NUMĂRUL 6-AUGUST 2009

Reclame
De CLB

EDITORIAL-Elisabeta IOSIF:,,Iniţieri de august”

eLISABETA iOSIF 2009Oriunde ne-am propune o deplasare de vacanţă, aventura şi peripeţiile călătoriei sunt de fapt, încercările pregătitoare ale unei iniţieri  în cunoaşterea unei zone, o nevoie de noi experienţe. Este desigur şi o dorinţa profundă de schimbare interioară, care ne conduce la căutarea şi descoperirea de noi orizonturi. Aşa cum au fost călătoriile lui Ulysse sau Dante, interpretate ca nişte căutări mistice. În toate există o poveste care ne atrage. În poezia lui Baudelaire, “Călătoria”  simbolizează cercetarea: “Plăceri necunoscute, imense, schimbătoare / al căror nume mintea în veci nu l-a ştiut”.

Şi  Ovidiu a folosit povestea exilului său  ca pe o altfel de călătorie,  o iniţiere în tainele poeziei. Statuia sa din Piaţa cu acelaşi nume din Constanta a devenit azi simbolul unui loc de iniţiere in poezie , prin spectacolele de sunet si  lumina ce se desfăşoară în august la carnavalul “Serbările Mării”.

O altfel de poveste de vacanţă se desfăşoară în Oaşa, pe Valea Frumoasei lui Sadoveanu, Valea Sebeşului  răsunând de fluieraşii din Şugag, Loman şi Daia. Expoziţiile deschise în poiană au devenit adevărate iniţieri în taina olăritului, cu ajutorul meşterilor din Centrul de ceramică de la Zamora, ca şi în pictura pe sticlă, o tradiţională artă în Loz.

Călătoria se face şi prin deplasări în locuri ce sunt considerate centre spirituale. Asemenea pelerinajelor dacilor pe Kogheon sau Muntele Sfânt, cum era denumit Ceahlăul. ”Sărbătoarea muntelui Ceahlău” a devenit o tradiţie de august, prilejuind întâlnirea la Durău, judeţul Neamţ a formaţiilor artistice din toate zonele folclorice din jur  iar expoziţia de artă plastică de la Schitul Durău, pictat de Nicolae Tonitza e o  iniţiere în adevărata artă.

Fie că este vorba de căutarea unei comori sau de o simplă dorinţă de cunoaştere, călătoria simbolizează o aventură. “Adevăraţii călători sunt aceia, care pleacă doar pentru a pleca”, spunea Baudelaire. De fapt, singura călătorie adevărată este aceea pe care omul o face în interiorul lui însuşi.


De CLB

LANSARE DE CARTE-Elena ARMENESCU:,,Lansarea volumului OGLINDIRI de Elena Buică”

Elena Buica 2009 330Ce titlu inspirat a putut alege Elena Buică pentru cel de-al patrulea volum al său! Oglindiri…Acum când cunoaşterea s-a înmulţit şi scrieri elevate bazate pe date ştiinţifice vorbesc despre oglinzile noastre interioare, putem privi adâncul omenesc cu mai mare uşurinţă şi convingerea că nu greşim. Noi, întocmai ca o oglindă reflectăm ceea ce este în jurul nostru, de aceea în mod instinctual căutăm frumosul atât în natură cât şi în oamenii cu care venim în contact.  Exact acest lucru esenţial l-a remarcat demult doamna profesoară de limba română,  preocupată nu numai de domeniul filologiei ci asa cum rezultă din scrierile sale este înzestrată cu o deosebită cultură universală ale cărei seminţe, întocmai ca în parabola Semănătorului, au căzut pe terenul roditor al unui suflet cald, plin de dragoste faţă de elevii săi, de colegi de oamenii printre care  a trăit şi locurile pe care i le-a rânduit viaţa săLansare OGLINDIRI le sfinţească prin prezenţa sa şi să le eternizeze chiar prin scrierile sale încărcate de iubire.

Volumul Oglindiri are trei mari părţi – capitole – cum le-a numit autoarea:

1) Puncte de vedere,

2) Frumoasele vacanţe

3) Prietenii mei – scriitorii.

Este suficient să amintesc doar câteva titluri ale primului capitol : Omul-un unicat, Viaţa ca o uluire, Percepţia timpului, Dacă dragoste nu e nimic nu e (parafraza a sintezei, a concluziei făcută de Sf Apostol Pavel în celebra sa Scrisoare către corinteni) şi afirmaţiile mele de mai sus nu mai rămân sub semnul îndoielii.>>>>

De CLB

INTERVIURI-Octavian CURPAŞ:,,Gust de CIREŞE AMARE cu parfum de roşu şi de singurătate într-un interviu cu poeta Lelia MOSSORA”

„Atunci când sunt fericită, nu pot să scriu!”LELIA MOSSORA c

(L.M.)

Există printre noi, semeni ce au fost parcă predestinaţi să îmbrăţişeze în viaţă, o anumită profesie. Este şi cazul poetei Lelia Mossora, care afirmă despre sine că s-a născut pentru a fi dascăl. Pentru că ştia de la tatăl ei că oricărui om trebuie să-i descoperi mai întâi, coarda sensibilă, dacă vrei să îl modelezi şi să ai o comunicare perfectă cu el, ea a aplicat acest principiu încă din primul moment când s-a urcat la catedră.

