NUMĂRUL 7 –

SEPTEMBRIE 2009

De CLB

EDITORIAL – Elisabeta IOSIF:,,Porţile maramureşene – magie si ornamentică”

E.IosifPraguri de trecere dintr-un univers exterior într-unul orânduit după legile tradiţiei, porţile din Maramureş au izbutit să aducă până la noi motivele simbolice ale căror vechime este egală cu existenţa civilizată. Ornamentele de pe aceste porţi sunt creaţii  cu semnificaţii străvechi, ele însoţind generaţiile aceluiaşi spaţiu geografic, “din momentul în care primul strămoş şi-a închegat familia”, statornicindu-se pe o vale de apă sau pe o creastă de pădure. Nu trebuie să fii specialist, ca să înţelegi detaliile profilului arhitectural. Se observă uşor multitudinea variantelor simbolului solar, extrem de vechi şi de universal, simbol care stă , fără dubiu, la baza ornamentaţiilor de pe  porţile maramureşene. Aceasta constantă are însă semnificaţii de ornamentică românească.Poarta Maramures

SIMBOLURILE  NATURII

L-am întrebat pe Ion Talpea, unul dintre meşterii maramureşeni, care sunt motivele   simbolice pe care le foloseşte în decorarea unei porţi.

– Nu lipsesc niciodată, mi-a spus, acelea care reprezintă pentru noi natura înconjurătoare sau care ne  definesc:  bradul, soarele, floarea, frânghia, colacul…

– (L-am văzut cum şovăie)…Numai atât?

– Poate câte ceva despre trecut, dar e nevoie uneori să ne gândim şi la viitor…

– Dar “pomul vieţii?”, i-am sugerat provocator…

– Da, pomul vieţii, ..e – zise făcând o pauză – e de fapt, includerea lui prin semnificaţiile bradului sau mai exact ale stejarului despre care străbunicul spunea că e arbore sacru, dar şi puternic, longeviv, ca bisericile noastre de lemn”.

– Eu m-am mai gândit la ceva, i-am replicat şi anume că el reprezintă întregul univers, pomul vieţii e şi arborele înţelepciunii; copacul , în general e un simbol, arborele lumii e axa lumii.

Sunt convinsă că l-am lăsat să cugete şi la alte semnificaţii pentru el, familia sa şi comunitatea cea mare a maramureşenilor, poarta acestui tărâm ales românesc, a  ”ţarii cerbilor”  înnobilând lemnul munţilor , alăturându-se  turlelor bisericilor azvârlite spre  cosmos.>>>>>

De CLB

POEZIE – Elisabeta IOSIF:,,Poeme”

IUBIRE   VIOLETElisabeta.. Iosif

Dansăm. Plutim peste Durău

Eu calm. Încercuind surâsul tău.

.

Când mă închideai, vag în iubire

Aruncam stele. Cer în tresărire.

.

Curgea liliachiu prin ziua violet

Ningea indigo peste şevalet.

–––––––––––––

PEISAJ  MARIN


Dimineţi lascive, cu ochi roşietici

Nuduri, cai, pescari în priviri bezmetici.

Cafenele, bărci şi tornade-n zare…

Vezi grădini în flăcări, mirosind a Mare>>>>>

De CLB

POEZIE – Elena ARMENESCU:,,Paharul transformării”

Paharul transformăriielena-armenescu.thumbnail

Venisem

Ca somnambulul ce-şi poartă

Povara veşmintelor

Prin pulberile albe, aprinse.

Vecin cu cerul, cu Edenul

Şi infernul…

.

Venisem neştiută de nimeni

Lăsând în urmă

Zorii , în arşiţa vieţii risipiţi…

.

Mă purta nedumerirea

Mă biciuia căutarea

Prin tranziţii, printre nelinişti,

Şi schimbări de ere

Prin mistere,

Sub protectie astrală

Spre zodii de armonii, de linişti

Spre dimensiunea spirituală!

………………………>>>>>

De CLB

ESEU – Cezarina Adamescu:,,Edificiul culturii şi fapta care zideşte”

Venind pe lume în calitate de creaturi, ni s-a oferit harul special de a fi Artur Silvestri 11(co)participanţi la crearea unor opere menite să ne definească. În această privinţă, hotărâtoare rămâne Clipa aceea providenţială a întâlnirii cu o personalitate de excepţie care poate să-ţi schimbe destinul. Determinarea aceasta are ca urmare decizia de a-ţi oferi talantul propriu pentru a fi înmulţit şi împărtăşit semenilor.

cezarina adamescu 10O astfel de întâlnire providenţială este şi aceasta, cu Domnul Prof. Dr. Artur Silvestri. Şi nu puţine persoane au mărturisit că le-a schimbat viaţa. O întâlnire crucială, iluminantă. Experienţă fundamentală care nu se uită. Un Om, un Model, o Faptă Culturală uriaşă, un vast proiect de masă care nu are precedent în ultimele decenii. Iniţiatorul acestui  program numit Asociaţia Română pentru Patrimoniu, cu toate ramurile ei, a creat cadrul generos pentru exprimarea opiniilor, creaţiilor, atitudinilor a mii de scriitori români din ţară şi din diaspora, dar şi a scriitorilor străini, veniţi în acest mod, în contact cu România.

