NUMĂRUL 8 –

OCTOMBRIE 2009

De CLB

EDITORIAL-Elisabeta IOSIF:,,Călătorie în Ţara lui Dionysos”

Elisabeta IOSIF  lansare G RocaExistă un anotimp al anului, care ne aduce în suflet culori de curcubeu,  stinse în vinul rubiniu, însoţit de mirosul pastramei,  de un zvon de sarmale  şi de  aerul pătrunzător al scumbiei de Dunăre. E vremea straăfulgerărilor lui Bachus. Aşadar, să călătorim  în zone cu podgorii româneşti. Mascaţi, ca pe vremea lui Dionysos, în alaiuri de sărbătoare sau nemascaţi , alăturându-vă localnicilor în cântări rituale prin câteva locuri viticole.

Drumuri dobrogene

Topolog, Babadag, Niculiţel. Să ne oprim în vestita podgorie tulceană Niculiţel. Clip 2În drum spre ea ne putem bucura de priveliştea pădurilor, dar şi de panorama dealurilor împânzite de vii. Ajungând la Niculitel,vom putea gusta din renumitele soiuri Fetească albă, Riesling, Cabernet-Souvignon, servind preparate de peşte. Aligote`-ul merge cu scumbia de Dunăre, Feteasca regală cu somnul, Riesling-ul cu crapul la proţap. Dar Băbeasca neagră şi Merlot-ul?  Intrebaţi-i pe localnici, ce fel de peşte li se potriveşte. Să vedem apoi, cu ce “rimează ”vinul pelin” , străvechi, băut şi de strămoşii lor. Iar de aici zicala: ”Nu-i gospodar cel care nu are un măgar şi vin pelin”.

Pe urmele lui BrâncoveanuClip

Încă din secolul al XVIII-lea Ţara Românească avea un “brau “de vii despre care pelerinilor li se spuneau legende  iar apoi, li se sugera  că pot pleca în drumeţie şi pe ”valea  vinului”. Călători celebrii, printre care Anton Maria del Chiaro, au scris despre vinurile  şi ospeţele din acel timp şi despre tainurile pe care domnitorul Ţării Româneşti , Constantin Brâncoveanu, le plătea turcilor şi prin vinurile produse în podgoriile sale. Dar care era vinul sau preferat?  Secretarul său Anton Maria del Chiaro descria alături de felurile de mâncare şi modul rafinat al asocierii lor cu vinurile preferate.

Să pornim spre judeţul Prahova. La ieşirea Cricovului Sărat dintre dealuri , vom găsi un Centru viticol renumit: Urlaţi, o localitate în care domnitorul Brâncoveanu şi-a construit o “casă domnească” şi a cumpărat suprafeţe mari de pământ pe care a cultivat soiuri de struguri renumite. >>>>>

De CLB

COMEMORARE-Teodora Mîndru:,,Sfințirea ansamblului monumental comemorativ Artur Silvestri”

Sâmbătă, 3 oct 2009,

Un eveniment deosebit de emoționant::Sfințirea ansamblului monumental comemorativ Artur Silvestri, în  fața casei părintești din Drăgănești Vlașca,  urmată de pomenirea tradițională, proiectarea filmului documentar Artur Silvestri pe calea eternității și prezentarea cărților  Artur Silvestri-mărturii tulburătoare și  Albumul Frumusețea lumii cunoscute. Zile de neuitat de Artur Silvestri.P1040018

Accesați   www.artur-silvestri.com sau analize-si-fapte.com pentru  întreaga prezentare, în text și fotografii

Dumnezeu să-l odihnească!

3 octombrie, 2009, Drăgănești –Vlașca

SFINȚIREA ANSAMBLULUI MONUMENTAL COMEMORATIV

ARTUR  SILVESTRI

Sâmbătă, 3 oct 2009, la Drăgănești Vlașca a avut loc un eveniment cultural –religios unic în istoria localității până acum.

P1040012D-na  Mariana Brăescu Silvestri, soția cunoscutului și regretatului scriitor, critic literar și istoric  Artur Silvestri a îngrijit construirea la Drăgănești Vlașca, a unui ansamblu monumental, comemorativ și omagial Artur Silvestri, format dintr-o Troiță maramureșeană  originală, minunat sculptată în lemn și un monument comemorativ  completat cu o carte din marmură, simbolul vieții și activității marelui cărturar.

Soția și părinții lui Artur Silvestri au organizat sâmbătă, pe 3 oct, ceremonia religioasă de sfințire a monumentului și de pomenire a lui Artur Silvestri, o masă de pomenire și o comemorare culturală, cum era dorința lui Artur Silvestri să fie pomenit.>>>>>

De CLB

EVENIMENT – Herta Muller, scriitoare germană de origine româna a câştigat în această lună Premiul Nobel pentru Literatură pe 2009


HERTA MULLERScriitoarea germană de origine română,  Herta Muller , absolventă a Universităţii din Timişoara, s-a născut la 17 august 1953 în Banat. Emigrează în Germania în 1987. În prezent locuieşte în Berlin.
Nuvelistă, poetă, eseistă, laureată a mai multor premii internaţionale printre care cităm: Premiul Franz Kafka, Premiul European de Literatură Aristeion, Premiul Fundaţiei Konrad Adenauer pentru literatura, Herta Muller  a descris în volumele publicate, condiţiile vieţii din România comunistă. A fost tradusă în 20 de limbi.
Din motivaţia juriului, care i-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură:
pentru…densitatea poeziei şi sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul desmoşteniţilor”.

De CLB

Mihaela Şerban-NOMINALIZĂRILE GALA UMANITĂŢII 2009

GALA UMANITĂŢII 2009, DECERNAREA GLOBURILOR DE CRISTAL, Campania „Suflet pentru România!“

Preşedinte de juriu: prof. univ. dr. Gheorghe Zamfir, Realizator/moderator TV: prof. Mihaela Şerban

Director de Comunicare: Adelina Brad

Professional Celebrity împreună cu Asociaţia Forţa Civică va aduce în atenţia publicului prima ediţie a Galei Umanităţii, un program care recunoaşte intelectual şi afectiv valoarea omului şi îşi propune să pună în lumina acele fapte de excepţie ale oamenilor, a căror modestie le dă dreptul la recunoştinţă, însă a căror conştiinţă nu le-a permis să stea deoparte, să asiste impasibili la greutăţile unora dintre semenii noştrii!

În cadrul galei sunt nominalizate personalităţi din diferite domenii de activitate care s-au implicat social sau a căror muncă a venit în sprijinul umanităţii!

Decernarea Globurilor de Cristal îşi propune să stimuleze activitatea umanitară desfăşurată la nivel naţional atât de personalităţile marcante din diverse domenii de activitate, dar şi de instituţiile existente în slujba umanităţii.

