina Sa asupra dumneavoastră, asupra tuturor colaboratorilor şi cititorilor acestei reviste.

HRISTOS A INVIAT !

Cu alese sentimente şi deosebită consideraţie,

Elena Buică – Toronto>>>>

De CLB

POEME DE MAI-Elisabeta Iosif

FLORARPRIMAVARA 008

Mi-am înmuiat privirea-n violet

Şi-n liliacul înflorit discret,

În ziua cu acorduri indigo.

Cu Mai, eu  am dansat tango’.

.

Iubirea se topea în Paradis

Livada tresărea în miez de vis.

Curgea, prelinsă, calmă, peste noi,

O zi de mai. Ne-a prins pe amândoi…

…………………….

Lunaticul din Mai

Tu mă priveai,

Mă-nvăluiai haotic.

Eu, răspândeam

Lunatice iubiri,

Te cuprindeam

Sub razele de lună.

Tu, prin văzduh,

Inrămureai hipnotic,

Iubirile de mai…>>>>

De CLB

POEME DE MAI-Elena Armenescu

Fotosintezaelena-armenescu.thumbnail

Exaltare păgână a frunzei sub rază

Semn divin străluce în verde împăcat

Safir penetrat de lumină oftează

Ştiind că lumina se ascunde-n-noptat.

.

Clorofila, miraculoasă împreunare

Între apă, lacrima de bucurie a Pământului

Şi lumină, ardente plete aurii, solare

Sub joaca şăgalnică, voioasă a vântului.

.

Condiţie sacră a vieţii făurită sub soare

Binecuvântare semănată peste podgorii

Măiestrita esenţă coborată-n frunzare

Pe smălţuite căi, pe unde trec doar norii.

.

Prin ea curge fluviu, în cântec de bucium

E viaţa însăşi cu viscole, secete, ploi

Cu armoniile stelare transformate în zbucium

Răsfrânte în gândurile înmugurite în noi

.

Piatră preţioasă a vieţii şi umblatului

Frunza surâde când e alintată, sărutată

Învăluită tandru de căldura Înaltului

Ne respiră, ne hrăneşte, fie binecuvântată!>>>>

De CLB

ESEU-Sorin Cerin:,,Despre luna Mai”

Sorin CerinOare ce este această fericire de a exista pe care o găsim  de la coloritul florilor de mai şi până la frumuseţea ochilor care se iubesc şi se pierd unii în alţii?Scriam că:”Viaţa este ruga rugului aprins de clipe pe genunchii lacrimilor roşi de suferinţe  şi speranţa de a-L găsi pe Dumnezeu în  moartea ce pare rece şi impersonală.”Cu toate că am acest crez în definiţia raportului viaţă –moarte, atunci când văd acest miracol floral de sentimente şi trăiri al lunii mai,aceste culori pline de vrajă, unde până şi Destinul eternităţii este prins,aceste curcubee a speranţelor pline de lacrimile culorilor însetate de iubire  din care cerul îşi trage seva propriei sale infinităţi.Acestea   se preling cu împlinirea lor peste seninul sufletului de mai prins în şanţurile palmelor  prin care se revarsă torentele din lava absolutului pe care vor naviga îndrăgostiţii ce vor să treacă pragul marilor iubiri.Abia acum încep să cred că eternitatea se ascunde într-una din clipele acestei luni.Oriunde m-am aflat pe acest glob de cristal al inimilor unde trecutul aflat în sufletul cuvântului vrea să-şi ghicească viitorul prelins din eternitate spre a ne uda  deşertul gândurilor cu o nouă zi, am fost răsplătit de privirile celeste ale florilor ce se pierdeau în tăriile pline de Lumina Divină a sufletelor  lunii mai.Poate nicăieri această explozie de culoare vegetală nu devenea atât de pătrunzătoare în simbioza sa cu  spiritul şi cerul ca în  Palm Springs o statiune montană din sudul Californiei nu departe de Los Angeles.>>>>

De CLB

REMEMBER-Elena Buică:,,Artur Silvestri-Omul de aleasă omenie”