Un nucleu care a focalizat conştiinţele artistice, creatoare, le-a dat rost, înţeles, viaţă. Viaţă transpusă în Faptă.

Faptele minţii. Faptele ochilor, mâinilor, faptele inimii. Faptele cugetului românesc în mii de ipostaze. Toate la un loc, izvorâte din credinţă, alcătuiesc Omul, structura personalităţii sale, atât de complexe.

Datul şi faptul se împletesc în acest Proiect, precum mâinile în rugăciune.

„Credinţa fără fapte este moartă” – scria Sfântul Apostol Pavel. În afară de vorbe, omul are nevoie de dovezi, de lucruri palpabile şi de certitudini.>>>>

De CLB

POEZIE – George ROCA:,,Evadarea din spaţiul virtual”

Căprioara nebună

Culcat,George ROCA

stau cu ochii închişi

şi visez la poiana mea cu flori.

E atâta linişte şi armonie!

Şi totuşi căprioara nebună

nu vrea să-mi dea pace

încercând din nou

să mă mângâie cu copita

pe albul ochilor mei obosiţi

de atâta privit spre spaţiul virtual.

––––––ROCA-EDSV-COPERTA-RGB-wb

Insula fericirii

Încercăm cu toţii să supravieţuim

în secolul acesta a turbulenţei

creându-ne în imaginaţie

mici insule

unde evadăm atunci când

nu mai putem face faţa

uraganelor şi cutremurelor

care ne înconjoară.>>>>>

De CLB

CRONICI, RECENZII, POLEMICI – Ioana STUPARU:,,Scaunul harului-autoare Titina Nica ŢENE”

SCAUNUL  HARULUI, Editura Semănătorul, online, 2009 -Autoare Titina Nica ŢENEcoperta SCAUNUL HARULUI

Mănunchiul de poezii publicate de Titina Nica Ţene în volumul intitulat “Scaunul Harului”, aduc a romanţă cu parfum de amintire, ferestre cu gutui păstrate una lângă alta ca nişte candele luminânde sub bolta seină a iernii, credinţa că există un rost bine stabilit de Dumnezeu în toate, nădejdea că după iarnă va veni iarăşi primăvară: “Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt / ca o primăvară, când învie toate”, spune autoarea în poezia “Sfânta Primăvară”.

Când sufletul i-a fost legat de locurile natale, nimeni, niciodată, nu i-l va putea dezlega, dă de înţeles delicata în cuvânt Titina Nica Ţene, venită pe lume în satul Uşurei, judeţul Vâlcea, sat din care a plecat de multă vreme, urmându-şi destinul . Versurile simple ca apa izvorândă din crestele munţilor spun foarte multe: “Ce fericită eram, Doamne, / Şi ce departe sunt acum!” (De Paşte); “Merg încet cu sufletul pustiu, / singură printre atâta lume, / timpul a trecut când nici nu ştiu, / oamenii din juru-mi nu au nume” (Toarcem amintirea).

Puterea obişnuinţei nu-şi găseşte locul în inima poetei Titina Nica Ţene. Ea nu poate să privească numai înainte, fiindcă dorul vetrei strămoşeşti dă în clocot şi cheamă necontenit. El, DORUL nu va putea fi ostoit decât odată cu poposirea autoarei, trup şi suflet pe plaiurile natale: “M-am întors la mine-n sat / şi-am găsit casa-ntr-o rână / Părul, nucul şi gutuiul / sânt deja cam ofiliţi / nu e nimeni prin ogradă / să vadă că sunt iubiţi” (Aşa-i viaţa).>>>>>

De CLB

POEZIE – Ştefania OPROESCU:,,Delir în curcubeu”

ROŞU

Am văzutoproescu

când asfinţitul a devenit

mai roşu

decât sângele meu,

când rubinul a supt asfinţitul

ca mielul, prima gura de lapte,

am văzut cerul hrănind pământul,

am văzut cine sunt,

cine nu mai sunt

şi învelită în roşul pleoapelor închise

îmi odihnesc plecarea.

……………….

ORANGE

Pământ pârjolit, pietre albe

linse de arşiţa portocalie,

sudoarea animală stoarsă la teasc,

Mediterana densă de sare lovind nisipul

în valuri grele ca plumbul>>>>>

De CLB

ÎNSEMNĂRI – Ilie RAD:,,O călătorie în Ţara Kangurului”