Nominalizările au fost realizate de 30 de membrii jurnalişti ce aparţin celor mai importante publicaţii: România Liberă, Adevărul, Click, Realitatea Românească, Jurnalul Naţional, Evenimentul Zilei, Libertatea, Curierul, Gardianul, Financiarul, Saptămâna Financiară, Felicia, Diva, Story, Star, Mediafax, NewsIn, Joy, The One, Tv Satelit, Tv Mania, Viva, Eva, Estiri, E Informaţii, Zau, Unica, Azi etc. cuvântul lor reprezentând un punct de sprijin pentru personalităţile implicate. În cadrul galei vor fi desemnaţi Ambasadorii Umanităţii 2009. Personalităţile desemnate vor fi implicate ca imagine într-o campanie de spoturi, care vor alcătui Campania „Suflet pentru România“ ce va veni în sprijinul copiilor orfani ai Centrului desemnat de Protecţia Copilului. Ea va dura până în anul 2010 luna iunie şi se va încheia cu un teledon. Pe baza difuzării spoturilor se vor face donaţii prin SMS-uri trimise prin intermediul Vodafone, Orange, Cosmote si Romtelecom. Campania „Suflet pentru România“ se va desfăşura pe mai multe posturi de televiziune alternativ. Ea va avea o expunere mediatică şi în presa scrisă.

În acest sens gala işi propune să stimuleze implicarea continuă în activităţi sociale, ea va prezenta reperele morale care pot fi un exemplu pentru societate!

Umanitatea işi afirmă şi işi activează unitatea prin sensibilitatea manifestată între relaţia dintre oameni!

Omenia este astfel, o sensibilitate la umanitatea comună care reacţionează în primul rând prin noi, ea include şi o notă de eroism moral.

Sensibilitatea umanităţii a avut în ea, nu numai izvorul tuturor valorilor, ci şi garanţia unitatii.

Tudor Vianu afirma “Umanitatea este o operă a inteligenţei şi a interesului uman. Ea reprezintă totalitatea valorilor culturale româneşti, este cultura acumulată, iar din punct de vedere practic, ea este un ideal etic, o tendinţă către realizarea unei forme superioare istorice şi a unui alt om.”

Efortul mereu reînnoit al aflării sensului existenţei umane, văzut ca “adevăr etern”, precum şi cultivarea valorilor cardinale ce definesc societatea, reprezintă o aspiraţie nedezminţită a spiritului.

Umanitatea este calitatea cea mai de preţ a societăţii, care işi exprimă prin acest concept, semnul de recunoaştere şi asumare pe o treaptă superioară de înţelegere a tuturor elementelor sale definitorii: solidaritate faţă de semeni, bunatate şi altruism, compasiune şi dăruire faţă de nevoile altora, devotament şi abnegaţie faţă de o cauză nobilă, implicare socială.

Pe scena GALEI vor urca oameni de excepţie, a căror modestie le dă dreptul la recunoştinţă, adevăratele valori, care au pus un umăr în sprijinul ţării, ale căror fapte sunt demne de admirat.

Proiectul va fi realizat ca şi producţie TV, nominalizările fiind evidenţiate prin montaje pentru fiecare celebritate în parte.

Gala va cuprinde interviuri live cu personalităţile nominalizate pe un spaţiu de 30 de minute şi apoi se va difuza integral pe un spaţiu de 90 de min. Ea va cuprinde Decernarea Globurilor de Cristal şi exemplificarea Campaniei „Suflet pentru România!“ care vine în sprijinul copiilor orfani. Campania cuprinde programe de reabilitare şi protectie a copiilor orfani sau abandonaţi. În sprijinul campaniei s-au alaturat Ministerul de Interne şi Ministerul Apărării

Gala Umanităţii va avea loc la Cercul Militar Naţional în data de 9 Noiembrie, ora 19.30 .

Cu deosebită stimă şi respect pentru frumoasa colaborare,

Mihaela Şerban – Realizator TV

Tel.: 0740.474.870; 0722.683.910; 0771.701.088;

Tel./fax: 031.431.46.47

E-mail: professional.celebrity@galacelebritatileanului.ro;

office@galacelebritatileanului.ro;
mihaela.serban@galacelebritatileanului.ro

professionalcelebrity@galaumanitatii.ro

>>>>>-NOMINALIZĂRILE GALA UMANITĂŢII 2009

De CLB

LANSARE DE CARTE-Georgeta RESTEMAN: ,,George ROCA – Lansare de carte la Bucureşti”

ClipGeorge Roca – poetul şi publicistul care trăieşte de ani buni în Australia şi care nu uită să revină în România în fiecare an, ne-a facut o surpriză deosebit de plăcută şi în acest an şi în săptămâna care a trecut şi-a lansat la Bucureşti volumul de poezie „EVADARE DIN SPAŢIUL VIRTUAL”,editura ANAMAROL 2009.


Evenimentul avut loc la data de 17 septembrie 2009 (10:30 – 14:30) la Biblioteca Metropolitană din Bucureşti fiind organizat de Liga Scriitorilor din România – reprezentată de către doamna Elisabeta Iosif –
Clip 3 preşedinte al Filialei Bucureşti, Editura ANAMAROL, aparţinând scriitoarei şi editoarei Rodica Elena Lupu şi Biblioteca Metropolitană Bucureşti, prin persoana doamnei Mihaela Sfârlea.


Au participat peste 60 de persoane, majoritatea oameni de litere, prieteni şi colaboratori ai revistelor virtuale şi pe hârtie unde George Roca este redactor (Romanian VIP, Agero, Arcada, Starpress, Clipa, Noi NU, Familia Româna, Phoenix Magazine, etc)

Printre cei prezenţi s-au numărat Viorela Codreanu Tiron – Membru al Uniunii Clip 2Scriitorilor, Redactor la Editura „Minerva” , Elena Armenescu – vicepreşedinte al Ligii Scriitorilor din România filiala Bucureşti, Daniela Soroş – director al Agenţiei de Ştiri „Romanian Global News”, Ecaterina Câmpean – director la Radio „ProDiaspora”, Simona Constantinescu – redactor programe la Radio România International, Florina Marin – pictor şi astrolog, VictoriţaDuţu – scriitor şi realizator emisiuni TV, Oana Stoica Mujea- scriitor, Prof. univ. Dr. Gheorghe Gheorghiu – scriitor, Eugenia Tarălungă – poet, laureat al Uniunii Scriitorilor din România, redactor la Editura Muzelului Literaturii Române, Ioana Moldovan, teatrolog si publicist la revista „22”, Aurel Predescu – membru al Comitetului Olimpic Român.>>>>>

De CLB

PROZA-Elisabeta IOSIF:,,Globul de cristal”