Artur Silvestri 1Despre cărţile scriitorului de formaţie  enciclopedică Artur Silvestri s-au scris destule cuvinte de apreciere şi se vor mai scrie. A fost un scriitor prolific, cu un volum al scrierilor de-a dreptul ameţitor, colpeşitor, îi apărea o carte într-o săptămână, asemenea lui Nicolae Iorga. S-a spus că repetă destinul enciclopedistului B.P. Haşdeu, personalitate grandioasă şi prolifică. Istoria culturii îl va aşeza alături de marii cărturari ai umanităţii.

elena_buicaDin bun-simţ, cunoscându-mi limitele, eu nu mă încumet să scriu despre cărţile sale. De bună seamă, o vor face cei mai îndreptăţiţi ca mine. Eu vreau să spun doar câteva cuvinte despre Artur Silvestri omul de aleasă omenie, despre acel om coborât parcă din alte vremuri pentru care bunătatea, munca şi buna-cuviinţă erau  principiile capitale.

Mă simt un om norocos că mi s-a ivit nesperata şansă de a-l cunoaşte prin intermediul internetului. Nu l-am cunoscut personal, nu i-am văzut ochii şi nu i-am auzit vocea, dar i-am simţit personalitatea neobişnuit de puternică şi capabilă de însufleţire, am simţit că ştie să asculte omul, dar şi să dăruiască lumină şi căldură sufletească. L-am simţit ca pe un om apropiat căruia puteam să mă adresez fără reţinere. Şi, aşa cum făcea cu toţi cei cu care comunica, mi s-a adresat şi  mie, „din adâncurile neatinse ale celor ce `se cunosc`, dar nu s-au întâlnit înca”,  pentru a mă  asigura  de sprijinul său>>>>

De CLB

PROZĂ-Elisabeta Iosif:,,Seara Sânzienelor”

Elisabeta Iosif 1“Crai nou şi secera lunii se desface în două” – spuse omul cu plete albe, aşezat pe iarba moale, cu faţa înspre stele. Cel de alǎturi, un tânǎr cu  mustaţa mijindǎ, se ridicǎ în genunchi şi zise gesticulând: “mǎ voi ruga lunii pentru armonie!”. Omul cu plete albe se propti într-un cot şi privindu-l ca pe un complice, adăugǎ: şi pentru iubire, flǎcǎule, nu!? E noaptea sânzienelor! Şi parcǎ îi dǎdeai târcoale Dacianei !

Din cercul de oameni  aşezaţi în jurul focului se desprinse o fatǎ. Se duse mai aproape de flǎcǎri, aşa încât faţa  i se luminǎ, privirea  i se aprinse. Îşi ridicǎ braţele spre astrul nopţii şi-şi azvârli brâul  cǎtre lunǎ. Îl prinse apoi din zbor, bǎtând în ritm pǎmântul, când cu picioarele, când cu centura desprinsǎ din mijlocelu-i  subţire, ca un gât de lebǎdǎ, strigând: ”Lunǎ, lunǎ, doamnǎ bunǎ / bun cal ai şi frâu n-ai / să te  duci la ursita mea / să te duci !  / Şi să  mi –l aduci!”…

Strecurându-se câte una , alte fete ale satului  i  se alăturară. Se aşezară în horă , repetând în cor cântat, versurile auzite ,lovind necontenit pământul  în ritmul unei tobe, care se auzea surd ,de departe…

“ Fetişcanele fug şi noaptea după soare” – zise omul cu plete ,ca un  înţelept. E noaptea dinaintea sǎrbǎtorilor de Sânziene , nu uita”! – îi aminti tânǎrului de lângǎ el, deşi ştia bine, că nu putea sǎ uite. Şi continuǎ şoptindu-i :”bate hora din picioare / să rǎsarǎ iarăşi soare !”

De pe deal se auzirǎ chiote feciorelnice, cântecul de dor strǎbǎtând pânǎ la poalele pǎdurii: “Sânzienele înbunǎ / sǎ le creascǎ floarea floare / galbenǎ, mirositoare / fetele sǎ o adune / sǎ le prindǎ în cunune!”…>>>>

De CLB

POEZIE-Cezarina Adamescu:,,Autograf cu lumină la tâmpla Cetăţii lui Bucur” (II)

LUMINEAZĂ-MI, DOAMNE!Citind din lirica proprie la libraria centrala cu scriitorul Paul Paltanea

Luminează-mi Doamne, întunericul minţii,

Luminează-mi gândirea,

Luminează-mi privirea şi chipul,

Luminează-mi inima cu razele Inimii Tale.

