Călătorii de mai
Se spune în popor, dar şi în literatura universală se aminteşte, că privighetoarea este simbolul iubirilor de mai, sub clar de lună. Iar chemarea poetului Alexandru Macedonschi ne trimite în acest anotimp al renaşterii naturii:
“Veniţi, privighetoarea cântă şi liliacul e-nflorit!”
Ea, privighetoarea, a fost pentru Platon emblema lui Thamiras, bardul Traciei Antice iar pentru Shakespeare pasărea care umple de farmec nopţile de veghe, cu un cânt melancolic, opunându-se cântecului ciocârliei, matinal şi voios.
Oricâte simboluri i se aduc anotimpului în care ne aflăm, trebuie să recunoaştem că sunt mult mai multe argumentele care ne determină să pornim la drum.
Pe mine, întotdeauna luna mai m-a fascinat cu baia sa de lumină, unică şi cu livezile ca nişte mirese. De aceea cred, că gustul drumeţiei porneşte de la acest spectacol al naturii , care ne atrage pe toţi şi ne determină să ne întoarcem pe aceeaşi potecă , să ne convingem că-i adevărat ceea ce ne oferă. Şi vom descoperi, că sub semnul acestui anotimp sunt alte culori, iar imaginile apar unice în vatra apusului sau în vâltoarea norilor.
Călătoria este “un fel particular şi fantastic de a vedea şi a simţi”
spunea Gérard de Nerval , scriitorul şi călătorul entuziast francez iar călătoria în luna florilor se îngemănează cu un elan aparte, cel al traseelor spre pretutindeni.>>>>