ELISABETA IOSIFIon Fănuşan dădu un telefon scurt prietenului său, Marius Guţău. Ne întâlnim la “Globul de Cristal”, îi spuse, în timp ce ieşea pe uşă. Era un loc intim, unde se strângeau publiciştii şi scriitorii începători în ale scrisului, ce se întâlneau cu maeştrii. Fănuşan conducea un cenaclu ,unde venea tânărul poet Adrian Trifan, încântat să-l întâlnească si aici, pe marele scriitor. Peste puţin timp, Marius se află în faţa porţii de fier forjat, prin arcada căreia se pătrundea într-o curte interioară. Aici, de fiecare dată el şi Fănuşan se opreau. Erau atraşi de un glob cu faţete strălucitoare, atârnat sub bolta de viţă de câteva secole. Primul proprietar al cafenelei ,un admirator al comorilor Orientului, îl lăsase moştenire urmaşilor. Nimeni nu îndrăznise să-l dea jos pe” legendarul” glob de cristal. De fiecare dată, Fănuşan se plimba în jurul lui, fascinat ca de o imensă bijuterie. Îl tulbura lumina sa de diamant. Uneori simţea nevoia să-l atingă.

În cocheta ceainărie era multă lume cunoscută. Dar ei aveau un loc al lor, pe terasa unde umbra era mai deasă. Îl găsiră răstignit de caniculă pe Adrian, gata să-şi dea duhul la cele 41de grade Celsius, cât arăta termometrul. Tânărul poet se ridică respectuos în faţa maeştrilor, pe care îi aşteptase anume. Dorea să le propună un joc.

*

Ei, Trifane, ce-i nou? întrebă cu un şuerat subţire Guţău.

– Se clatină iubirea, maestre!

– Iar drăguţele Graţii merg mână în mână cu Nimfele!

– Pot să jur pe vorbele maestrului, completă maliţios Fănuşan.

– Să ştii Adriane, se spune că toţi oamenii răi sunt băutori de ceai.

– E cald, maestre!

– Ţi s-au aprins călcâiele pe arşiţă? Te-am văzut cum o urmăreai cu privirea pe fata aceea…>>>>>

De CLB

PROZA-Elena ARMENESCU:,,Iconirea sângelui”

De multe ori aud pe unii din jurul meu rostind afirmaţia: nu mai sunt oamenii azi ca cei de altădată! nu-i mai lasă viaţa aceasta trepidantă, stresantă! elena-armenescu.thumbnail

Eu cred că oamenii nu şi-au pierdut sensibilitatea, mai sunt capabili să vadă “luminiţă nouă, pe-un pârâu de rouă” iar cei ce se trezesc dis-de-dimineaţă pot zări prin poienile pline cu flori, Floarea florilor, Zâna Zorilor umplându-şi paharul cu bobiţe de rouă în care dansează lumini curcubee ce nu vor să steie decât pe petale şi frunze regale, ce-şi înalţă frunţile pline de mister, spre cer.

Din nefericire, mulţi oameni ajunşi la vârsta maturităţii îşi permit puţine momente de duioşie, de blândeţe, ele rămânând trăsături fundamentale ale copilăriei, adică vremea gânguritului, doar copiii mici – privind puritatea – fiind asemănaţi cu îngerii, şi doar  adolescenţii sunt înfloriţi, “îngrânaţi” cu vise. Nu întâmplător Iisus a spus: Lăsaţi copiii să vină la mine! Adevăr vă spun că numai cei ce vor fi asemeni pruncilor, vor vedea Împărăţia cerurilor!

Poetul Janet Nică de pildă, afirmă în acest consens, atât de simplu şi adevărat:

„Din veac blândeţe gângurim

Cu vise trupul ne-ngrânim

Şi sângele ni-l iconim

Ca merii fără seamăn meruim”.

Mi-am notat acest catren de multă vreme, dar s-a pierdut printre alte notiţe. Uneori îţi pare rău că nu ai apucat să scrii tu primul un lucru pe care l-ai gândit. De fapt aceasta este de cele mai multe ori frumuseţea lecturii: să te redescoperi în opera altor scriitori, ori ca simplu cititor să te asiguri că cineva a reuşit să exprime sentimentele tale, care din lipsă de har al vesificării, râmâi în sfera celor care se recunosc, se identifică cu eroii unei întâmplări , cu sentimentele lor sau ale autorilor.>>>>>

De CLB

CRONICI, RECENZII, POLEMICI-Cezarina ADAMESCU:,,Un luminiş care se numeşte credinţă: Elisabeta IOSIF-GLOBUL DE CRISTAL”

UN LUMINIŞ CARE SE NUMEŞTE CREDINŢĂE.Iosif-globul de cristal (coperta1)

sau

FANTASTICA PEREGRINARE PRIN LUMEA ZEILOR

ELISABETA IOSIF, Globul de cristal, Editura ANAMAROL, 2009

După cum mărturiseşte însăşi autoarea, distinsa doamnă Elisabeta Iosif,

prozator, eseist, ziarist, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi al Uniunii Internaţionale a Ziariştilor, preşedinte al Filialei Bucureşti a Ligii Scriitorilor Români: „Întotdeauna m-a fascinat acea cufundare în fântânile de apă vie ale mitologiei. E un fel de îmbăiere în mister, o binecuvântare, un botez al zeilor. Într-o zi, însă, ceva m-a pus pe gânduri…”

Pornind de la „acel ceva”, care este o întrebare pusă de un copil, autoarea construieşte o suită de povestiri fantastice, care-şi trag seva din mitologie, dar, îmbrăcate în straiele sensibilităţii poetice  şi imaginaţiei autoarei, dobândesc sensuri noi, extrapolate la universul cotidian.

De ce caută omul această fântână de apă vie, unde se oglindeşte şi se recunoaşte în ceilalţi, ca şi când i-ar privi în ochi prin reflexia unei oglinzi fidele?

Lumea atât de diversă şi de misterioasă a zeităţilor a atras dintotdeauna minţile oamenilor. Amestecul de sacralitate şi de umanitate, puterile nemăsurate, faptele de vitejie şi actele de dreptate, dar şi slăbiciunile omeneşti, i-a făcut să şi-i aleagă drept modele, să se închine lor, să încerce să-i îmbuneze cu daruri şi chiar cu jertfe umane şi de animale, ori chiar cu bucate  dintre cele mai alese, pentru a le îndupleca mânia şi răzvrătirea şi a le fi pe plac.

Pe de altă parte şi din teama ca zeii să nu se răzbune şi să le trimită năpaste lor şi întregului neam omenesc.