Lelia Mossora s-a născut pe 26 iunie 1951 la Hîrlău, în judeţul Iaşi. Devine cadru didactic imediat după absolvirea Facultăţii de Litere, la Universitatea  „Al. Ioan Cuza” din Iaşi şi predă limba şi literatura română în diferite şcoli din judeţ, inclusiv la o casă de copii. Nimic nu se compară pentru ea, cu recunoştinţa foştilor discipoli, care îi mulţumesc şi azi doamnei profesoare pentru că i-a învăţat NU doar limbă română, ci şi o conduită de viaţă ireproşabilă.

Nu demult,  Lelia Mossora a avut bucuria să descopere că unii din micuţii pe care îi formează în prezent, sunt chiar copiii foştilor ei şcolari, ajunşi la rândul lor, părinţi. De altfel, anii lucraţi în învăţământ au ajutat-o pe Lelia Mossora să îşi menţină intactă tinereţea morală şi într-o oarecare măsură, şi pe cea fizică.>>>>

De CLB

ESEU-Elisabeta IOSIF:,,SOARTA CETĂŢII -CETATEA LUI BUCUR”

Cetatea este în mod universal simbolul refugiului. Este şi simbolul locului. Încă de la început, cetatea a reprezentat pentru omenire o zonă fortificată, o fortăreaţă care adăposteşte de primejdii. Aici se produce “comunicarea privilegiată între sufletul omului şi Divinitate”.

ELISABETA IOSIF“Povăţuieşte-mă. Ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului”(Psalm 5)

CETATEA LUI  BUCUR

Cine îşi mai imaginează azi, acel început cu un cioban, cântând la fluier , însoţindu-şi mioarele pe malul Dâmboviţei?

Poate doar, reînnoindu-se acea imagine prin sunete de carnaval, declanşate în perimetrul Curţii Vechi, într-un fastuos spectacol, ce poate reînvia vremuri idilice!

Să ne amintim apoi de ceremonialurile domneşti, de la urcarea pe tron a lui Mircea Ciobanu(1545-1554). Stau mărturie şi ruinele de la Curtea Veche, ridicată de Vlad Ţepeş(1456-1462), cel care a atestat întâia dată, în 1459, capitala ţării. Toate acestea , au încă puterea să ne stârnească imaginaţia, gândindu-ne la spectacolul prin care voevozii erau unşi pentru a domni cu credinţă, în cel mai vechi edificiu al Bucureştiului, biserica sfârşitului de veac al 16-lea, ctitoria lui Mircea Ciobanu, lăcaş care a rămas în picioare, nevătămându-l nici o calamitate naturală, supavieţuind  barbariilor atâtor treceri nepoftite peste Cetatea lui Bucur. Ne-a rămas doar zona “Curtea Veche”, copleşind cu atmosfera de epocă pe orice călător, de oriunde ar veni el, aici concentrându-se istoria 02. Str. Lipscaninescrisă a multor veacuri. Un vechi hotel, “Hanul lui Manuc” , poartă amprenta epocii, fiind ridicat în 1808 de un armean, Manuc Bei, pe numele său adevărat , Emanuel Marzian. Câte feţe boiereşti, câţi negustori  şi câţi “ambasadori” nu au negociat între zidurile sale?!

Veneau să prânzească şi să se odihnească, în zona Curţii Domneşti şi cei ce se aflau ziua pe strada negutatorilor de postavuri, Gabroveni, dar şi aceia din centrul vechi al Lipscanilor , sosiţi cu mărfuri din Lipsca.  Acea stradă ce dădea în Podul Mogoşoaia era aproape de redacţia ziarului Timpul , unde mai târziu, îl găsim în vârtejul ei, (dar şi pe strada Covaci, la nr.14), pe Mihai Eminescu(1880-1881).>>>>

De CLB

POEZIE-Elena ARMENESCU:,,Platoul divin”

Platoul divinElena Armenescu1

Străjuit de îngeri şi de mare

Scăldat în lumină orbitoare

Ce se destramă subtil, subţire

În miliarde de fire

În culorile fantaste

Roz argintii, bleo- aurii

Albastre,

Trimf al desprinderii

De ţinutul frământării

În mijlocul mării

Deasupra valurilor

Se află

Platoul divin

Insula

Înaltelor aspiraţii

Accesibilă

Celor ce se închină

Eternilor,

Netrecătoarelor!>>>>

De CLB

COMENTARII-Cezarina ADAMESCU:,,Despre spirit şi vârstele lui”

SUFLETUL LOCULUI ŞI LOCUL DIN SUFLET

cezarina adamescu 10-meditaţie-

„Micul paradis poate fi oriunde acolo unde omul sfinţeşte locul” – spunea  Ana Călin Almăşanu.

Dar, faptul că fiecare om născut pe pământ, are un loc numai al său, loc de reîntoarcere şi odihnă, loc de binefacere sufletească, unde nu se mai simte străin şi pribeag prin valea de lacrimi în care este nevoit să trăiască în pelerinajul său spre Patria cerească, este un Dar special făcut de pronie.  Şi locul acela special, se numeşte, desigur, ACASĂ. Oriunde ar fi acest ţinut miraculos oricât de departe  ne-am afla, el se numeşte la fel. În toate limbile, la fel. ACASĂ, este echivalentul naşterii şi al copilăriei, este tot una cu Clip2maica, tot una cu neamul, cu limba, cu patria şi cu fraţii tăi, cu cele dintâi vorbe rostite şi cu primii paşi prin ograda bunilor şi străbunilor. Primele jucării, sânul neprihănit, poveştile leagănului, lacrimile mamei, înseamnă întreg universul închipuit la sclipătul stelelor.

Prin sufletul  oamenilor se întrezăreşte sufletul locului şi amintirile iscă amintiri, ca-ntr-o fidelă oglindă. Imagini împalidate îşi cer dreptul şi, cu graţie, invadează retina, dau ghes devenind mai clare decât clipa prezentă.