RAD-Ilie-SQ-wbAm ales, pentru aceste însemnǎri ale cǎlǎtoriei mele în Australia, parafrazarea titlului unei cǎrţi publicate de Mihail Sadoveanui în 1937, Ţara Kangurului, de care nu ştiam pânǎ am ajuns „la antipozi”. E o carte prea puţin cunoscutǎ şi comentatǎ de exegeţii marelui scriitor. Am gǎsit-o în biblioteca Monicǎi, gazda noastrǎ, care are aproape toate cǎrţile româneşti despre Australia. E adevǎrat cǎ lucrarea lui Sadoveanu nu era în ediţia princeps, ci în volumul 22 (Cuibul invaziilor. Ţara Kangurului. Lisaveta. Cântecul Mioarei, Editura Minerva, Bucureşti, 1973), ultimul volum din seria de Opere, publicatǎ, sub supravegherea autorului, la Editura de Stat pentru Literaturǎ şi Artǎ, ediţie îngrijitǎ de Constantin Mitru, apǎrutǎ între anii 1954-1973.AUSTRALIA

Primul lucru pe care trebuie sǎ îl explic este de ce Sadoveanu a ortografiat cuvântul kangur cu k (într-o mai veche carte de-a mea, Stilisticǎ şi mass-media, Editura Excelsior, Cluj-Napoca, 1998, am explicat valoarea simbolicǎ a acestei litere, ale cǎrei conotaţii sunt „înfricoşǎtoare”, când apar în cuvinte precum: KGB, NKVD, Ku-Klux-Klan, atak, Diktatul de la Viena etc. Îmi amintesc cǎ o publicaţie imundǎ, care a apǎrut la Cluj, în anii ’90, şi-a ortografiat astfel firma: A.T.A.K. la persoanǎ!). Vorbind despre fauna Australiei, Sadoveanu scrie: “Nu mai vorbesc de acea curioasǎ echidnǎ, care are un plisc aşa de lung şi de filosofic; nici de Kangur, pe care sânt silit sǎ-l ortografiez aşa din pricinǎ cǎ numai acest K poate înfǎţişa exotismul, ciudǎţenia şi silueta unui asemenea mamifer” (op. cit., p. 141).>>>>>

De CLB

POEZIE – Camelia RADU:,,Poeme de dragoste”

Aripi de verde

…Iar dacă aripi am, de verde stea,Camelia Radu

plonjez ca raza, într-o altă lume,

în care, să rămân aş vrea,

de m-ai vedea,

de n-aş apune…

.

Dar eu citesc doar vise

şi trezesc lumini,

acolo unde legea e de piatră,

.

iar dacă aripi am, de verde stea,

pe tine te mai văd vreodată?

.

Căci te ascunzi în raza soartă,

adânc plecând,

încă o dată…

din volumul „Floare mica”, aflat sub tipar

……………….>>>>>

De CLB

POEZIE – Cristian NEAGU:,,Poeme”

Toamna 50

Nici caldă şi nici bogată în nuanţe,cristian-neagu.thumbnail

Această toamnă prin care vlăguit mai trec

Este de fapt, un cumul de creanţe

Al rănilor ce-mi sângerează-n piept.

.

Această toamnă ar fi trebuit să fie specială

Întâmpinându-mă în pragui dimineţii sale reci

Cu flori arămii, de ziua devenită neutrală

În care anii, mi s-au adunat,… cincizeci.

.

Dar această toamnă e ca şi un mormânt

Rezervat aniversării cu cifră rotundă,

Şi burniţă veşted în răscol de vânt,

Iar în cale-mi drumul se înfundă.

.

Un soi de hibernare mi-a poposit pe pleoape

Şi toamna mă devoră în vitralii fioribunde,

Aş vrea să plâng în somn, visând că plec departe

Dar nu am către cine, şi nu am nici unde.>>>>

De CLB

INTERVIU – George ROCA:,,Cucerind America(5)-Interviu cu Adrian ŞONCODI, poet şi traducător de excepţie”

SONCODI-Adrian-wb-1Nu de mult timp am scris un articol despre cartea dumneavoastră „Poezii româneşti alese” ale căror traducător în limba engleză sunteţi. Am rămas încântat de calitatea acestor traduceri şi de aceea am considerat că ar fi bine să vă cunoască şi cititorii noştri. Cine sunteţi şi cu ce vă ocupaţi, domnule Adrian Şoncodi? SONCODI-A-CARTEA-wb


Adrian Şoncodi: M-am născut în 1959, aşa că tocmai am împlinit 50 de ani. Părinţii mei sunt originari din Transilvania, din zona Satu Mare, dar s-au stabilit în capitală când aveam 1 an. Ca urmare eu am copilărit şi am făcut şcoala în Bucureşti, unde am locuit 31 de ani, în cartierul Dorobanţi. În tinereţe am fost înclinat mai mult spre matematică, am participat la olimpiadele şcolare – unde în 1975 am obţinut premiul întâi pe ţară – iar  până la urmă m-am orientat spre o carieră tehnică, absolvind în 1984 facultatea de Automatizări şi Calculatoare. De atunci lucrez ca inginer în software, specializat în telecomunicaţii.

George ROCA: De când trăiţi în afara spaţiului românesc?