Zeii biblici, zeii antici, zeii păgâni, zeii cunoscuţi şi necunoscuţi, care exercită o forţă de atracţie direct proporţională cu imaginaţia omenească, toţi ne-au populat mintea în copilărie, graţie unor scriitori renumiţi care ni i-au făcut cunoscuţi.>>>>>

De CLB

CRONICĂ-Al.Florin ŢENE:,,Mihail Tănase: Interzisă iubirea”

Al Florin Tene 2În tensiunea dintre concept şi imagine, poezia lui Mihail Tănase din volumul „Interzisă iubirea”, Editura Sedan, Cluj-Napoca, 2009, dezvăluie, în fapt, o tensiune mai adâncă, între spirit şi dorinţă.

Poetul vine din Bărăganul fontelor solare şi îşi exprimă în versuri gândurile şi trăirile care, apoi, le-a publicat în diferite reviste din ţară şi străinătate, inclusiv în numeroase antologii.

Visceralul resimte cerebralitatea ca presiune convenţională, ca trăire intensă. Sevele dorinţei sunt căutate în plasma imaginilor ce pot revigora alte imagini, asemeni ameobei. În „Interzisă iubirea” poetul foloseşte un ingenios scenariu liric, deşi nu atât construcţia lucidă dă coerenţă versurilor, cât permanenta stare de criză, resimţită acut: ”Sunt mai mult decât/ un obiect fac tot/ după cum mă duce/ capul…”(Interziă iubirea…). De aici provine şi confesiunea frenetică şi contorsionată, în fapt o explozie a interiorităţii sub forma retoricii impetuoase: ”Te-am sculptat, /din ochiul lunii/ în oglinzi de stele…”(Pastel).

Poeziile lui Mihail Tănase sunt asemeni clic-clacului aparatului de fotografiat care surprinde în lumină imaginile realităţii trecute prin filtrul eului frisonat de dorinţi. Scurte, concentrate, uneori tangenţiind cu poezia japoneză (haiku): ”Golurile abisale/ sapă/ în mine/ pe frunte născând/ secunde. (Iarna…).

Versurile sunt străbătute de o dorinţă, aşa cum spuneam, ambiguă, ce poate însemna deopotrivă căutarea identităţii pierdute în spaţiul visului şi invocarea unei fiinţe complementare, a jumătăţii mitologice, femeia, la care nu are acces, fiindu-i Interzisă iubirea. Poetul aduce însă o infuzie de vitalitate şi de experienţă melancolică şi, chiar când obiectul rememorării e iubirea, densitatea lirică este incontestabilă: ”Iubeşte…/ Şi eu iubesc, /deşi au fost atâtea/ răsărituri de lună /înaintea despărţirii /încât ne-a plans/ sărutul îngerilor…”(Sărutul îngerilor). Dramatismul şi candoarea, frenezia şi înfrigurarea senzorială sunt proiectate în decorul unei uberităţi fabuloase, în care se amestecă gestul penitent şi impulsul eliberator, ca în frumoasa poezie „Refugiu”.>>>>>

De CLB

POEZIE-Elisabeta IOSIF;,,Poeme de toamnă”

IUBIRE   VIOLETElisabeta Iosif 3

Dansăm. Plutim peste Durău

Eu calm. Încercuind surâsul tău.

.

Când mă închideai, vag în iubire

Aruncam stele. Cer în tresărire.

.

Curgea liliachiu prin ziua violet

Ningea indigo peste şevalet.Toamna 2

Elisabeta IOSIF

August, 2009

………… 

OCTOMBRIE

Mi-am pus la ureche lunga toamnă

Şi culeg zănatice viori. În podgorii

Joacă prin pahare, calmă ca o doamnă,

Luna. Se prelinge grav, octombrie prin vii.toamna

.

Şi trec prin cântul mustului ciorchine,

Poveşti chihlimbarii,  în   cupele  de vin.

Şi-aud trezite vag,  iubirile din tine,

Miresmele cu vise aflate  în  declin.

Elisabeta IOSIF

Octombrie, 2009>>>>>

De CLB

INTERVIU-Octavian CURPAŞ:,,Interviu cu scriitoarea şi artista Melania CUC”

Scriitoarea Melania Cuc pictează pe ferestre de la case vechi, în sitlul vechilor iconari de la Nicula CUC-Melania--WB

Cu scriitoarea şi jurnalista Melania Cuc, viaţa s-a dovedit generoasă. Chiar dacă nu i s-a oferit şansa de a-şi începe cariera de scriitor ca la carte, nu a regretat niciodată, nimic. Şi aceasta pentru că a făcut doar ceea ce a crezut că merită cu adevărat. Drumul pe care l-a parcurs a fost unul sinuos, dar a acumulat astfel, o experienţă diversă, utilă mai târziu, ca romancier. Ca jurnalist, s-a situat întotdeauna printre cei mai buni, ştiind din instinct, să stea pe verticală. La începutul anilor ’70 devine colaborator la Radio România şi la cele mai importante reviste literare ale vremii. Tot în aceeaşi perioadă, scriitoarea începe cursurile Universităţii „Ioan Dalles” din Bucureşti, la Secţia Literatura Română şi Universală şi debutează în Luceafărul, la… rubrica „Poşta redacţiei”. Autoare a douăzeci de volume, printre care „Fructul oprit”, „Miercurea din cenuşă”, „Graal”, „Dantelă de Babilon”, Melania Cuc s-a născut pe 22 iunie 1946, la Archiud, un sat micuţ din Câmpia Transilvaniei, într-o familie de ţărani înstăriţi.

„Numele scriitoarei Melania Cuc… este un nume care mi-a reţinut atenţia prin  unele poezii, proze, însemnări, interviuri, reportaje şi anchete literare  ce au impus-o în peisajul literaturii române contemporane ca pe o scriitoare originală şi înzestrată cu multiple disponibilităţi creatoare”, spunea istoricul literar Nicolae Scurtu, în „Săptămâna” din 21 aprilie 1989, făcând referire la volumul dvs. de debut, „Peisaj launtric”. Vorbiţi-ne despre acest debut, in ce circumstante s-a produs? Cât de simplu era să scrii şi să publici în timpul regimului comunist? Cum aţi descrie cu ochii de acum, peisajul launtric din sufletul dvs. de atunci?>>>>>>

De CLB

ÎNSEMNĂRI-Elena BUICĂ:,,Cuvintele sunt pentru mine un fel de scară. Scriu din nevoia de iubire”

Elena BuicaÎn scrierile mele  mi-am deschis sufletul şi lumea poate să umble slobodă prin el. Am scris ca să intru în conversaţie cu cititorii care se vor apleca asupra scrierilor mele, în special cei cu inima bună, cu gândul curat, cu sufletul plin de lumină, căldură şi frumuseţe. Lor le multumesc pentru că mi-au creat oportunitatea comunicării cu ei prin întruchiparea acestor gânduri şi sentimente pe care  le-am oferit-o din preaplinul inimii.