Luminează-mi tot trupul şi curăţă-l de păcatul orbirii,

Luminează-mi cărarea,

Luminează-mi curtea şi casa,

Luminează-mi adâncul de suflet.

Luminează-mi Iisuse, cu gândul cel bun

Toate lucrările mele,

Toate cuvintele, toate visele,

Luminează-mă cu Speranţă,

Luminează-mă cu Credinţă,

Luminează-mă cu Iubire!

Luminează-mă Doamne, cu zăpada neprihănirii,

Luminează-mă cu apa Botezului>>>>

De CLB

AFORISME-Sorin Cerin:,,Aforisme despre IUBIRE”

*Iubirea este lacrima Lui Dumnezeu din această lume prelinsă la colţul ochilor tăi.Sorin Cerin flip

*Iubirea este aripa frântă a unui înger ce a crezut în această lume.

*Iubirea este împlinirea unicului adevăr al acestei lumi care este o mare minciună.

*Iubirea este zefirul ce adie peste icoana sufletelor care vor să  înţeleagă această lume de neînţeles.

*Iubirea este acceptarea celui mai mare rău ca fiind o salvare.

*Iubirea nu poate muri niciodată fiindcă nu se poate naşte,ea fiind eternă, undeva acolo,într-un colţ de Destin.

*Iubirea va căuta mereu absolutul chiar dacă acesta se ascunde în moarte.

*Iubirea este împlinirea unicei promisiuni făcute cu Viaţa,şi anume de a fi mai presus de Moarte.

*Iubirea crede numai în lumina care nu apune niciodată din aura Dumnezeului clipei în care se află ochii pierduţi unii în alţii.

*Iubirea se întoarce către tine doar dacă îl poţi înţelege pe Dumnezeu.

*Iubirea este mai presus decât orice creaţie fiind singura care poate străbate eternitatea sufletului tău.>>>>

De CLB

POEZIE-Paul Polidor:,,Lecţia istoriei”

SĂ SPUIpaul-polidor1

să spui ceva oamenilor

mi s-a zis

dar mutam

în găoacea ei

tăcerea

.

n-am pus lirei

mai puţin paznici

tot ce stă sub putere

tace

face

…………………

BASARABIA, DRAGOSTEA MEA !…

lui Ilie Ilaşcu

Cine ni te-a furat, frumoaso,

Ne-a îmbrăcat iubirea-n bernă;

Hain şi hulpav n-a-nţeles

Că-n somn dormim pe-aceeaşi pernă…>>>>

De CLB

POEZIE-Victoria Milescu:,,Iubita secretă”

Eu sunt iubita lui secretăvictoria-milescu.thumbnail

pe care-o ştie toată lumea

de dincolo de frontieră

de peste tot ce e aiurea

.

eu sunt iubita lui secretă

necunoscută nici de el

în noaptea dintre noi incertă

ne vom iubi fără inel

.

deşi-s iubita lui nu ştie

ce ştiu atâţia anonimi

că sunt o floare încă vie

sub pod de flori, pe pat de spini

.

că sunt noroc şi nenoroc

la graniţa ce ne desparte

că pot plăti să trec pe loc

cu viaţă, dragoste şi moarte

>>>>

De CLB

CRONICI, RECENZII, POLEMICI-Cristian Neagu:„Parcă n-a fost nimic”de Rut Plouda.

Cristian neaguUnterengadin, cu minunata-i vale prin care curg apele Inn-ului, în aria căreia stau risipite localităţile: La Punt, Guarda, şi Ftan, unde casele sunt pictate în culori vii, iar ferestrele sunt asimetrice, până la cea, inimaginabil de mică, prin care se crede că va ieşi sufletul locatarului ajuns în ceasul morţii, iată, ne trimite o solie culturală elveţiană pe care o vom primi cu pâine şi sare, fiind de etnie romanşă, ramură inferioară a trunchiului latin. Am avut onoarea de a fi prezent la evenimentul lansării cărţii pe care o voi supune cronicii. Am privit atent chipul autoarei; trăsături delicate ale chipului, umbrite însă de triste reverii, ascunse în „zâmbetul” unor ochi smaraldici pe care-l poate da albastrul unei femei a Alpilor Grisoni, pe numele ei, Rut Plouda-Stecher.

