Călătorii de mai
Se spune în popor, dar şi în literatura universală se aminteşte, că privighetoarea este simbolul iubirilor de mai, sub clar de lună. Iar chemarea poetului Alexandru Macedonschi ne trimite în acest anotimp al renaşterii naturii:
“Veniţi, privighetoarea cântă şi liliacul e-nflorit!” 
Ea, privighetoarea, a fost pentru Platon emblema lui Thamiras, bardul Traciei Antice iar pentru Shakespeare pasărea care umple de farmec nopţile de veghe, cu un cânt melancolic, opunându-se cântecului ciocârliei, matinal şi voios.
Oricâte simboluri i se aduc anotimpului în care ne aflăm, trebuie să recunoaştem că sunt mult mai multe argumentele care ne determină să pornim la drum.
Pe mine, întotdeauna luna mai m-a fascinat cu baia sa de lumină, unică şi cu livezile ca nişte mirese. De aceea cred, că gustul drumeţiei porneşte de la acest spectacol al naturii , care ne atrage pe toţi şi ne determină să ne întoarcem pe aceeaşi potecă , să ne convingem că-i adevărat ceea ce ne oferă. Şi vom descoperi, că sub semnul acestui anotimp sunt alte culori, iar imaginile apar unice 
în vatra apusului sau în vâltoarea norilor.
Călătoria este “un fel particular şi fantastic de a vedea şi a simţi”
spunea Gérard de Nerval , scriitorul şi călătorul entuziast francez iar călătoria în luna florilor se îngemănează cu un elan aparte, cel al traseelor spre pretutindeni.>>>>
Gândurile acestea de apreciere le-am avut chiar de la primul număr, dar timpul necruţător mi-a stat în cârcă. Primul gând legat de această publicaţie a fost cel închinat iniţiatorului acestui act de cultură, cu o exemplară pasiune pentru creaţie, mult regretatului nostru domn Artur Silvestri. Şi gândul acesta se prelungeşte şi spre doamna Mariana Brăescu Silvestri care şi-a asumat răspunderea continuării acestei nobile activităţi, dar şi către dumneavoastră, stimată doamnă Elisabeta Iosif, împreună cu colectivul redacţional, pentru că ne daţi prilejul ca prin scrierile pe care ni le publicaţi să ne putem bucura de întreaga afecţiune din partea cititorilor şi astfel noi să le-o întoarcem înzecit. Prin această publicaţie care s-a alăturat celorlalte înfiinţate din aceeaşi mare pasiune, se pune cuvantul la treabă şi acesta poate să facă minuni. Cuvantul poate să pătrundă în adâncurile firii omeneşti şi să scoată la lumină măreţia omului, poate să vindece, să insufle energii, să creeze armonie interioară, să facă oamenii mai buni şi mai aproape de cum îi făurise Ziditorul după asemănarea Sa la începuturile lumii. Acestea sunt daruri care ne luminează calea printre atâtea erori şi derapaje umane, printre atâtea fălci încleştate de care suntem prea adesea asaltaţi. 