Scriu având în minte prietenii cărora mă adresez, dar şi pe cititorii care au puncte de vedere diferite de ale mele, căci, într-un anume fel, şi ei mă stârnesc pe mine. Nu este bucurie dacă nu o împărtăşeşti cu cei cărora te-ai adresat, chiar dacă nu exista întotdeauna acord. Cartea se împlineşte prin lectură, ca o încoronare a ei. Numai atunci este deplina ei finalizare, când autorul colaborează lăuntric şi intim, într-un discurs interior cu cititorul. Îi am în vedere chiar şi pe acei prieteni care s-au înălţat în lumea seninului deplin, fiindcă şi cu ei pot comunica într-un anume fel. Nu există nicio oprelişte a gândului înalţat pânã la ei şi acele gândurile trimise lor se întorc la mine cu un răspuns, ca un ecou, conform firii lor pământene de odinioară. Cuvintele sunt pentru mine un fel de scară pe care pot urca oricât de sus, sau în viitor, pot coborî chiar şi până în adâncurile tăinuite ale sufletului nostru.

Scriu din nevoia de iubire, să mă leg de lume, să-mi prelungesc prezenţa printre oamenii din viitor, o fragilă mărturie că am existat. Prin scris mi se pare mai largă dimensiunea interioară. E o bucurie intelectuală pe care doresc să o transmit, dar şi pentru a face creierului o gimnastică de întreţinere. Scriu şi pentru a retrăi momentele deosebite din viaţa mea, privite şi cernute acum prin sita vremii. Retrăirile aşternute pe hârtie sunt pentru mine un fel de joacă a minţii făcută cu bucurie, deşi nu tocmai uşoară, dar îmi place fiindcă este stimulatoare şi generează energii creatoare.>>>>>

De CLB

Cu HAI Ku în Cetate-Elisabeta IOSIF: HAI KU-Primele reguli

eLISABETA iOSIF 2009

  • -scrierea e bine să  fie fără majuscule şi fără  semne de punctuaţie, aşa se obişnuieşte acum
  • -linioara de despărţire nu este doar decorativă, ea marchează o diferenţă de sens, de idee, de imagine, care, mai apoi, se dovedeşte semnificativă, adică obligă cititorul la un travaliu pentru a descoperi o legătură mai delicată, mai profundă între cele două lucruri diferite, aici fiind de obicei, într-un fel, şi „poanta” poemului
  • -cele două fragmente separate de kireji (marcat obişnuit cu linioara de despărţire) trebuie să fie două sintagme coerente şi fluente
  • -se tinde spre o formulare naturală, firească, elegantă prin simplitate nesofisticată şi necontorsionată (cum se întîmplă de multe ori în poezia occidentală pentru a realiza prozodia)

Cam atît pentru început

Debut Hai kuhaiku

strugurii s-au copt –

din culorile toamnei

licori în pahar

lumini în livezi –

mere roşii sub lună

licurici aprinşi

lumini de aur –

mustul curge în pahar

licori de toamnă

livezi în umbre –

luna s-entrece cu-n nor

e iaraşi toamnă

Elisabeta IOSIF, Octombrie, 2009


De CLB

Cu HAI KU în Cetate-Elena Armenescu:,,seară magică”

seară magică –Elena Armenescu 2

luna cerne polenul

peste grădină

.

bolta cerului –

sub lumina soarelui

oglindă nouă

.

toamnă târzie-

câmpia e pustie

sub luna plină

.

aurul toamnei –

fruntea muntelui

atinsă de lumină-

.

bradul a crescut –

cerul este martorul

însingurării >>>>>


De CLB

Cu HAI KU în Cetate-Invitaţi în Cetate… consacraţi în poezia HAI KU

Corneliu Traian Atanasiubaner mt bold

plopii în tremur-

frunzele în zbor risipesc

aurul toamnei

Dan Doman

o moară de vânt
peste dealul în ceaţă
răsar stelele

pridvorul pustiu
nori întunecând geamul
pleacă şi vin

Mariana Tănase

sus cer, jos apă

în liniştea portului

gândul meu la mal

Florin Grigoriu (membru al Societăţii de hai-ku din România) despre Artur Silvestri:

ARTUR SILVESTRI: Lumea cărţilor îl cunoaşte ca un om-bibliotecă. Şi totuşi el era în fond un dirijor al unui concert baroc. Uneori un exorcist. Alteori un arhitect de vise şi culori. Cel mai adesea  gândind cuvinte pentru urmaşi, modele şi exemple pentru Omul Român. A fost, este şi va fi anonimul popular, pionierul, fondatorul, prietenul, criticul, obiectul de studiu, exemplul că se poate a vrea, a fi, a dăinui.

De CLB

ÎNSEMNĂRI-Cezarina ADAMESCU:,,Prietenii care nu m-au trădat niciodată”

DIALOGURI CU MINE ÎNSĂMIcezarina adamescu 8

I.

PRIETENII CARE NU M-AU TRĂDAT NICIODATĂ

-fantezie de  dimineaţă-

Totdeauna, cuvintele au exercitat asupra mea o putere magică. În catifeaua lor,  cu franjuri  coloraţi, m-am înfăşurat întreagă. Şi uneori mă ascundeam în  spatele acelor catifele călduţe. Nici un alt joc nu însemna atât de mult pentru mine. Dacă le aveam pe ele, nu mă consideram singură. Îmi ajungeam miemi. Şi eu lor. Există o comuniune tainică.

Ne copilăream împreună. Toate jocurile, toate bogăţiile lumii le puteam dobândi prin cuvinte. Era de ajuns să le potrivesc unul cu celălalt. Precum formulele magice.

Le căutam, le aşteptam, le amuşinam, le mângâiam, îmi construiam din ele castele,  le apostrofam şi uneori le goneam. Însă ele se întorceau spăsite şi din  nou începea magia, dansul împrejurul focului sacru, cel fără de cenuşă.  Dar mai ales, mă hrăneam cu ele. Şi le sorbeam mustul ca să capăt puteri, pe care altfel, n-aş fi putut să le dobândesc  niciodată.  Nu întâmplător, într-una din scrieri mă autoproclamam : regină peste un regat de cuvinte.

Nici nu  pot să-mi închipui ce m-aş fi făcut fără ele.

Eram un copil care-mi făceam singură jucăriile. Abia la 6 ani am avut prima păpuşă, un clovn caraghios cu un corn arcuit pe cap. Din cârpă. Costa 6 lei. Şi mama se îndurase să mi-l cumpere. Mi-era tare drag. Am dormit cu el alături, pe pernă, ani la rând.