Adrian Şoncodi: Am plecat din ţară în 1990. Sunt pe continentul nord-american din 1993.  Am trăit mai întâi în Canada – unde am obţinut şi cetăţenia acestei ţări – iar de zece ani locuiesc în SUA. M-am stabilit la Dallas, de fapt în Plano, o suburbie a sa, deoarece aici există aşa-numitul „Telecom corridor”, o zonă cu multe firme în domeniu.
>>>>

De CLB

CRONICI, RECENZII, POLEMICI – Octavian Curpaș:,,DANTELĂ DE BABILON, un roman cu o construcţie clasică, în care realismul dur al terorismului face ca libertatea să aibă (un) preţ”

Melania CucLa începutul sec. XIX, armatele lui Napoleon deţineau controlul asupra întregii Europe. Rusia este una din cele câteva ţări pe care acesta nu reuşise încă, să le cucerească. Despre confruntarea dintre Franţa si Rusia, în care bătălia de la Borodino ocupă locul central, va scrie magistral Lev Nikolaevici Tolstoi, în romanul „Război şi pace”. „Mă pasionează istoria lui Napoleon şi Alexandru”, spune Tolstoi, de aceea, în septembrie 1867, acesta călătoreşte până la Borodino, pentru a studia locul uneia dintre cele mai mari lupte ale tuturor vremurilor. Coperta Dantela de BabilonTimp de două zile, el umblă pe jos şi cu trăsura pe câmpia de la Borodino, face însemnări în agenda sa, desenează planul bătăliei şi caută veterani, contemporani ai războiului de la 1812. Despre război şi pace, dar în secolul XXI, despre Babilonul modern,  despre o stare de fapt acutală şi despre reverberaţiile unui măcel uman fără frontiere, terorismul, ne vorbeşte scriitoarea Melania Cuc, în romanul său, „Dantelă de Babilon”.

,,Numele scriitoarei Melania Cuc…  este un nume care mi-a reţinut atenţia prin  unele poezii, proze, însemnări, interviuri, reportaje şi anchete literare  ce au impus-o în peisajul  literaturii române contemporane ca pe o scriitoare originală şi inzestrată cu multiple disponibilităţi creatoare”, spunea istoricul literar Nicolae Scurtu, în ,,Săptămâna” din 21 aprilie 1989, făcând referire la volumul de debut al acesteia, „Peisaj launtric”.

Autoare a douăzeci de volume de versuri şi proză, printre care  „Impozit pe dragoste”, „Tablete contra disperării”, „Fructul oprit”, „Miercurea din cenuşă” sau „Graal”, Melania Cuc este deţinătoarea a numeroase nominalizări, distincţii, diplome, premii şi medalii. Între acestea se remarcă Premiul Editurii Minerva  pentru Poezie, obţinut la  Festivalul de literatură „Moştenirea Văcăreştilor”, Târgovişte, 1988 sau DIPLOMA şi Premiul I , acordate la Concursul Naţional de Proză “Liviu Rebreanu”, Bistriţa, 2003. >>>>>

De CLB

MAXIME ŞI CUGETĂRI – Cezarina ADAMESCU:,,Memoria sufletului”

MIC ÎNDREPTAR DE TERAPIE  DIVINĂcezarina adamescu 8

-reflecţii spirituale-

*Orice suflet e o rotiţă infimă în angrenajul iubirii divine.

*Iubirea şi păcatul. Păcatul iubirii nu e atât de mare ca iubirea păcatului.

*De ochii lumii păcatul calcă în vârful picioarelor.

*Nu cunosc decât o singură răzbunare: Iertarea. Şi ca să te pedepsesc, te voi iubi          toată viaţa.

*Cea mai înaltă civilizaţie: civilizaţia iubirii de aproapele.

*În lipsa iubirii, spiritul se moleşeşte.

*Ateul: Pentru mine nu există Dumnezeu. Credinciosul: Pentru mine lumea nu mai există. Nihilistul: Pentru mine nimic nu există.

*Fără Tine mă simt ca un vapor fără ancoră.

*În credinţă, efemerul poate deveni veşnicie.

*Mi-am pierdut…harul. Ajută-mă să-l redobândesc.

*Hai să ne întâlnim diseară în rugăciune.

*Gestul cel mai rotund: acela al împreunării palmelor în rugăciune.

*Trăieşte aşa cum te rogi: cu smerenie, cu blânţele, cu ardoare. Şi nu te ruga aşa cum trăieşti: în grabă, cu egoism, cu trufie.

>>>>

De CLB

POEZIE – Alexandru MIRAN:,,Preludii pentru psalmi”

PRELUDII PENTRU PSALMI

-dedicate Martei Cozmin-

I.

Străluminează-mă în suflet mult,

să te ascult cum cânţi alinător

şi limpede ca un izvor,

dar uneori năprasnic, Doamne,

atotfiinţă şi atotabis,

al perlelor de şapte veşnicii

şi-al gândurilor mele!

Când tragi năvodul vântului prin vii

şi chemi la tine flori tânguitoare,

când spulberi totul sau ascunzi în toate

un înţeles de fum – prielnic oare?-

coboară-n mine, cel cu patimi uns,

străluminează harfa care ţi-a răspuns!

II.