Spre a putea defini cele mai pure voci poetice din câmpul emoţional ce o caracterizează pe Rut Plouda, –  prin acesta fiind structurat şi volumul de proză poematică intitulat „Parcă nu a fost nimic”   (Ed. Saeculum I.O. Bucureşti, 2009)>>>>>

De CLB

CĂRŢI-,,Copile, te roagă” de Aurel Anghel (fragmente)

Ziua, zilei va spune Cuvantaurel anghel 2

Mărirea lui Dumnezeu cerurile o povestesc

Şi tot ce vedem LUCRAREA mâinilor lui o slăvesc.

Ziua, zilei va spune Cuvânt

Noaptea, nopţii va povesti pe cer, pe pământ.

Nu sunt graiuri să nu poată spune

De la Răsărit până la Soare Apune

Cuvântul lui  AJUNS la marginea lumii cuvintelor

Soarele în locaşul lui ştie de lucrarea mâinilor, sfintelor,

Mâini care au făcut toate aceste lucrări

Munţi, dealuri ,păduri, întinsele mări.

Din istovul Lui toate au ieşit

Şi peste tot locul s-au răspândit.

Legea Domnului este fără prihană

Şi pentru sufletul tău, copile, e hrană

Fără ea n-AI if fost, nu poţi fi

Nici o clipită, nici măcar o zi.

Dreptatea Domnului veseleşte inima

Porunca lui  măreşte Lumina.>>>>

De CLB

POEZIE-Al.Florin Ţene:,,Horă târzie în sat de pescari”

Horă târzie în sat de pescari al florin tene

Casele noastre s-au întors cu faţa spre icoana apelor

răsucind cadranul orelor târzii.

.

Ne-am adunat pe grinda orizontului

când se mai aude cântecul sapelor,

sărind în horă cu clipele ferecate în călcâie,

dansăm cu tâmplele răzmate de luna

ca o lămâie,

şi apele ne fură din umbră;

ne trecem iubita dintr-un braţ în altul,

ca valul din vâsle în vâsle.

Bărcile au adormit cu nasul în nisip

dar au răma şi ele cu apele în vise

şi râdem cu toţii ameţind focul

care luminează casele întoarse spre noi

aşteptând norocul.

.

Ne cheamă ferestrele şi le răspundem tăcuţi,

plecând perechi,uitând câte-un sărut în zări

şi pe cărări…>>>>

De CLB

VOCEA ISTORIEI-Valeria Bălescu:,,10 Mai–Zi Naţională a României în perioada regimului monarhic (1866-1947)”

Grupul de reconstituire respectând ceremonialul  tradiţional de depunere de coroane de flori la monumentele eroilorManiferstările dedicate celei de-a IX-a ediţii a Zilelor Muzeului Militar Naţional «Ferdinand I»”, desfăşurate în zilele de 9 şi 10 mai 2009, au avut drept temă ziua de 10 Mai – Zi Naţională în timpul regimului monarhic. În cadrul acestor activităţi, un loc distinct l-a constituit programul  destinat „Cultului Eroilor”, cu focalizare pe două aspecte instructive: Desfăşurarea unor momente ceremoniale de depuneri de coroane de flori la monumentele eroilor aflate în incinta M.M.N. şi realizarea unui stand cu aceeaşi tematică, de venerare a eroilor ţării.

În perioada 1866-1947, 10 Mai a fost sărbătorită ca Zi Naţională a României, fiind ziua de referinţă în care principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (rege din 26 martie 1881) a intrat în Bucureşti, devenind conducătorul ţării noastre. Ca şi în prezent, când manifestările sărbătoreşti dedicate Zilei Naţionale (1 Decembrie 1918) încep prin depuneri de coroane de flori la mormintele eroilor, în semn de venerare a sacrificiului lor pentru păstrarea fiinţei naţionale, şi noi am dorit să arătăm că asemenea manifestări au o tradiţie care se perpetuează din vechime, indiferent de data stabilită de un regim sau altul.