La 30 de ani, m-a covârşit dorul de clovnul meu prăfuit, pe care-l purtam pretutindeni în minte.  Mi-am cumpărat altul, aidoma. Dar nu mai era la fel. Şi abia atunci am descoperit ce păpuşă hidoasă era. Eram doi străini, nu ştiam nimic unul de celălalt. Aşa că m-am descotorosit de el,  cu un sentiment de vină.   L-am aruncat la container, ca pe toate amintirile mele durute  şi jinduite din copilărie. Să se aleagă praful de ele.>>>>>

De CLB

POEZIE-Mihai TĂNASE:,,Poeme”

CÂNTEC TÂRZIUM Tanase (flip)

Şoaptele tale ieri m-au chemat

În parcul ucis, încet de amurg…

Să culegem lumina cernută curat

La răspântii de drumuri şi burg.

.

Am venit cu dorul, cu iarba, cu vântul

Şi-ţi aştern peste pleoape vis dulce…

Stelele picurau în inimi cuvântul

Cântec târziu pornea să te culce.

.Toamna 1

Am vrut să m-ascund departe, în mine,

Dar şoaptele tale ieri m-au chemat,

Să culegem iubirea cernută curat

Peste burgul căzut în negre ruine…

SĂRUT FUGAR

Voi aştepta ca ieri, şi-n astă seară,

Când umbrele roiesc sub felinar,

Voi căuta în ochi pustiu de ceară

Să regăsesc sărutul tău fugar.>>>>>

De CLB

VOCEA ISTORIEI-Dumitru Rădoi:,, Simboluri şi datini traco-geto-dace “

Radoi DumitruFundaţia Pentru Cercetarea Istoriei Daciei, Dacia  Revival  Internaţional

21-26 Broadway, New-York 111106 USA, Filiala  Bucureşti –Str. Arbustului nr .2/D, Sector 2

Dumitru Rădoi :,,Simboluri şi datini traco-geto-dace”, Partea 2-a

Comunicări ştiinţifice, susţinute la cel de al X-lea Congres internaţional de Dacologie

Eminescu – 2009, Bucureşti, 14-16 iunie 2009 .

Bucureşti  2009

Inelul şi brăţara arciformă, simbol al nemuririi la geto-daci.

BRATARAMuzeul judeţean din Alexandria a publicat în ziarul  local Teleormanul din 7 mai 2009, descoperirea întâmplătoare a unui inel de argint  arciform, de către soţii, Costel şi Alexandrina Istrate, pe ogorul lor din localitatea Măgura, Valea Vâlcului, pe care l-au donat  muzeului.

Inelul a fost  expus în holul muzeului, sub genericul  Exponatul lunii însoţit de texte, fotografii şi harta sugestivă cu localizarea tezaurului  şi a unor brăţări tot sub formă de arc spiralic, descoperite anterior, pe raza judeţului Teleorman, fostul judeţ Vlaşca, Giurgiu, Olt, Argeş şi Romanaţi.

Arheologul Pavel Mirea, şeful secţiei patrimoniu din cadrul muzeului, în descrierea tehnică a exponatului arată :

Inelul, confecţionat din argint, este de tip plurispiralic, alcătuit din patru spire şi jumătate şi este realizat dintr-o bară cu secţiune rotundă, care se aplatizează spre cele două extremităţi. De pe suprafaţa exterioară pornesc, spre fiecare dintre  cele două capete, câte cinci palmete frunziforme, obţinute prin ştanţare. Prima palmetă, dinspre tijă, este mai mică iar celelalte patru sunt egale. Extremităţile spiralei au ca terminaţie câte un cap de şarpe, de  formă prismatică, redat într-un mod stilizat. Piesa în greutate de 6,55 gr. are diametrul maxim de 2,2 cm, lungimea de 1,9 cm, şi lungimea desfăşurată a spirei de 30,8 cm.>>>>

De CLB

ÎNSEMNĂRI-Elena BUICĂ:,,În spiritul frăţiei”

Elena Buica 2009 330Fraţii noştri de peste Prut ne trimit mereu semne în spiritul frăţiei. În ziua de 17 septembrie, 2009, domnul Ovidiu Creangă împreună cu colaboratorii revistei “Observatorul”, cenaclul “Nicapetre” şi Teatrul “Tudor Muşatescu” au organizat întâlnirea cu remarcabilul om de cultură din Chişinău, doctorul în economie, omul politic, sociologul, maestrul al fotografiei artistice, autor a 10 volume în ultimul deceniu, Vasile Şoimaru, descendent al legendarilor Şoimăreşti din romanul lui Mihail Sadoveanu. Domnia sa ne-a adus cadou un splendid album-monografie care ne vorbeşte despre “nemurirea neamului românesc” cum spunea regretatul om ce cultură Andrei Vartic, album intitulat “Românii din jurul României în imagini”. La întâlnirea aceasta în spiritul frăţiei au participat şi mulţi basarabeni stabiliţi în Canada.  Spaţiul larg al frumoasei locuinţe pusă la dispoziţie de către sufletul basarabenilor canadieni, aproape nonagenarul Ovidiu Creangă şi fiica sa Luminiţa,  a fost un cadru cât se poate de potrivit, strecurându-ne în suflet sentimentul cald că ne aflăm împreună “acasă”.

Deschiderea a făcut-o domnul director al Observatorului, Dumitru Puiu Popescu prezentând cu căldura autorul şi opera sa.   Luptător activ al mişcării de eliberare naţională şi pentru unirea Basarabiei cu ţara mamă, suflet mare, Dr. Vasile Şoimaru, alcătuind acest volum, a reuşit să-i facă lansarea la Chişinău, în mod simbolic, în ziua de 27 martie 2008, când s-au împlinit 90 de ani de la votarea Actului Unirii Basarabiei cu România. Gestul acesta îşi găseşte explicaţia în faptul că  albumul este o vie mărturie a luptei pentru unitatea spirituală şi naţională a poporului român.>>>>>>

De CLB

-Gavril Moisa:,,Însemnări de cititor Scaunul Harului de Titina Nica ŢENE”

Cu fiecare zi murim câte puţin;Aşa-i viaţa; Vis,Întrebare;Căutare;Răzvrătire;Rugăciune;Vremelnicie;Nădejdea învierii, sunt titlurile unor poezii din noul volum de versuri a cunoscutei poete clujene Titina Nica Ţene, apărută la Editura Contrafort din Craiova,2009,(54 pagini).

Titina Nica Ţene , o poetă completă, profundă, sensibilă şi iubitoare, care se hrăneşte încă cu o bucurie copilărească din rădăcina dulce şi trainică a obârşei sfinte care i-a dat viaţă, satul Uşurei din judeţul Vâlcea, cuibul şi locul unde poeta şi azi îşi mai caută paşii printer petalele de flori ale primăverii, pe uliţele satului, prin pădurile copilăriei, prin frunzele toamnelor, cu nostalgia dezrădăcinatului.