„Pasageri pe aici, rămânem cu icoanele oamenilor şi ale locurilor, a căror  puritate nu se lasă întinată” – spune aceeaşi autoare.>>>>

De CLB

INTERVIURI-George ROCA : Interviu cu Dr. Gheorghe Drăgan, fizician român stabilit în Australia

De curând am primit prin poşta electronică un anunţ care mi-a atras antenţia. Am considerat că merită să îl reproduc mai jos pentru a-l face cunoscut şi citiorilor noştri:

Sydney, Australia

INVITAŢIE LA DEZBATERE: CANCERUL ŞI DIABETUL SUNT BOLI SOCIALE

Iniţiator Dr. (fizician) Gheorghe DRĂGANDRAGAN-Gheorghe-wb

Ediţia de faţă se constituie într-o invitaţie la o dezbatere publică pe teme de sănătate în urma unor serii de comunicări ştiinţifice privind modul în care stilul nostru de viaţă ne afectează sănătatea.

Se va discuta în detaliu despre două boli cu incidenţă foarte mare în rândul populaţiei de vârstă adultă care, din nefericire,  au început să aibă cazuistică şi în rândul  adolescenţilor şi chiar al copiilor: cancerul şi diabetul.

De aceea,  informarea cu privire la aceste două maladii devine  imperios necesară, pe lângă motivul de mândrie că un conaţional de al nostru este deţinătorul unor noutăţi de ultimă oră în materie,

argument suficient de puternic, sperăm noi, pentru a vă aduce în număr cât mai mare la sesiunea de comunicări pe care dl. Dr. Gheorghe Dragan (fizician) o va susţine în sala M.R.C. din Parramatta.

Dezbaterea se va desfăşura exclusiv în limba română şi va fi urmată de discuţii libere pe această temă.

Se intenţionează să se înscrie pe ordinea de zi o serie de subiecte privind problemele de sănătate actuale şi importanţa acesteia pentru viitorul societăţii umane.

Acţiunea va avea loc: Sâmbătă 25 Iulie 2009 începând cu ora 13:00 (1:00 pm) la Migrant Resource Centre etajul 4, la adresa: 1 Horwood  Pl., Parramatta (la câteva minute de mers pe jos de la gară)

Vă recomandăm să aveţi creion şi hârtie pentru a vă nota anumite detalii importante şi un stick de memorie pentru preluarea unor documente pentru calculator.

Amănunte la: Dr. (fiz) Gheorghe DRĂGAN dragan_gdf@yahoo.com

***>>>>>

De CLB

POEZIE-Cristian NEAGU:,,Copacul” (poezii)

Doina Cozac… o ranăcristian-neagu.thumbnail

Ce trist e orizontul limpezit de ger,

Şi ce mâhnire-adâncă a-ngheţat pământul

Cu dor, de primăvară-vară, sunt un copac stingher,

Şi cât pustiu prin ramuri, îmi  strecoară vântul.

.

Din rana neclintirii şi-a gândului de tine

Sângele solar vibrează hemoragic.

Doare, îngheaţă, şi pleacă,… şi revine

Tensiunea tumultului zadarnic…

.

Mi-e dorul de tine povară durerosă,

Răsfrânt către ceruri îţi mai dezmierd chipul…

Ah, refrenul doinei, mă reţine-n  transă

Respirând iubirea,  ce n-a şters-o timpul.

.

Pe lângă mine văd urme de paşi în zăpadă

În sensul opus  imobilităţii mele,

Şi cristaline sfere au pornit să-mi cadă

Pe trunchiul istovit, din ramurile-gene.>>>>

…………………….

De CLB

POEZIE-Ligya DIACONESCU:,,Sărutul iubirii” (poeme)

DRUM DIACONESCU-Ligya-wb

Când am venit aici, am stat puţin…
Că nu ştiam de lume şi dureri.
Dar le-am simţit din mac, cu sânge plin
Şi mi-am urat „drum bun” şi multe veri

Am căutat în faţă, împrejur,
Şi am intrat pe una dintre porţi,
Era deschisă larg, sculptată dur,
Cu flori din care cumpărăm noi toţi.

Unii au luat o sută, mulţi deloc,
Şi s-au ţntors aşa cum au venit,
Erau aceia care n-au noroc,
Şi care au răsărit la asfinţit.

Eu mi-am purtat departe paşii grei,
Prin locuri unde focul-vieţii-i stins,
M-am regăsit prin florile de tei,
Am râs şi printre hohote, am plâns!

Plecasem iar, fiindcă-am uitat să mint,
M-am mai întors dar poarta s-a închis,
Şi auzind de dincolo un cânt
Am suspinat plângând şi-apoi am râs.
>>>>

De CLB

PROZA-Elisabeta IOSIF:,,Potopul de seară”

Elisabeta Iosif 2009

Ne dăm seama că vara e trecătoare numai atunci, când începe să pâlpâie. Uneori, nostalgia verii devine un chin, dacă te întrebi cum poate renunţa o frunză  la metamorfozele dobândite. Când eram copil încercam să prind acea clipa, acel prag de trecere, acea zi, care se aşeza de-a curmezişul verdelui, ca să primească paloarea toamnei. Şi când am hotărât să urmăresc acest fenomen, la piersicul din gradină, o veste neaşteptată a obligat toata familia să plece de acasă. Când m-am întors…piersicul meu îmbătrânise. M-am aruncat peste covorul galben de frunze. În pumni le simţeam gemând a neputinţă.  Îmi transmiteau vibraţia deznădejdei lor, ce parcă se amplifica în întregul arbore, foşnind a uscăciune. De atunci, toamnele pentru mine au rămas o obsesie. De aceea mă agăţ de zilele ce-mi amintesc de soarele verii. Astăzi este o asemenea zi….