Dacă ne referim strict la Ziua Eroilor, aceasta are o dată specifică, la noi la români spre deosebire de alte popoare creştine, fiind stabilită în Ziua de Înălţarea Domnului. Acest lucru s-a realizat ca o simbioză între Cultul Morţilor şi Cultul Eroilor, îndeosebi după apariţia creştinismului (sec. I d.Chr.), pătruns în ţara noastră prin „creuzetul” lumii dobrogene, adăugându-se astfel peste fondul cultural indo-european şi peste influenţele ideologice greceşti şi romane.>>>>>

De CLB

INFORMAŢII,NOUTĂŢI-O nouă revistă “Călător-Eurolines”

coperta -revista CALATORÎn peisajul cultural a apărut, din această lună, o nouă revistă. La întrebarea pe care ne-o adresează tuturor: “unde te-ai decis să călătoreşti?”, revista “Călător – Eurolines” ne oferă răspunsuri pentru toţi iubitorii de drumeţie, în ţară şi în Europa.

“Vrem să ne cunoaştem mai bine, să fim mai bine informaţi si să contribuim prin intermediul revistei la o plăcută călătorie” –iată câteva din scopurile dezvăluite încă din primul număr al revistei, adresându-se călătorilor europeni prin reportaje, ghiduri de oraşe cu tradiţie ( Londra, Stocholm) sau punându-le “sub lupă”, precum Roma si Copenhaga, dar  şi prin interviuri incitante: “Moşier de viţă nouă-Mircea Dinescu”.

Să-i urăm “drum bun” revistei “Călător-Eurolines”, apărută de curând în peisajul Cetăţii lui Bucur.

Elisabeta IOSIF

De CLB

CĂRŢI-Melania Cuc:,,Dantela de Babilon”

Coperta Dantela de BabilonIn sală s-a lăsat liniştea, una rânceândă  şi cu gust de boală irecuperabilă. Din când în când,  se aud salve de armă automată, gloanţele trase de teroristul care vrea să ne demonstreze că el are o misiune de îndeplinit şi că, indiferent de situaţie, el îşi va servi Patria până la capăt.Melania Cuc

La lumina lunii, pe care o vedem prin tavanul ţăndărit de gloanţe, nu ne  iubim, nu ne urâm. Acum aveam burţile pline, suntem îmbuibaţi şi fericiţi că am mai câştigat o zi de respiraţie.

Deşi copilul lui Barby plânge strident, nu  ne mai enervează. Este doar un pruncşor cu fundul opărit în scutecul scorojit ca glaspapirul.

Şi mie mi-e somn. Adorm. În secunda următoare  visez numai oameni frumoşi.

Sunt acasă.  Spăl fereastra cu detergent promoţional. Dincolo, în ogradă este fântânarul. Un lungan fără barbă şi cu aripi ca moara de vânt. Lângă om stă ulcica din aluminiu. Ca să nu ne-o fure careva, tata a legat-o cu  lanţul. Apa ţâşneşte din ochiul pământului. Apă adevărată!

Mă trezesc brusc. Sunt lac de sudoare.

-Apă, cine mai doreşte apă, apă potabilă ? Ia o gură de apă ! Mă îmbie un ins spelb,  sacagiu de meserie, nimerit şi el la momentul locul nepotrivit.  Vaietă printre dinţii ştirbi cuvintele de încurajare. Are putere. Are şi bidonul pe umăr cu o gamelă cazonă agăţată în lanţul subţire. Nu mi-e sete. Mi-e bine şi-l refuz demnă ca o domniţă din Bizanţul de odinioară.>>>>

De CLB

POEZIE-Daniela Voiculescu:,,Jungle love”

Daniela Voiculescu 2

nici nu ştiu de ce mă iubeşte!

am ochi lichizi, veneţieni,

pântec de lună, săltăreţ…

mă joc şotronul cu iepuraşul!

alunec pe pagina copilăriei

şi fac piruete pe minute…

suflu în păpădii şi cresc libelule

de suflet…

se va încurca printre visele mele!

şi dacă nu mă va pierde…

mă va juca la loteria din litere!

şoptind magic… abracadabra!