Să nu mai îngânăm decât un glas,

tu, eu şi Cel ce este, numai unul,

să sune spo0rnic, legănat şi de popas,

când aţipeşte-n cer păunul!

>>>>>

De CLB

ESEU – Al. Florin ŢENE:,,Nietzsche între răsăritul zeilor şi amurgul lor”

Al Florin Tene nouaPornind de la finitudinea condiţiei umane, Nietzsche caută să redescopere „cărarea pierdută” către empireu. În lucrarea „Werke” filozoful caută un simbol prin care să înţeleagă „sensul religios” ca un reazem supranatural. Reânodând firul din prima perioadă a creaţiei sale, în care zeii greci îşi găsiseră loc în omagiile sale, Nietzsche consemnează în „Amurgul idolilor” dorinţa de întoarcere a lui Dionysos, aceasta constituindu-se ca un testament: „Nu cunosc un simbolism mai înalt decât acest simbolism grec, cel al cultului dionisian”.

Filozoful abandonează armele revoltei sale contra zeilor la poalele miticului Olimp. Aura de „teologie negativă” (cum scria Heidegger în „Nietzsche” Gunter Neske Verlag, Pfullingen, 1961, Zweiter Band, p. 348), pentru gândirea nietzscheană, a însoţit tot timpul mersul gândirii sale. Acesta prin lucrările lui din anul 1888 a pregătit preschimbarea „teologiei negative” în “teologia pozitivă“, ce ne aduce în plin plan contradicţia nietzscheniană, ce trece de la „asfinţitul zeilor” la pregătirea spaţiului pentru „apoteoza” lor. Perceput ca demolator de idoli, ca oponent faţă de tradiţia culturală, ca iconoclast faţă de orice autoritate spirituală în afară de aceea a spiritului propriu, Nietzsche ridică statui în opera sa altor idoli noi.

Karl Jaspers în lucrarea sa „Nietysche.Einfuhrung in des Verstandnis seines Philosophierens” (Berlin und Leipzing, 1936) preciza că trăsătura fundamentală a gândirii lui Nietzsche „autocontrazicerea”, a îndepărtat de multe ori din logica multitudinilor exegeze ideea că, în numele pasiunii pentru contradicţii şi antiteze,autorul  „Naşterii tragediei” va căuta să-şi imagineze, după „amurgul zeilor”, cum va arăta „răsăritul zeilor” noi.>>>>>

De CLB

SEMNALE EDITORIALE – ,,Pagini Româneşti în Noua Zeelandă”

Dragi cititori,

În numărul 50 al revistei “Pagini Româneşti în Noua Zeelandă” puteţi citi despre noi, despre ceea ce am realizat pentru comunitatea românească pe parcursul a 5 ani. Despre bucuriile, neîmplinirile, trăirile şi emoţiile noastre, despre viaţa tinerei comunităţi din Noua Zeelandă, despre care scriem număr de număr.

Dacă veţi alege să răsfoiţi acest număr, veţi putea găsi în paginile sale toate titlurile care au apărut în revista noastră de-a lungul existenţei sale. De asemenea, peste 20 de mesaje de felicitare de la prietenii revistei şi un interviu despre starea comunităţii româneşti din Noua Zeelandă, realizat de doamna Eugenia Guzun şi editorul revistei pentru Radio România Actualităţi, emisiunea Românii în lume. În acest interviu de o oră, aflaţi despre românii celebrii din Noua Zeelandă, despre trăirile celor care aleg să emigreze dar şi despre relaţiile dintre cei care compun cea mai tânără şi activă comunitate românească din lume.

Vă dorim lectură plăcută!

Adina  şi Cristi Dumitrache

PS: În fila ataşată veţi găsi revista şi mesajul editorului la aniversare.

Adina şi Cristi Dumitrache

Pagini Româneşti în Noua Zeelandă, 7A Cheam Place, Pakuranga Heights, Manukau, Auckland, New Zealand, A: 0210 222 5142  C: 0210 575 124

romanianpages@yahoo.co.nz

paginiromanesti@xtra.co.nz

http://prnz.weblog.ro/

De CLB

PROZA – Cristi DUMITRACHE:,,Viaceslav”

Şoapta îngână dimineaţa, tremurând sfioasă la atingerea primilor zori. Se făcea că e toamnă, târzie şi rece, cu miros de iarnă timpurie, cu-aduceri aminte şi melancolii. Lemnul ud şi vechi scârţâia-n gard la fiecare chemare a tundrei, aducând cu el nostalgia Crivăţului-Împărat. Şi câte poveşti frumoase n-avea el de depănat: cu cai şi călăreţi mongoli, sau cu ciulini rostogoliţi, pân-acolo unde cerul mângâie pământul şi adoarme, cu zări pereche şi seminţii înfipte-n şa, pogorând războinice spre răsăritul mereu bogat…

Barba crescuse mare şi deasă, ca un arici pitulat în fundul curţii, speriat de câinii lătrători şi hămesiţi. Era una din acele dimineţi, aproape nopţi, mohorâtă şi pustie ca nestatornicia Siberiei. Călărită doar de norii fără de-nceput şi sfârşit. O veste-poveste de tare demult, amintită doar de visele necoapte şi atât de irosite ale tinereţii pierdute.