Am ieşit pe terenul de tenis, ca să fur toamnei ceea ce nu i se cuvenea. Îl căutam pe Tomas. L-am văzut prins într-un joc, ce îl prinsese cu desăvârşire în mrejele lui. Nu avusesem niciodată timp să privesc, până la capăt, un joc de tenis. Acum priveam de sus, din balconaşul cu scaune de nuiele. Asistam la un adevărat balet aerian, în care se adunau sau se răspândeau pe teren, ca într-o horă. Deodată, interveni ceva , care întrerupse partida. Partenera lui Thomas se apropie, îi şopti ceva şi până să cobor…. Nu i-am mai găsit. L-am căutat, fără rezultat. L-am aşteptat acasă, dar nu s-a mai întors.>>>>

De CLB

POEZIE-George ROCA:,,Antipozi”

TRANSILVANIA

Moto:G. Roca 2

“Scoate cerbii din păduri

din poveste – sania

dă-mă dorului o zi

până-n Transilvania…”

(Nicolae Dan Fruntelată)

………

Am deschis acum o carte

În limba mea strămoşească

Să dau grijile deoparte,

Fruntea să mi-o descreţească.

.

Întâlnesc o poezie

Care farmecă… bizar…

Totul ce e scris acolo

Îmi pare familiar!

.

Stihuri vechi de altădată

Despre Transilvania,

Când poetul Fruntelată

Se plimba cu sania.>>>>

De CLB

ÎNSEMNĂRI-Ana DOBRE:,,Scrisori imaginare către un prieten îndepărtat”

ana dobre flipI. DESPRE ZĂDĂRNICIE

Să nu crezi, dragul meu prieten, că mesajele, insistenţele tale de a mă scoate din letargia civică în care îţi părea că m-am cufundat, m-au lăsat vreodată indiferentă. Nicidecum. Am consonat la tot ce mi-ai spus sau mi-ai scris. Sunt acelaşi observator glacial şi afectuos, obiectiv şi subiectiv, empatic sau electiv al spectacolului lumii în care Dumnezeu ne-a ales să trăim. Am aceeaşi încrâncenare şi aceeaşi încredere dintotdeauna în cuvântul ca Logos, acel cuvânt care întemeiază, care construieşte. Ţi se va părea, desigur, paradoxal să spun şi să susţin  acestea şi, totodată, să par că mă retrag din arenă. Ca-n vorbele poetului: Pari când a fi, pari când că nu mai eşti…

Lumea în care trăim poate fi imaginată nu numai ca o scenă pe care fiecare îşi joacă rolul dat de destin – un rol important sau mai puţin important, principal, secundar sau episodic. Cred că lumea aceasta poate fi imaginată şi ca o arenă de luptă în care organizatorii spectacolului aruncă leii dezlănţuiţi pentru toţi gladiatorii vieţii. Intrarea în această arenă este, nu crezi?, o sinucidere curată… Şi ce om normal îşi poate oferi acest dar?! Există reguli ale luptei în această arenă, dragul meu?

Dar nu despre aceasta aş fi vrut să-ţi vorbesc astăzi, ci despre zădărnicie. Dacă analizăm piesele acestui puzzle spiritual, ai putea vedea că sunt mai multe jetoane: universul, lumea în care trăim, lumea cea de toate zilele, arena, locul în care suim şi/sau coborâm zilnic treptele unei bătălii. În acest spaţiu limitat sau nelimitat, cum vei vrea să ţi-l închipui, ne punem sufletul şi aspiraţiile, credinţele, aşteptările. >>>>

De CLB

INTERVIURI-Octavian Curpaş: ,,Interviu – Daniela VOICULESCU”

Daniela Voiculescu

Numele:Voiculescu Daniela-Gabriela

Rezidenţa: Piteşti, judeţul Argeş, România

Data şi locul naşterii: 27 octombrie 1969, Piteşti

Starea civilă: Căsătorită

Domeniu de activitate: Scriitor

Întrebări pentru introducerea la interviu

octavian_curpasO.C. Am vrea să ne spui în câteva cuvinte unde ţi-ai petrecut copilăria?

D.V. Am fost foarte atrasă de oraşul natal. Mă duceam la bunica mea, la Topoloveni, destul de rar. Părinţii mei se chinuiau să mă scoată din casă… Lumea aceia, simplă şi înţeleaptă, am înţeles-o târziu, când am început să văd cu ochiul minţii.

O.C. Care este cea mai frumoasă amintire pe care o păstrezi din acea vreme?

D.V. Amintirea cea mai frumoasă, care îmi apare mereu în suflet, se leagă de lumina magică a buchetelor de lalele galbene… pe care le făceam în grădina mică a bunicii! Îmi plăcea şi parfumul zambilelor! Pot spune că acela era un colţ de rai. Chiar dacă nu vedeam îngerii, simţeam că acolo sunt ocrotită, simţeam aripile speranţei! Această amintire este imaginea unui timp pur, a powerful image to go ahead.

O.C. Ce ne poţi relata despre părinţii tăi?

D.V. Părinţii m-au învăţat să lupt în viaţă cu iubire şi să dau valoare numelui pe care-l port. Îmi pare tare rău că tatăl meu nu mai este în viaţă, dar ştiu că mă va ocroti mereu…>>>>

De CLB

POEZIE-Ioana STUPARU:,,Îţi aminteşti?”