6 mai 2009, 02:22

Daniela Voiculescu

De CLB

CĂRŢI-Referinţe critice la volumul,,Copile te roagă” de Aurel Anghel

aurel anghelAceastă carte cu versuri înmiresmate de tămâia poeziei creştine ,,Copile te roagă”, semnată de AUREL ANGHEL cu inima sa iubitoare de copiii, este o mare revelaţie pentru mine dar şi o încredinţare, că autorul este cu adevărat un sacerdot al Cuvântului, care a rodit însutit în fiinţa lui poetică.

Inima poetului este un izvor de poezie cerească, care întinereşte cu fiecare carte editată. Cartea de suflet al fiecăruia creştin este CEASLOVUL, unde se află rugăciuni pentru toate trebuinţele omului. Această lucrare scrisă pe care Anghel Aurel o aduce, ca ofrandă şi jertfă Maicii Domnului – Sfânta Fecioara Maria este cu adevărat un ,,Ceaslov de rugăciuni pentru copiii”. Fiecare poezie este o rugăciune în care se simte Duhul lui Dumnezeu. Ca să poţi scrie pentru copiii, trebuie să ai o inimă curată de copil. Nu poţi pătrunde în universul poeziei creştine fără puritatea pruncilor, după cum ne spune Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos: ,,Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Matei 18,3). Poetul se roagă neîncetat şi strigă din suflet: ,,Izbăveşte-ne Doamne, pe noi, / Că tu ne-ai scos din moarte şi din nevoi; / Cu îndurările Tale nenumărate / Ne-ai ridicat din păcat, ne-ai făcut parte / Pentru marea milă a Ta / Laudă noi robii Tăi vom cânta / (Sextime pentru ruga cea de toate zilele).

Asemenea poetului naţional Grigore Vieru, de curând plecat la cele veşnice şi Aurel Anghel are un cult deosebit faţă de mamă pe care o psalmodiază în multe poezii pătrunse de ,,untdelemnul bucuriei” şi ,,mireasma lacrămilor”.>>>>

De CLB

VOCEA ISTORIEI-Valeria Bălescu:,,Mângâierea reginei”

Era-n septembrie, 1917… Clip

La Oituz cântau obuzele a moarte… precum plângeau ciobanii din cobuz!

În învolbularea amarnică a confrontării – relata ostaşul Gheorghe Tulcea –, ne prăvăleam ca vijelia peste invadatori. Trupuri sfârtecate sau îndoite de durere rămâneau aşternute pe colinele însângerate, nemaiştiind care erau ai noştri sau duşmanii.

Deodată, în toiul luptei, simt că o căldură năvalnică mă podideşte. Un glonţ îmi pătrunsese-n piept!  Vedeam cum un val de sânge îmi năvăleşte peste tunica-mi arsă de foc, iar peste ochi, ca nişte vise, începu a-mi pluti vedenii… Sângele mi se prelingea din rană colorând iarba din jurul meu, iar gândul alerga aiurea… la mama rămasă singură…, la casa ruinată de vreme…, la fraţii şi ei morţi în război…., la tot ce-mi era drag odată şi războiul necruţător nimicise….

Simţeam cum lacrimile se prelingeau pe obraz şi …

În lungul somn ce m-a cuprins, părea că cete întregi de îngeri mi-au reaprins din nou suflarea vieţii şi, în faţă, îmi năvăleau surâzătoare fiinţe albe din neant, ce-mi aduceau grămezi de flori de mărgărit…!>>>>>

De CLB

POEZIE-Adrian Botez:,,Sihăstria Voroneţului”

SIHĂSTRIA VORONEŢULUIadrian-botez.thumbnail

se închină  Sfinţiei-Sale,  preotului Cocan-Cleopa, de la Sihăstria Voroneţului

unde stelele-şi coboară  –  lin  –  lumina din Cuvânt

între munţi  –  păduri şi vânt

atingând pământ c-un gând:

îngere de colilie

răsărit-a sihăstrie!