Viaceslav stătea nemişcat, la măsuţa de lângă godinul cald, ca într-un basm împărătesc. „Ce e viaţa şi cum să o trăieşti mai bine?” gândea şi se tot frământa. O cale bătută mereu de atâţia alţii, când abruptă, când domoală, niciodată la fel. „Ce e dincolo de viaţă şi cum să mai trăieşti murind?” se-agita şi-şi răspundea. Poate că e bucurie sau tristeţe, cui îi mai pasă. „Cine ne vede, ne-aude, ne-nţelege?” şi-i fugea gândul la ce făcuse-n viaţă… Nimic, nimicul nenorocit şi nebun, atuul pierzătorilor şi al celor în suferinţă…>>>>

De CLB

PRIETENII LITERARE – Florin DOCHIA:,,Paris: De trei ori Cioran”

Clip

Periodic, români celebri în Franţa (eventual şi pe alte meridiane…) revin în atenţia publicului librăriilor, editurile neocolindu-i, fie direct, prin (re)editări, fie ca subiect de studiu ori de inspiraţie. Am scris undeva despre monumentala biografie datorată lui André Le Gall «Eugène Ionesco. Mise en scène d’un existant spécial en son oeuvre et en son temps (Éd. Flammarion, Collection Grandes biographies, 617 p.)». Prin ianuarie, celebrul Prix des Deux Magots a fost acordat lui Bruno de Cesole pentru «L’heure de la fermeture dans les jardins d’Occident», un roman în care filosoful Frédéric Stauff este temeinic inspirat de personalitatea inubliabilă a lui Emil Cioran, pe care autorul, de altfel, l-a cunoscut bine. Şi tot Emil Cioran irupe deodată pe piaţa culturală cu trei prezenţe! (S-a mai întâmplat ceva semănător în februarie 2004, când Simona Modreanu apărea cu Cioran-monographie [Editura „Oxus”, colecţia „Les etrangers de Paris – Les Roumains”, coordonată de Basarab Nicolescu] şi Le Dieux Paradoxal de Cioran [Editura „du Rochers”]) Avem, astfel: – Cahier de l’Herne «Cioran», dirigé par Laurence Tacou et Vincent Piednoir, 540 pp., 39 euros; – La transfiguration de la Roumanie, Traduit du roumain par Alain Paruit. L’Herne, 344pp., 19 euros; – De la France, Traduit du roumain par Alain Paruit. L’Herne, 80 pp., 9,50 euros. Este un eveniment care nu poate trece puţin observat. Firesc, Le Point, Le Nouvel Observateur, Liberation, Le Figaro littéraire marchează şi comentează cele trei apariţii. Aflăm şi în El Mundo, din Spania, despre un adevărat „acontecimiento” (eveniment) produs de „L’Herne”: „Los desvelos fascistas del joven Cioran. ‘La transformación de Rumanía’>>>>>

De CLB

POEZIE – Elena ARMENESCU:,,Poezii”

Paharul transformăriiElena Armenescu

Venisem

Ca somnambulul ce-şi poartă

Povara veşmintelor

Prin pulberile albe, aprinse.

Vecin cu cerul, cu Edenul

Şi infernul…

.

Venisem neştiută de nimeni

Lăsând în urmă

Zorii , în arşiţa vieţii risipiţi…

.

Mă purta nedumerirea

Mă biciuia căutarea

Prin tranziţii, printre nelinişti,

Şi schimbări de ere

Prin mistere,

Sub protectie astrală

Spre zodii de armonii, de linişti

Spre dimensiunea spirituală!>>>>

De CLB

POEZIE – Adrian BOTEZ:,,Sfânta Sihăstrie”

SIHĂSTRIA VORONEŢULUIadrian-botez.thumbnail

din pieptul vulturilor ascunşi în nori

se pornesc jos pâraie: se-mping văzduhuri

cu tot cu lună cu stele cu sori –

până la – luminată de duhuri culori

sihăstria plutind pe valul de deal…

fulgere – rugăciunile fără de mal

ostoiesc mări şi-nfruntări de păcate

între răstigniri de brazi – desferecate

se-arată porţile raiului – Gospodarul

ne-ntâmpină cu îngeri şi sfinte bucate –

epopeile s-au tors – din cer – toate

pân-am rămas tăcuţi – singuri cu Harul:

copacii vuiesc a pădure şi-ocean

la Cina de Taină surâd toţi – fără an…

***>>>>

De CLB

PROZA – Elisabeta IOSIF: ,,Cometa cu plete”

E.IosifSe anunţase un eveniment astral unic pentru secolul în care ne aflăm. O “Stea cu plete“se apropia, după trei sferturi de veac, de Pământ. Enigmaticul corp ceresc putea fi studiat, timp de şapte nopţi, numai dintr-un anume loc .