Părinţii”,”Casa ta”,”Întoarcere”,”Prea târziu”,”Mama”,”Lelea Floarea”,etc, sunt poezii de-o rară frumuseţe, în care bucuria reîntoarcerii la vatra strămoşească(Bucuria lucrurilor simple), se îmbină cu nostalgia amintirilor, a trecerii şi petrecerii timpului:”tristă stau pe prispa casei/ nu ştiu încotro s-apuc/ în oraş nu mă mai duc!”(Întoarcere).Poeta este însă înaripată de credinţa şi optimismul reîntoarcerii în sânul celor de care s-a înstrăinat, pentru că ea a înţeles mai repede şi mai bine ca mulţi dintre noi că:”Viaţa asta-i doar vremelnicie,/, şi că “Ne ocupăm cu lucruri efemere.”(Vremelnicie).

Fire meditativeă şi neliniştită consecventă în formă şi conţinut, cu o paletă lirică variată, cu o metaforăoră şi un ritm bine ales şi melodios, noul volum de versuri al poetei Titina Nica Ţene, completează strălucit şirul creaţiei acesteia, oferindu-ne spre lectură şi meditaţie, un volum plăcut plin de armonie şi desfătare. Versul este unul simplu şi curat, cu o prospeţime aparte, ca o apă de izvor limpede şi rece, ca o câmpie înrourată care îţi umple sufletul şi simţurile de miresme nebănuite, pentru că, versul poetei nu este încă atins de morbul avangardist şi nici de tentaţiile şi moda post sau transmodernismului( a se citi globmodernul).>>>>>

De CLB

PELERINAJ-Î.P.S. Bartolomeu Anania: „Nicula e icoana neamului”

Clip„Nu mulţi sunt cei ce ştiu că Nicula este unul din cele mai vechi aşezăminte monahale în spaţiul românesc. Atestată documentar în 1552, ea îşi rotunjeşte, acum, la peste patru secole şi jumătate de existenţă, trăirea duhovnicească şi roada misionară, aici, în pieptul Transilvaniei, ca o inimă care bate tăcând şi grăieşte zbătându-se. Aspre vremuieli au venit şi peste ea, ca peste întregul Ardeal, dar fiinţa ei a rămas neclintită, asemenea stejarilor care-i stau de strajă – unii, poate, de o vârstă cu ea – cu frunţile proptite-n cer şi rădăcinile-n pământ. Nicula e icoana neamului.

Desigur, faima ei se datorează, în cea mai mare măsură, icoanei Maicii Domnului, zugrăvită în 1681 de către popa Luca din Iclod şi care, în 1699, s-a dovedit şi făcătoare de minuni. Mănăstirea este astăzi cel mai mare centru de pelerinaj din România; spre ea se îndreaptă, zi de zi şi săptămână de săptămână, lungi convoaie de credincioşi din toate laturile ţării, culminând cu hramul din 15 August, când peste trei sute de mii de închinători, poposiţi în uriaşul amfiteatru natural, priveghează toată noaptea cu lumânări aprinse şi imnuri de laudă, în întâmpinarea Liturghiei arhiereşti. Cine oare a văzut atâta lume şi nu s-a cutremurat de atâta credinţă?

Mânăstirea Nicula trece astăzi printr-un vast proces de rectitorire, începând cu o biserică nouă, cu o Casă de Creaţie, cu un Centru de Studii Patristice şi Ecumenice şi sfârşind cu arhondaricul, noua stăreţie şi corpul de chilii.>>>>>

De CLB

MAXIME, CUGETĂRI-Camelia Iuliana RADU:,,Meditaţie de dimineaţă”

camelia-raduÎn fiecare dimineaţă, privesc soarele care nu oboseşte să răsară.. privesc raza lui roşiatică ce se împrăştie pe cer, însângerând orizontul străpuns de lumină.. o sângerare, o naştere.. şi îmi aduc aminte de Arghezi, vorbind despre Eminescu: „geniul este o imensă răbdare.”


Nimic nu se clădeşte deodată, magicienii nu sunt decât nişte iluzionişti… care, şi ei, pentru fiecare număr, muncesc îndelung.. nimic nu se clădeşte deodată.. iar cel ce reuşeşte nu este steaua căzătoare, cometa care îţi ia ochii orbindu-te cu raza sa prelungă.. ci steaua ce răsare zi de zi, cu aceeaşi îndelungă răbdare de a fi..


Brâncuşi nu a realizat frumoasele sale capete de zâne printr-un gest de mare virtuozitate, născocindu-le deodată şi punându-le pe cerul său interior.. ci îndelung răbdător a şlefuit piatra şi bronzul, până ce acestea au devenit neverosimil de curate.. autentice..


Geniul înseamnă răbdarea de a fi.. bucuria şi plăcerea de a fi şi de a te adânci în profunzimi ca în miezul cel mai dulce al hranei tale.. să nu oboseşti să exişti, să nu te plictiseşti de aceeaşi întrebare, să nu uiţi să apleci asupra lucrului tău cu aceeaşi pasiune cu care un copil se dedică jocului său. căci înţelepciunea nu este un talent şi nici o virtute. înţelepciunea este o cale, un drum pe care îl născoceşti cu fiecare pas înainte, defrişând necunoscutul.
>>>>>

De CLB

CRONICI, RECENZII, POLEMICI-Adrian BOTEZ:,,O SCURTĂ EPOPEE A DRAGOSTEI DE RÂMNICUL FIINŢEI: RĂDĂCINĂ ÎNSTELATĂ, DE CONSTANTIN MARAFET”

adrian-botez.thumbnailPoet, om de cultură, editorul cel mai harnic din judeţul Buzău, Constantin Marafet  îşi lansează, azi,  al optulea volum de poezie: după surprinzătoarea poemă din poeme, Eu şi sora mea, umilinţa, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2008 – Constantin Marafet îşi consolidează, prin noul său volum, RĂDĂCINĂ ÎNSTELATĂ (Ed. Mesagerul, Chişinău, 2009) caracteristica de Duh, pe care i-o remarcam şi semnalam în precedentul: franciscanismul de tip mioritic, adică adaptat la văzduhul şi mitologia tăinuită, încă nedezgropată complet, a Râmnicului Luminat. Râmnicul Sărat a devenit, în viziunea Poetlui Marafet, din simplu topos laic şi „vatră” a Focului Vieţii („desprinsa vatră: Râmnicul Sărat” – cf. Alean) –  topos sacru şi simbol al Iazul Iluminării, Iazul  Ascuns în Cer, al Fiinţei/Fiinţării Autentice („mi-e soră luna, soarele mi-e frate/ şi Râmnicu e basmul înecat”; „oh şi ah lumânăresc/ Doamne, mă Râmniceresc” – cf. Ravac). Un fel de „mă grăniceresc”, „mă fac vecin, prin hotarul iniţierii, cu Lumina Lui Dumnezeu”.