.

cât o iesle  –  cât un prunc

cât pe vale  –  cât pe runc

stă-ntre apele cereşti  –  rugăciuni dumnezeieşti

luminând pustia:

sihăstria

.

păpădie  –  primăvară

cu urgia se măsoară

dintre ierni răzbate-n vară  –

lacrimi  –  zâmbet de fecioară

slăvind zării măiestria:

sihăstria>>>>

De CLB

AMINTIRI-Elena Buică:,,Conflictul dintre generaţii”

“Eheiii! Pe vremea mea, tinerii nu ridicau glas în faţa părinţilor. Ce ziceau ei, era sfânt. Ei hotarau ELENA BUICA 2soarta copiilor, chiar când şi cu cine să se căsătorească. Nici  după aceea tinerii nu ieşeau din voia părinţilor, în deosebi nora trebuia să fie  supusă fără crâcnire. Nepoţii erau smirnă în faţa bunicilor. Atunci de aceea era bine în lume.”

Aşa îi mai auzi şi astăzi pe unii bătrâni ai satelor, chiar dacă în acea supuşenie mocneau revolte neputincioase şi dureri sugrumate în lacrimi. Dar generaţia care a fost “supusă” atunci, devenind părinţi şi apoi bunici, a ţinut şi ea strânse hăţurile cât a putut, deşi multe nu mai erau ca pe vremea lor şi câte un vânt al schimbării venea să mai primenească lumea şi atunci deplângeau şi ei vremurile trecute. Şi tot aşa de la generaţie, la generaţie.

În frageda tinereţe, am rugat-o pe bunica să îmi facă un costum de baie ca să merg la mare. Deşi bunica era o femeie cu orizonturi mai largi, s-a îngrozit la auzul acesei rugăminţi. Cum adică? Pe vremea ei, doamnele care mergeau la mare foloseau rochii speciale pentru plajă şi baie, şi eu să mă expun mai mult goala? A intervenit mama în ajutorul meu, iar peste câţiva ani, mama, spre marea mirare a bunicii, se bălăcea şi ea la mare în costum la fel de “golaş” ca al meu, iar eu mergeam la nudism. La staţiunea “2 Mai” era şi nudism comun despre care îmi relatau prietene şi eu ascultam cu urechile sfârâind de curiozitate, dar n-am găsit în mine puterea de a învinge pudoarea şi să mă duc în acel loc “ruşinos”. Astăzi costumele de baie sunt atât de sumare, încât, mai nu sunt şi persoanele de seama mea murmură a nemulţumire, iar nudismul îl poţi vedea prea adesea la televizor, în reviste, în presa cotidiană, mai peste tot în România.>>>>>

De CLB

POEZIE-Camelia Radu:,,Pianul din soare”

Camelia Radu

Daca tu ai un mar si eu am un mar si facem schimb de mere, atunci tu si eu vom avea in continuarea un mar. Dar daca tu ai o idee si eu am o idee si le schimbam intre ele atunci fiecare dintre noi va avea doua idei.

PIANUL DIN SOARE

Probabil ca este un pian in soare..
si un inger de aur
a apasat pe clape
in timp ce razele imi mangaiau obrajii,
iar eu am zis ca esti tu…

pentru ca doar lumina 12410465145jrKbRK
cu muzica ei neauzita

face sa rasune fiinta
asemeni unui clopot tibetan
caruia i s-a dezlegat taina..
sau poate tu
erai fara sa stiu
sfatuitorul celest,
vindecatorul..
>>>>

De CLB

PROZĂ-Emil Bucureşteanu:,,Premiul special, al prieteniei”

– Ţi-ai terminat lecţiile? îl întrebă maică-sa, Maria  Marin, pe fiul ei, Ion, elev în clas a patra primară la Şcoala Generală  Nr. 1, de pe  Bulevardul cu Castani. EMIL BUCURESTEANU

Mai am nişte adunări la o problemă dar le fac după ce vin de la joacă.

– Nu aşa. Termină acum şi, când eşti gata, mergi cu mine în oraş să cumpărăm ceva de mâncare.

– Ia-o pe  Ioana, dacă vrei să ai companie.

– Am nevoie de ajutor, îi răspuns aspru maică-sa. Am  de adus şi nişte cartofi. Taică-tu vine târziu de la fabrică.

– Bine! Am terminat, dar voiam să mă duc  puţin cu bicicleta.

– Mai bine nu ţi-o luam. Toată vara ai alergat şi tot nu te mai saturi. La iarnă ce ai să faci?