*

Făceam ultimile pregătiri şi printre lucrurile ce le luam cu mine se afla un inel de jad, pe care îl aveam amintire de la un prieten al bunicului. Era de fapt, suportul unui minuscul ceas cu un cadran fosforescent, iar limbile lui luminoase noaptea, îmi arătau timpul în secunde. L-am privit pentru prima dată. Avea încrustate câteva semne pe care mama le descifrase în arabă. Mi-a atras atenţia  acea dantelărie rară, ca o floare de jad, care avea o semnificaţie. L-am pus pentru prima dată pe deget, răsucindu-l, pentru a-i admira lucrătura fină executată de meşterul anonim, în timp ce m-am aşezat în fotoliu. Am pornit ceasul bijuteriei rare cu teama că s-ar putea să nu mai funcţioneze. Dar începu să ticăie. Când pendula din colţul camerei începu să bată ora exactă, un anume sunet m-a făcut să mă uit la inel. Emana o lumină puternică. Am tras draperia, în timp ce mă gândeam, că jadul are transparenţa soarelui. Revenind în fotoliu am simţit răcoarea camerei în timp de caniculă. Deodată perdeaua se mişcă, iar în colţul cel mai întunecat al camerei am zărit o siluetă….

….Am vrut să-l întreb pe acest bărbat ce căuta în camera mea, dar m-am trezit răspunzându-i la salut.

– Sunt Alil Al Djannin, sclavul inelului. Cel care îl poartă îmi este stăpân, zise, aplecând capul. M-ai chemat la ora fixată pe ceas şi am venit.

M-am uitat din nou, nedumerit, la ceas.>>>>

De CLB

REPORTAJ – George ROCA: ,,3 bihoreni pe “acoperişul Europei”

COMUNICAT DE PRESĂClip

3 bihoreni pe “acoperişul Europei”

In noaptea dinspre 31 august spre 1 septembrie 2009, cei 3 membri ai echipei au lăsat în urmă refugiul Goûter pentru a escalada cel mai înalt vârf din Europa: Mont Blanc, 4808 metri altitudine. Ruta aleasă a fost cea clasică, însă nu fără provocări: 1000 m diferenţă de nivel urcaţi în 4 ore, -10 grade celsius, vânt puternic, gheţari cu crevase. Satisfacţia de-a vedea răsăritul soarelui de pe „acoperişul Europei” a fost însă de neînchipuit…

În 27 august 2009, o mică echipă formată din Adina Micula (Sălişte de Vaşcău), Marius Vecan, Farkas Attila şi Ioana Lucaciu (Oradea) a pornit spre Alpii francezi. Prima oprire a fost în Austria, unde în ziua următoare cei 4 au escaladat cel mai înalt vârf al ţării, Grossglockner (3798 m), pe traseul crestei sud-vestice, Stüdlgrat, gradul IV clasic. Aceasta a fost doar încălzirea – binevenită dealtfel, datorită nevoii de aclimatizare la altitudini mari – căci după o călătorie de încă 2 zile spre Chamonix, s-a pornit spre Mont Blanc.

Punctul de plecare a fost Les Houches, un mic orăşel de munte de pe Valea Chamonix, foarte asemănător cu Buşteni sau Sinaia. Am urcat cu o telecabină şi apoi cu un trenuleţ („Le tramway du Mont Blanc”) până la Nid d’Aigle (2372 m), de unde am început să escaladăm încet muntele. Poteca a fost uşoară până la refugiul Tête Rousse (3167 m), de unde a început o urcare mai abruptă, cu porţiuni de escaladă unde existau totuşi cabluri şi mici amenajări. Aici am început să simţim şi primele semne de oboseală din cauza altitudinii. În jurul orei 16.00 am ajuns la refugiul Goûter (3817 m), care era şi obiectivul primei zile de ascensiune. Refugiul – care oficial are 100 de locuri – era plin şi a trebuit să aşteptăm eliberarea unor locuri, până spre seară. Vremea era superbă şi eram conştienţi că trebuia să profităm de ea: aici, muntele decide când te lasă să-l „cucereşti”. >>>>

De CLB

CRONICI, RECENZII, POLEMICI – Cristian NEAGU:,,„Când s-au fost spus îngerii”-în slova Traianului Vasilcău”

Traian Vasilcau TRAIANUSÎn istoria poeziei odice europene, n-au lipsit efracţiile stilistice cu influenţe din partea imnurilor pindarice care treceau drept ode. Astfel de poezii, în care atitudinea odică se suprapune atitudinii enunţiative, sunt cuprinse între copertele volumului semnat de Traian Vasilcău, „Când s-au fost spus îngerii” (Ed. Epigraf SRL-2009) Ar însemna să ignorăm pe de-a-ntregul esenţa limbii literare, dacă am crede că ea se poate angaja într-o întrecere. Imaginile apar din inspiraţia poetică în limbajul literar, nu numai ca rotunjire a obiectualităţii respective. Denumirea de „limbă bogată în imagini” este folosită destul de des în afara beletristicii, iar Traian Vasilcău ne confirmă faptul că regulile dau operei de artă forma, (perfectă, sau mai puţin perfectă) într-un conţinut stilistic diferit de cel semnificativ: „Vecia în mine lucrează./Simt c-ajunge-oi un psalm fără seamăn/În câmpia iubirii de Tine-nflorit.” (Psalm înflorit, p.5) „Cerescu-acordeon şi-a luat vacanţă,/Cu-n fir de iarbă, înmuiat în stea.” (Alai poetic, p.6)