Ioana Stuparu 4Zburdam copii ferice prin luna lui Cuptor,

Strunind până şi timpul în frâie de mătase.

Un colţ de cer, magnific în rubiniu pictase

Doar pentru noi Slăvitul-AtotulCreator.

.

Amurgul înfăşase al zilei Astru-n scutec

Şi-l luase Maica-Noapte în braţe, să îl culce.

Fără a ţine seamă de timpul ce se duce,

Greieri în fracuri negre se măiestreau în cântec.

.

Uimiţi priveam cum cerul stea după stea-şi anină

Clădind deasupra noastră dumnezeiesc décor!

Duh Sfânt ne trimisese AtotulCreator,

Prin aer se plimba parfumul de “Regină”.

.

Când Zorile de ziuă se pregăteau să vină,

Zburdam copii ferice prin luna lui Cuptor.

IOANA  STUPARU

De CLB

PROZA-Victoriţa DUŢU:,,Trãind în cercul vostru strâmt, vã credeţi genii”

victorita-dutuAm trecut de curând prin Iaşi şi acesta pãrea neschimbat. Câtã linişte, câtã candoare, câtã bucurie, câtã frumuseţe. Aceeaşi pace patriarhalã te înconjoarã. M-aş fi dus şi acuma la biblioteca de la filosofie sã citesc de dimineaţã pânã seara. Îmi amintesc de starea aceea când citeam câte o carte la o zi sau douã, când mistuiam paginã cu paginã fãrã sã mã mai intereseze altceva decât ceea ce scria acolo, lumea aceea care se deschidea în mintea mea era totul pentru mine. Citeam filosofie şi literaturã, teologie şi istorie, nu conta, dar mai tare mã interesa tot ce era legat de reflecţie, de gândire, de meditaţie. În cei nouã ani de facultate, cinci de matematicã şi patru de filosofie, nu îmi amintesc sã fi fãcut altceva decât 388preocuparea aceea nebunã, de a citi şi a scrie pe cont propriu tot ceea ce gândeam şi simţeam ca este în mine bun sau rãu. În perioada aceea am reuşit sã adun în jur de o sutã de manuscrise pe care nu le-am mai deschis niciodatã, dar le am. Habar nu am ce am scris în ele. Nu am publicat nimic în niciun ziar, în nicio revistã literarã pentru cã pentru mine era important sã scriu, nu sã public, dar urmãream cu fervoare şi cu cea mai mare atenţie tot ceea ce se scria. Citeam cu un saţ extraordinar când apucam câte o revistã, tot ce scriau alţii. Printre preferate erau Timpul, Echinox , Dialog, Gazeta studenţeascã şi altele.

Eram foarte fericitã când vedeam cã cei care scriu sunt la fel ca şi mine, au aceleaşi sentimente, îi dor aceleaşi probleme, cã plâng la fel, se revoltã la fel, ca poezia lor e legatã de aceleaşi sentimente şi trãiri ca ale mele.>>>>

De CLB

PROZA-Elena ARMENESCU:,,Marea cântecelor”

Elena Armenescu 2În Dei gloria intacta este descris  fenomenul pe care apostolul Pavel îl numeşte „moarte zilnică”.  Să moară “păcatul” câte puţin şi să lase loc îngerului, gândurilor pure, evoluţiei spirituale, minimalizării rolului materiei în raport cu locul cele sfinte. Dar este o luptă acerbă, războiul este vechi de când lumea aşa cum se va vedea probabil  în paginile care urmează. Învingători sau înfrânţi, petrecem viaţa care curge râu tulburat de pietriş amestecat cu argilă ca după ploile torenţiale ce râvnesc să ajungă cântece în ape limpezi ce-alunecă repezi sau lin spre mare, Marea cântecelor alimentată de ape dulci, cristaline şi limpezi ca cerul fără nori, cum noi dorim limpezimile, transparenţele, dar cântecele ei asemeni celor ale noastre sunt întrerupte de întrerupte de gemetele furtunilor apărute uneori din senin.

Nu vi se pare că este o asemănare tulburătoare între destinele noastre a celor prezenţi aici pe Pământ, ape, arbori, vietuitoare, OM? Unii (unele) pier sau sunt ciuntiţi, desfiguraţi în dezastre, alţii mor tineri, poeţi neştiuţi asemeni torentelor năvalnice apar, trăiesc metaforic refugiindu-se în lanurile simţurilor şi pier sub cerul impasibil, fluvii sunt doar câteva pe harta lumii !) Nu ştiu cine va domina în mine în anul care urmează, trairile sunt un cumul îmbogăţit de experienţă, timpul clădeşte în mine (în noi) fermitate şi îndoială, putere si slăbiciune, întelegere şi aspiraţie spre absolut, aşa că azi – ştiind toate acestea- doresc în continuare să impun triumful:  toleranţei, iertării, acceptării, de a admira şi lăuda   splendorile Creaţiei divine, să mă înfrumuseţez interior, lumina sufletului să-mi strălucească pe chip.>>>>

De CLB

COMENTARII-Cristian NEAGU:,,Infracţiunea”

Motto: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra.”

cristian-neagu.thumbnail(Evanghelia după Ioan, 8, 1-11)