– Am să mă duc cu sania, îi răspunse Ionică, puţin obraznic.

– O să vedem noi. Am să-i spun lui taică-tu că nu mă asculţi…

– Nu! Te rog, nu! Ştii că vreau calculator.

– Bine, dar încalţă-te mai repede că nu am timp de pierdut.

– Sunt gata. Pa, soră-mea. Să fii cuminte. Să nu mai umbli prin caietele mele.>>>>

De CLB

CRONICA PLASTICĂ-BIENALA DE ARTE PLASTICE „CEZAR IVĂNESCU”-Galaţi 2009

BIENALA-CEZAR-IVANESCU-AFIS 2009 wb

Iniţiativa lui Alexandru Pamfil de a organiza o bienală de arte plastice dedicată poetului Cezar Ivănescu este legată în mod firesc de tradiţia cultivată de muzeu, în cele peste patru decenii de existenţă, de a evidenţia interferenţele între artele vizuale şi literatura, muzica sau alte arte.

Modul de concepţie al manifestării pune în valoare atât viabilitatea operei unui mare creator cât şi ecoul pe care aceasta îl poate avea în percepţia artiştilor care operează cu imagini, indiferent de tehnica abordată.

Opera lirica a lui Cezar Ivănescu – în care sensuri adânci, metafizice, un simţ al sacralităţii, al frumuseţii lucrurilor simple se impletesc, o operă continuând „linia regală a poeziei româneşti”, aşa cum spunea poetul – oferă un bogat univers de corespondente spirituale creaţiei plastice. Aşa cum era de aşteptat, ansamblul lucrărilor selectat pentru expoziţie este de o mare diversitate stilistică şi tehnică ceea ce din punct de vedere al unităţii expoziţionale putea fi un risc. Nu s-a întâmplat acest lucru în primul rând datorită ştiinţei organizatorului de a face corelaţii care să susţina logica vizuală a expunerii.

Trebuie să precizăm că intenţia curatorului nu a fost să ofere „ilustraţii” la opera lui Cezar Ivănescu ci să dea posibilitatea artiştilor ca pornind de la atmosfera dezvoltată de lirica poetului să re-creeze universuri proprii îmbogăţite de aceasta. Astfel, privitorului i se propun „lecturi în imagini plastice”, meditaţii „tăcute” dar care capăta sonoritatea emanată uneori de culoare şi formă.>>>>

De CLB

ESEU-Niculaescu Corina:,,Vis surescitat”

Merg…
.
Spre nicăieri, lasand in urma franturi de ganduri, vise chinuite de imaginaţia veşnic revoltata.
In urma las praf de speranţa ruptă sub greutatea realitaţii si urme de sânge proaspat vărsat.
Nu-i de ajuns aceasta mostenire? Ce poate fi mai pretios decat un gand, o fapta palpabila dar necunoscuta?
.
Mă opresc…
.
Pe malul sterp al apei ce se încheagă cu orizontul înnegrit şi mă întreb de ce nu am curajul să trec mai departe.
.
Chiar am conştiinţa? Da…am…si mă mustră in continuare pentru că deşi nu eram in stare am ucis…
.
De ce? Pentru bani? Din nebunie? Pură placere? În nici un caz. Din laşitate.
.
O vedeam ca pe un obstacol ce trebuie învins cu orice preţ, dar m-am ucis pe mine cu tot cu vanitatea mea neîmblanzită, cu orgoliul meu rănit.
.

Din laşitate…>>>>

De CLB

POEZIE-Ştefan Dumitrescu:,,Cu mâinile întinse către tine”(poezii de dragoste)

CU MÂINILE ÎNTINSE CĂTRE TINE

Tu  eşti un mal al râului, al mării,STEFAN DUMITRESCU

Eu  blândul, malul celălalt.

Cu mâinile întinse către tine

Dinspre adânc înspre înalt.

.

Tu eşti corola crinului cântând,

Eu rădăcina lui din adâncimi

Şi astfel în tăcere şi în rugă,

Te port de la-nceputul timpului pe mâini.

.

Tu eşti aripa stângă a Condorului,

Pierdut în abisalele-nălţimi,

Eu sunt aripa cealălaltă a lui,

În ţipetele lui devenind mâini.>>>>

De CLB