În aparenţă ne-am abătut de la analiza după metoda istorico-spirituală de interpretare a unei opere oarecum izolate, totuşi putem distinge cele două teze impuse creaţiei: interpretarea exclusiv istorico-spirituală şi cea istorico-problematică. Între avantext şi textul poetic finit, se situează diferitele faze ale execuţiei, procesul variantelor sau cel de convertibilitate procentuală a materiei poetice: „Văd sunetul,aud lumina/ […] Lumina-i sunet şi-i lumină/ Tot sunetul nins cu mister.” (Surpările fiinţei, p.5) după cum: „Ochii tăi sunt izvoare de iubire,/ Înveşnicesc pe tine, Pustiire.” (Sfatul cuvintelor, p.6) sau: „Lumină arde-te – s-ajungi Lumină.” (Ceaslov, p.18) „Autograf las veşniciei/ Acest poem cărunt de cer.” (Psalm, p.19) „Am rămas Tu-ului Eu./ Sufăr de Tu, Tu-ul mi-i Eu.” (Zumzetul tăcerii, p.22-23)>>>>

De CLB

NOTE DE CĂLĂTORIE-Corneliu FLOREA:,,TAROM in The Guinness Book of Records”

TAROM  IN THE GUINNESS BOOK OF RECORDSTAROM-FLIGHT-7016Q-wb

FLIGHT: 7016 Q

CLUJ  NAPOCA – VIENNA

TIME 09:20 DATE: 07 JULY 2009

Din 1990 revin anual in Romania mea, sau si a mea. La inceput cu masini inchiriate din Germania, in ultimii ani cu avionul la Timisoara sau Cluj Napoca. Daca in 1990, revenind dupa zece ani in tara, am plins de cum am gasit-o, acum sunt doar uimit si incerc sa inteleg. Locul  blocurilor este luat de cartiere intregi de vile, Trabantul si Lada au fost  inlocuite de BMW si Volvo, caminele culturale de biserici si domuri  neoprotestante, uzinele si fabricile romanesti inlocuite de cele straine, padurile inlocuite de alunecari de teren, partidul unic de partide identice, Ceausescu de Basescu si Dumitru Dumnezeu de Patapievici. Scuza-ma Dumitre!

Anul acesta am fost bucuros sa vad data in folosinta noua aerogara clujeana. E o mare si incintatoare diferenta, e la parametri internationali fiindca si traficul este international.  Cind am  revenit pe aeroport, ca sa ma intorc in Canada, si  plecarile se faceau tot din noul aeroport spatios, luminos, curat si civilizat deservit.

La scara avionului, un avion prea mic pentru un trafic atit de mare, ca deobicei se iau bagajele de mina si se pun in cargou fiindca  spatiul  pentru bagajele de mina de deasupra scaunelor este prea mic pentru  multe din ele. Este o practica ce se foloseste si pe alte aeroporturi  internationale cind avioanele sunt mai mici, iar aici la Cluj-Napoca devenise ceva obisnuit din anii trecuti. La urcare, lasi bagajul de mina la scara avionului, ti se da un tichet  iar la sosire, la Vienna, il gasesti la scara cind cobori. Simplu si sigur! >>>>

De CLB

POEZIE – Viorica ENĂCHIUC: ,,Poezii”

Veşnicie Viorica Enachiuc

Cât de neasemuite sunt darurile tale natură

Cu cer de peruzea şi mărgăritare de rouă,

Cu covoare de ierburi diafame  prin care flutură

Săgalnice acorduri ale gerurilor rupte de vânturi în două !

.

Cât de albaştrii sunt codrii şi apele

Prin care ajung până la noi cântecele agatirşilor !

Câte doruri şi patimi hălăduiesc în ele

Amintindu-ne de bucuria libertăţii geto-dacilor !

.

Ei au învăţat tainele tale şi le-au stăpânit,

Au făcut din pământ un scut şi din viaţă o cetate

Acoperită de înfăţişarea lui Zamolxe, mit

Al cerurilor senine în veşnicie atârnate !>>>>

De CLB

POEZIE – Daniela VOICULESCU: ,,Poezii”

HAI-HUI, HAI-HUI…Daniela Voiculescu 2

poate că eşti un om de zăpadă,

pe care îl cheamă florile mele

de busuioc… în ploaie de dor,

în zâmbet nepieritor…

îţi voi zâmbi, dintr-un viitor,

şi mă vei număra sfios,

ca pe fiecare bilă de camfor

din mătăniile tibetane…

te vei plimba prin visele verzi

ale ochilor mei, prin lăzile

cu castane ale sânilor mei…

te vei trezi într-o toamnă, prin rai,

rostind iubirea, doar din mângâieri!>>>>

De CLB