Aş putea fi întrebat, –bănuit de nostalgia trecutului – dacă nu cumva, alegându-mi ca temă portretizarea omului de cultură, Adrian Păunescu, încerc subtil reabilitarea controversatei sale personalităţi, (de care în mod sigur nu are nevoie) găsindu-mă eu, un condeier abia afirmat, să aduc cu mult după al doisprezecelea ceas, atenţiei publice, aspecte deja cunoscute, riscând inutilitatea efortului. Ei bine, după mulţi ani de aşteptare, consider că am o datorie morală prin faptul că am fost cândva discipolul acestui geniu rebel, să fac cunoscut ceea ce nu s-a spus până acum despre structura sensibilităţii native a domniei-sale, a operei, şi a preţului plătit pentru acestea, dar nu înainte de a-i întreba la rândul meu pe înverşunaţii săi polemişti, cât de bine îl cunosc prin, dar mai ales dincolo de cărţile sale?  A fost – aşa cum se spune – poet de curte? Lingău comunist? Ce se ştie despre viaţa lui personală? Desigur, a deranjat pe mulţi când a devenit fenomenul Păunescu, dar mai ales atunci când s-a prevăzut că istoria literaturii, (nu cea manolesciană sau ştefănesciană, ci una nepărtinitoare)  îl va aşeza lângă zei, numindu-l Pontifex Maximus al deceniului „75 -„85. >>>>

De CLB

INFORMAŢII, NOUTĂŢI-George ROCA:,,Nava şcoală MIRCEA admirată în portul Boston (SUA)”

NS-MIRCEA-BOSTON09-wbMarţi, 7 iulie 2009, orele 11:15 AM, nava-şcoală românească „Mircea” a acostat la Fish Pier din portul  Boston (SUA). Prof. Univ. Mircea D. Gheorghiu de la Massachusetts Institute of Technology, Cambridge, american de origine română, a întâmpinat echipajul şi a urat membrilor acestuia un călduros „Bun venit” în numele Ambasadorului României în Statele Unite şi al Consulului Onorific la Boston.

Nava-şcoală „Mircea a ajuns pe locul 3 la prestigioasa competiţie maritimă „Tall Ship Atlantic Callenge 2009”

NS-MIRCEA-BOSTON-O6-wb-1Velierul românesc a participat în perioada 17 mai – 7 iulie 2009 la regata „Tall Ship Atlantic Challenge 2009”.  Competiţia s-a desfăşurat în 4 etape:

(1) Vigo (Spania)  – Tenerife (Insulele Canare) 3 mai -14 mai 2009

(2) Tenerife – Hamilton (Bermuda) 17 mai – 11 iunie 2009

(3) Hamilton – Charleston (Carolina de Sud, USA) 15 iunie – 25 iunie 2009

(4) Charleston – Boston (Massachusetts, USA) 29 iunie – 8 iulie 2009

Regata a fost organizată de Sail Training International (organizaţie non-profit cu sediul la Londra) împreună cu American Sail Training Association. >>>>

De CLB

JURNAL SENTIMENTAL-Elisabeta IOSIF:,,Poezia naturii”

POEZIA NATURII

Elisabeta Iosif 2009 348Neîndoelnic, din întreg lanţul Carpaţilor Orientali, Masivul CEAHLĂU este cel mai impresionant şi impunător munte. Renumiţi scriitori, artişti plastici, mulţi turişti din ţară şi din străinătate au cunoscut valenţele unice ale folclorului din zonă, încărcat de mitologie , iar imaginea sa magică s-a reflectat în pagini literare.

MIRACOLELE NATURII

Văd şi acum panorama acelui orizont nelimitat , fascinant, pe care rar ai ocazia să o cuprinzi de pe podul neted şi gol al Ceahlăului. Nu-l priveam homeric , precum Calistrat Hogaş, dinspre Hălăuca Stănişoarei” cu nenumăratele lui turnuri de stânci, săpate pe  adâncul cerului, înălţându-se în aer ca VACANTA 2009 334un fantastic castel de aur zidit de mâna fermecată a unui vrăjitor din poveşti”, ci ca un uriaş de piatra însângerat de invazia  răsăritului, un zid , despărţind ziua de prevestirile fabuloase ale vetrei de foc a apusului.

Abrupt, sfârtecat de râpele pâraielor vijelioase , gemea sub povara poeziei naturii. După  ce astrul amăgitor l-a părăsit era numai un castel de apă, năpădit de îngerii din nouri.

Chemarea muntelui 4

De oriunde te-ai afla, fie urcând de la Durău, trecând pe lângă stânca Panaghia sau mergând spre cabana Dochia , fie spre Pion, unde Obcinele de sub Ceahlăul Central  sunt, de fapt culmi netede, îi simţi chemarea. >>>>

De CLB

CRONICI, RECENZII, POLEMICI-Cezarina ADAMESCU: ,,O lucrare de interes major pentru literatură şi pentru viaţă”

CONSTANTIN VLAICU, „STRĂJER LA PORŢILE PĂDURII”, Editura SINTEZE, Galaţi, 2009

COPERTĂ  C. VLAICU - STRĂJER LA PORŢILE PĂDURII.

Creaţia de până acum a tânărului scriitor bănăţean  Constantin Vlaicu se înscrie în spiritul tradiţionalismului autentic românesc de esenţă  seculară, între jurnalism cultural, memorialistică, literatură de evocare, literatură angajată şi militantă în favoarea sănătăţii mediului, a echilibrului natural, breviarul său epic împletindu-se armonios cu un ideal fixat în inimă cu fire de aur nevăzute – de la care nu poate face rabat nici o clipă.

Volumul de referinţă, „Străjer la porţile pădurii”, cuprinzând principalele articole de publicistică, de informare şi documentare, este structurat astfel încât să atingă acele coordonate umane legate de arealul în care a văzut lumina zilei şi şi-a desfăşurat activitatea până la această dată.