Autorul fiind adept fervent al „muzicii sferelor” platoniciene” şi al orfismului, poezia lui C. Marafet îşi alternează, firesc, pe ison când de doină, când de blestem popular, diezii şi bemolii:

1-jalea lunară, pricinuită de degenerarea istorico-mundană, „vântuită” („cazi cuvânt/planând în vânt”),  numărând răvăşirile încremenite în ceară ale Solului Timpului Istoric, Moartea: „câte morţi trec morţii-n ceară?” – cf. Înserare),

2-precum şi dragostea solară faţă de Creaţie – şi, din Creaţia Lui Dumnezeu, se trag două veşnicii vrednice, alternativ, de cântec de mustrare şi de adoraţie: Grădina Paradisiacă şi Femeia Selenar-Acvatică, amintind de jocul iniţiatic al ştimelor, cu muritorii:  „moartea în secundul rol/(…)>>>>>>

De CLB

POEZIE-Gheorghe Neagu Andrei:,,Nunta neagră”

Ziua-şi ridicase frunteaGheorghe NEAGU-G-wb

Din pădurea adormită…

Potopind cu aburi zarea

Printre ramuri, cu beteala

Spumei împletită-n ceţuri

Norii drumuri conturau

Zămislind cărări de visuri.

Pe poteci, se-nalţă vuiet

Izvodit de frunze moi

Când cu ochii plini de patimi

Mă îndrept spre ea, strigoi …

O aştept ca altădată,

Să se nască din copaci

Alergând înfiorată.

Şi cu buze, ochi de maci

Să aprindă iar pădurea

Ca de-atâtea alte ori,

Într-un vals nebun ceresc

Ea râzând din ochi, cu timpul

Mă-ndeamnă s-o doresc.>>>>>

De CLB

POEZIE-Daniela Voiculescu:,,Prefaţă la POTOPUL METAFOREI”

SÂNGE ALB

de ce-ai pus, Doamne, atâta suflet de femeie în mine, atâta dorinţă, atâta simfonie? darurile mele sunt ca fulgii de zăpadă, nu ţin decât o secundă în palma bărbatului, sunt deja uitare, deja mirare de amintire! m-ai făcut miracol, floare albă de dor… şi fiecare ecou de fior mă duce… în zăpezi de fractali, tinere, dănţuind! m-ai făcut mireasa timpului, alergând mereu! căutând mereu! spirală din trup de femeie, dorinţa iubirii pe cerul aşteptării… picături de sânge ticăind. şi timpul mă priveşte, mă iubeşte. suntem sorbiţi de delir!

16 august 2009, 10:46Daniela Voiculescu

daniela voiculescu

HAI-HUI, HAI-HUI…

poate că eşti un om de zăpadă,

pe care îl cheamă florile mele

de busuioc… în ploaie de dor,

în zâmbet nepieritor…

îţi voi zâmbi, dintr-un viitor,

şi mă vei număra sfios,

ca pe fiecare bilă de camfor

din mătăniile tibetane…

te vei plimba prin visele verzi>>>>>

De CLB

ÎNSEMNĂRI-Magdalena ALBU:,,Edgar Papu-fluviul unei conştiinţe exemplare…”

„…timpul unui anumit spaţiu moral constituie însǎsi raţiunea alcǎtuirii sale.”

Edgar Papu*

Pe EDGAR PAPU mi l-am închipuit mereu ca pe o copie fidelǎ a icoanei EDGAR PAPU wbmarelui sfânt al Rusiei, Cuviosul Serafim de Sarov. Învǎluiţi amândoi într-o desǎvârşitǎ blajinǎtate a firii omenesti şi dominaţi de o mare evlavie faţǎ de preceptele unei vieţi creştine exemplare, EDGAR PAPU şi Cuviosul Serafim de Sarov au trecut, fiecare la vremea lui, pragul unic al eternitǎţii pǎtrunşi de acelaşi sentiment al dezmǎrginitei umilenii. O mǎsurǎ fireascǎ a percepţiei individuale asupra tainei Duhului Sfânt prezent în tot chipul şi în tot locul cu nemǎsuratǎ şi continuǎ iubire de oameni în accepţia religioasǎ a celor doi. EDGAR PAPU curge înspre contemporaneitate cu puterea insului, care a definit cu o rigurozitate certǎ hotarele literaturilor individuale într-un excurs unic şi emblematic pentru spiritul criticist universal, dar înfǎşurat într-o specificitate singularǎ, de tip sistemic, datoratǎ gândirii sale vaste şi panoramice.

Spirit renascentist prin atitudine şi viziune personalǎ, EDGAR PAPU a reconstruit comparatistic o lume. Una a universaliilor bine delimitate şi definite în timp, cu precizia matematicǎ a unui om de ştiinţǎ, care vede dincolo de cifre şi dezveleşte adevarata semanticǎ fenomenologicǎ dincolo de aparenţe, spaţiind aceste microcosm-uri de creaţie a marii literaturi a lumii în limita gravǎ a tonurilor proprii, în care demnitatea cuvântului şi respectul faţǎ de opera fiecǎrui scriitor în parte analizat atinge un vârf, pe care nici un alt comparatist român nu l-a mai ajuns, încǎ, pânǎ în momentul de faţǎ. >>>>>

De CLB

REPORTAJ-Elena Buică:,,Arizona”

ArizonaDupă cele zece săptămâni petrecute în România, ajunsă acasă, nici n-am avut răgazul necesar adaptării la diferenţa celor şapte fuse orare, că am plecat împreună cu ai casei, de-a curmezişul Americii, adăugând încă alte trei fuse orare până la Arizona. După forfota românilor, ca toţi europenii aflaţi mereu în zorul treburilor, nu de puţine ori agitaţi, gesticulând şi vorbind tare, contactul cu calmul oamenilor de pe acest mare continent, mi s-a părut o binefacere.Phoenix

În timpul călătoriei, printre gene, mă vedeam în cafeneaua/cofetărie clujeană “Tineretului” (cred că era numele oficial) numită de toţi, de fapt, “ Arizona ”, pe vremea când era frecventată de literaţi, studenţi şi mai toată intelectualitatea oraşului. Am păstrat multe amintiri frumoase de acolo, vizitând-o des, fiindcă şcoala la care profesam, era la doi paşi de această cafenea, aflată în plin centru, lângă Librăria Universităţii. În acei ani ai tinereţii, în această cafenea, am visat prima dată să vizitez acest stat american. Între dorinţa de a vizita statul Arizona şi înfăptuirea ei, s-au scurs aproape 40 de ani.

Locuinte la  Castelul MontezumaFaima statului Arizona cu capitala la Phoenix , a fost dată de Marele Canyon de pe valea râului Colorado, dar şi de deşertul şi munţii săi, precum şi de indienii Apache şi Navaro, cowboy şi populaţiile hispanice, locuitorii acestor locuri care au inspirat nenumăraţi artişti şi cineaşti.>>>>>

De CLB