Este un adevăr ştiut, că, o trăsătură  specifică de caracter a bănăţenilor este aceea că, pe oriunde i-ar purta paşii, ei nu-şi uită matricea, da-seinul, locul de unde au survenit ca fiinţe, nici neamul, nici limba, nici meginţii, şi nu-şi renegă numele de român, reîntorcându-se pe meleagurile natale.

Nici autorul de faţă nu face excepţie, dimpotrivă.

De asemenea, principalele virtuţi creştine şi civice, corectitudinea, onoarea, eroismul, modestia, stau mărturie în veac şi fac cinste numelui de român, apărător vajnic  al neamului, al bunurilor moştenite, al valorilor spirituale tradiţionale, garanţie a trăiniciei şi perenităţii lor pe aceste meleaguri.

O datorie morală sfântă  pentru bănăţeni este cunoaşterea istoriei locurilor de baştină, păstrarea vie a memoriei înaintaşilor, cinstirea valorilor autentice  ale neamului şi gliei. >>>>

De CLB

POEZIE-Viorica Enăchiuc:,,Poezii”

Singurătate Viorica Enachiuc

Singurătatea e ucigătoare dar trecătoare!

Singurătatea e mult dorită şi nedorită!

Singurătatea e nechemată dar fortuită!

Uneori este înţelepciune şi dor,

Alteori spaimă pentru cei care mor !

Câteodată este speranţă pentru mai bine

Ce mângâie noaptea visul ce vine

Şi trece apoi lăsând în urmă o boare

Înveşmântată şi mereu călătoare

De rămâi ca un plop desfrunzit aplecat

Visând mai departe un veşmânt minunat !

……..>>>>

De CLB

POEZIE-Adrian BOTEZ:,,Poeme de descântat răul…”

SONETUL PERVERTIRII DE LUME…

(VI) – să-i înrobeşti pe toţi cei liberi6

şi să-i huleşti pe toţi cei drepţi

să scuipi pe frunţile cernite

pe cei căzuţi să nu-i aştepţi

.

crima s-o-ndeşi prin buzunare

batjocorindu-l pe cel bun

luând totul de la cel ce n-are

pe muncitor strivind în scrum   –

.

astea-s păcate milenare

ce-au tot râşnit la talpa lumii

croind tunel spre bolţi stelare

.

pentru-a scăpa în artificii

Satana – explodând în jocuri:

…”candid copil de maleficii”…

***>>>>

De CLB

CĂLĂTORII DE SUFLET-Pr. Dr. Alexandru STĂNCIULESCU-BÂRDA:,,Excursiile pelerinaje”

STANCIULESCU-BARDA-Alex-wbCu mai mulţi ani în urmă, excursiile pelerinaje deveniseră o adevărată tradiţie în parohia noastră. În special înainte de 1989 am organizat nenumărate excursii-pelerinaje la mânăstiri. Era destul să lansez propunerea şi în câteva zile zeci de persoane se înscriau. În mod obişnuit, excursiile se făceau cu câte trei autocare, destul de des cu trei autocare şi un microbuz, rareori cu un singur autocar. Uneori, mergeau şi mai mulţi dintr-o familie. Participam la hramurile mânăstirilor, sau, pur şi simplu, vizitam anumite zone ale ţării. Am văzut cu acele prilejuri mânăstirile din Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Argeş, Sibiu, Banat, Dolj. Am vizitat muzee şi case memoriale (T. Vladimirescu din Vladimirii Gorjului, Ecaterina Teodoroiu din Tg. Jiu, C. Brâncuşi de la Hobiţa Gorjului etc.).

Mulţi îşi mai amintesc şi azi cum se aşezase regretata Floarea Zorliu (a lui Poleacu) din Bârda lângă vatra lui Tudor Vladimirescu, pusese mâna pe căldarea de acolo şi începuse să-l bocească pe bietul Tudor!

Am vizitat oraşe, precum Tr. Severin, Orşova, Caransebeş, Timişoara, Hunedoara, Deva, Alba-Iulia, Sibiu, Petroşani, Piteşti, Tg. Jiu, Rm. Vâlcea, Craiova, Calafat etc. Am organizat excursie la Chişinău şi Cernăuţi, văzând cu acest prilej şi nordul Moldovei cu salba lui de mânăstiri. Erau şi situaţii dificile, cum a fost cea de la Curtea de Argeş, când am dormit în autocare, deşi era sfârşit de noiembrie.>>>>

De CLB

PRIETENII LITERARE-Florin Dochia:,,Mari prietenii în corespondenţă: André Gide-Paul Valéry”

Peu de romans sont soutenus par un intérêt aussi vif.” Marc Fumaroli, Le Monde

ClipPiaţa literară de oriunde are zone de aşa-numite bestsellers şi zone de carte de valoare, carte care rămâne peste vreme pentru că aduce noul, în ficţiune ori în non-ficţiune. Desigur, aceste zone se şi întrepătrund, ceea ce şi face atractive afacerile de acest fel. În Franţa, categoria non-ficţiunii – biografiile (mai mult sau mai puţin romanţate), restituirile, memoriile, corespondenţa – ocupă un loc bine definit, inclusiv acolo unde se manifestă juriile unor premii semnificative. De pildă, Prix Cazes Brasserie Lipp este decernat, din 1935, la Paris, unei biografii serioase – ultimele fiind, spre exemplu: 2009 – Françoise Wagener, Je suis née inconsolable: Louise de Vilmorin (1902-1969) (Albin Michel) şi 2008 – Claude Delay, Giacometti Alberto et Diego: L’histoire cachée (Fayard). Nu neapărat pentru premii, dar cu folos aparte în istoriile vieţii literaturii sunt culegerile de scrisori ale unor personalităţi intrate demult în patrimoniul cultural mondial. Fiece an aduce surprize dintre cele mai reconfortante pentru cititorul dornic de iluminarea unor aspecte care să decodifice / explice, fie şi parţial, geneza unor opere literare, unor relaţii adesea doar ghicite.
Dacă anul trecut, în noiembrie, ne era oferită André Gide – Léon Blum Correspondance (1890-1951), 219 pagini, de către Presses universitaires de Lyon, în colecţia «André Gide, textes et correspondances», iată că, prin februarie 2009, Editions Gallimard ridică ştacheta cu cele o mie de pagini (900 de grame), în colecţia „Les Cahiers de la NRF”, ale volumului André Gide – Paul Valéry Correspondance 1890-1942. Mărturii ale unor mari prietenii literare, profunde şi îndelungate, cu influenţe sigure asupra creaţiei celor în cauză.
>>>>

De CLB

NOTE DE CĂLĂTORIE-Georgeta Adam:,,La o zi de Troia”

Ilion sau Troia, cetate aflată undeva, pe ţărmul Mării Egee, aproape de colina Isarlîk, descoperită în TROIA 11871 de Heinrich Schliemann, cercetător german care a trăit în California, căsătorit cu o grecoaică, Sophia, o înflăcărată cititoare a lui Homer. Ilion sau Troia descrisă în Iliada şi Odiseea de Homer se află la o zi depărtare de Bucureşti, mers întins cu un autocar turistic care nu stă la vamă şi nu are pană. Dacă timpul este frumos, cetatea Troiei îţi apare printre pinii marini purtând între ruinele sale ecourile stinse ale celor 9 oraşe care au fost aici, de-a lungul timpurilor, încă din epoca bronzului. Dar Troia a VII-a ne atrage pe noi, aşa cum a atras şi oştile greceşti care au asediat-o vreme de 10 ani, până ce corăbiile trase la mal au început să putrezească, iar aheii  au inventat acel cal troian mincinos pentru a cuceri o cetate de necucerit. Homer găseşte epitete strălucite pentru Troia:  un oraş cu străzi largi şi frumos construit, bine locuit, înfloritor, atrăgător, graţios, bogat în cai, mare, bine împrejmuit cu ziduri, ridicându-se în înălţime, abrupt, aerian, bătut împrejur de vânturi, sfânt. Ca într-un basm, pe acropolă, adică în punctul cel mai înalt se află frumoasa reşedinţă a regelui Priam, construită din pietre şlefuite, cu cincizeci de încăperi, în care dormeau fiii săi cu soţiil, iar în partea opusă, în cele 12 încăperi din pietre netezite şi aflate una lângă alta, în care se odihneau ginerii lui Priam cu castele lor soţii. Aici se afla şi frumoasa locuinţă a lui Paris, pe care şi-o construise singur, cu cei mai buni arhitecţi, şi unde a adus-o pe Elena cea purtătoare de ghinion, după spusele Casandrei. Homer povesteşte în versuri nimicitorul război ce a pierdut Troia lui Priam.  Schliemann va povesti mai târziu cum a descoperit Troia la care visase încă din copilărie, apoi cu iubita sa Minna, din prima tinereţe. >>>>

De CLB

LANSARE DE CARTE-Victoriţa Duţu:,,Lansarea Volumului antologic “Izvoarele vieţii” Constanţa”

Sâmbătă 25 iulie 2009, a avut loc la Constanţa, lansarea volumului antologic de versuri, „Izvoarele vieţii”. Evenimentul s-a desfăşurat în sala „Grigorescu” din cadrul Muzeului de Artă, in prezenţa unui public numeros, iubitor de poezie si frumos. DSCF8761
Antologia face parte dintr-un proiect al prieteniei, graţie poetului Mihai Leonte iniţiatorul acestui ciclu format din patru apariţii, in 2006 volumul debutează cu „Spiralele vieţii” continuându-se cu „Drumurile vieţii”  2007, şi „Mirajele vieţii” în anul 2008.

„Izvoarele vieţii” apare cu straduinta poetei Simina Silvia Şcladan, din Suceava,  coordonatorul direct al volumului care a reuşit să adune în aceste pagini, 28 de poeţi de limba romana din ţara şi strainatate, o felicitam si ii multumim si pe aceasta cale.

Ca editor al volumelor „Izvoarele vieţii” şi „Mirajele vieţii” poetul şi omul de litere Liviu Clement a oferit un sprijin real în realizarea lor.

In această zi dedicată cărţii, cuvantului si ideii, desfasurata sub auspiciile apusului de soare de la malul Marii Negre, au fost prezente Simina Silvia Şcladan , Niculina Vizireanu , Floarea Cărbune, Victoriţa Duţu, Georgeta Olteanu, Gabriela Petcu.>>>>

De CLB

POEZIE-George BACIU:,,Poeme”

CROCHIU
George  Baciu
Mi te du, stricată fată,
Lumea nu-i decât o roată.
Mi te du spre crucea mea,
Lumea e şi noi ca ea,
Două lacrime haihui
Pe obrazul nimănui.
Mi te du un iad şi-un rai
De din coastă să-mi răsai
Ca să plâng de plânsul humii
Desenat în palma lunii.
Mi te du, din flori făcută
Şi din crin şi din cucută,
Să îmi zornăie mirarea
Picurându-mi destrămarea.
>>>>

……………………

De CLB