Reclame
De CLB

Elisabeta IOSIF:,,Locuri veşnic verzi – Delta Dunării”

O zi în Delta Dunării mi-a prilejuit petrecerea atâtor momente diferite încât, am început să cred în miracolele naturii.  În  pântecul  ei verde, te îmbăiezi în veşnicia frunzelor de nuferi, te legeni în bătaia sălciilor pletoase, te înmoi în  lumina albă a egretelor, te  extaziezi la poezia fabuloasă a dansului pelicanilor. Prin transformările ei simţi pasul timpului şi forţa cu care poartă peste două tone de aluviuni în suspensie – materie primă pentru temelia pământului născut din ape –  cel mai tânăr pământ al continentului nostru – Europa. Şi atunci se mai poate întreba cineva de ce revista  Vogue a nominalizat cu ani în urmă Delta Dunării ca destiaţia numarul 1 pentru Europa ?!

 Şi mai există un miracol pe care îl cunosc, poate, doar localnicii sau anumiţi cercetători şi anume că în Delta Dunării, natura “tace” pentru câteva secunde la răsăritul soarelui! Dar şi la apus am constatat acest unic fenomen: zarva pelicanilor, glasurile pescăruşilor, ’’cântecul’’ broscuţelor, foşnetul stufului, totul, absolut totul, încremeneşte pentru câteva secunde!

Imaginaţi-vă,ce miracol se întâmplă atunci , când nici o pasăre nu mai scoate vreun sunet! Este un spectacol al naturii întregi, faţă de   frumuseţea răsăritului, e un respect faţă de astrul dătător de viaţă. Şi cum să nu mai crezi atunci în acest transfer informaţional prin care plantele comunică sau ne transmit  mesaje printr-un semnal nevăzut!?O lecţie a naturii.  >>>>>>>>>>

De CLB

EVENIMENT-Elena Armenescu:,,Universuri paralele”

Ziua de unsprezece iunie 2011 rămâne o zi memorabilă pentru cenaclul Cetatea lui Bucur din Bucuresti, prin ineditul ei.

Întâlnirea a avut loc ca de obicei la Biblioteca Metropolitană și a avut în program două evenimente deosebite: lansarea a două volume !

Primul  volum, intitulat Luminișuri, gandit și scris în Canada de binecunoscuta și îndrăgita scriitoare Elena Buică.

Al doilea volum: Universul poveștilor, volum colectiv, coordonat de profesoara Simina Șcladan, realizat de un apreciabil număr de coautori de diferite vârste – începând cu elevi din primele clase până la maturi de diferite profesii, majoritatea fiind cei care lucrează în mod direct cu copiii: învățători, profesori de limba și literatura română, dar și scriitori consacrați, iubitori ai universului copilăriei – așa cum ne atrage atenția chiar titlul volumului- cu toată lumea sa de basm, de mister, de zbor pe tărâmul paradisiac al unei lumi imaginare, dar posibile!

În prima parte, autoarea Elena Buică s-a prezentat, apoi a povestit despre cel de-al cincilea volum al său Luminișuri – din seria de memorialistică – făcând din această evocare o adevărată mărturisire literară, aducând totodată un binemeritat omagiu lui Artur Silvestri, care prin fapta sa culturală inițiată în urmă cu mai mulți ani, a reușit să răspândească și să cultive un spirit de înaltă emulație, să descopere și să promoveze autori încă necunoscuți pe atunci așa cum era și vorbitoarea.>>>>>>>>>

De CLB

REFLECȚII-Emanuel Pope:,,Gândirea omului mic”

Omul mic gândește: ” Eu sunt omul de stâncă născut nicăieri, călcând pe drumul ăsta de maculatură eu nu am frate și sub greutatea mea cuvintele celorlalți vor scrâșni și se vor frânge. Eu nu-mi împărtășesc setea cu nimeni și mă adăp numai din apa izvoarelor proprii ce-mi susură prin vene. Structura din care sunt făcut nu-mi permite nici un fel de derapaj, cum stau așa cu capul prins între Alfa și Omega. Vântul câteodată îmi aduce din valea gleznelor mele zvonul unor insecte chemându-se oameni, însă platoșa mea de fildeș le respinge și rănite acestea se preling înapoi precum limbile unui ceas zdrobit de perete. Și e corect…căci ce munte se ocupă cu studiul insectelor? Entomologia este un exercițiu inventat de ei și numai pentru ei… cum este și iubirea sau alte asemenea goange. Nu datorez nimic, meditează pentru sine omul mic, aerul pe care sunt nevoit a-l respira cu ceilalți îmi ajunge pentru a da conținut conceptului de ‘lume’. Câteodată scuturând din umeri, din plictiseală și dintr-un sentiment înălțător de milă, trimit spre ei câte un semn al dărniciei mele: cuvinte preschimbate-n stânci de gheață. Asta este arta mea – o artă minerală – egală și neîndurătoare pentru toți. Cu misticismul ei strivesc insectele din vale. „


De CLB

POEZIE-Elisabeta IOSIF:,,GÂNDITORUL”

 Geniu păzitor peste veacuri – e hărăzit Gânditorul

De la Hamangia. Străjerul curcubeelor, ocrotitorul

Palatelor risipite. Are puterea Zânei magiei

Şi a ursitelor Parce, vestind înălţarea armoniei.

.

Zboară şi-acum spre Curtea regală a cerurilor

Cu veşmântul verde, hrănit din somnul florilor.

Eliberează prinţesele cu odăjdii roşii. Mestecând culoarea

Portocalie a zorilor, Gânditorul ne străfulgeră şi azi, Cântarea.

 


De CLB

CRONICI, RECENZII, POLEMICI-Cristina Ştefan:,,Mariana Zavati Gardner- implant cu vise”

Unul din scriitorii cei mai prolifici băcăuani, locuind de mulţi ani în Anglia, Mariana Zavati Gardner,  a făcut să curgă multă cerneală în critica literară, de la debutul său în 1967, până azi, când a devenit autorul unei vaste opere literare bilingve, numele său figurând în dicţionare şi fiind distinsă cu numeroase premii  în România, Anglia, SUA, Canada.

Scriu aceste rânduri pentru a o face cunoscută şi pe internetul literar, ştiut fiind faptul că membrii noştri USR, mulţi dintre ei, evită acest tip de recunoaştere şi publicitate. Mariana, preferă munca scrierii, a traducerilor din engleză în română şi  din română în engleză.

Traduce şi promoveaza în UK opera unor scriitori români contemporani: Valeriu Bârgău, Ozana Budău, Magdalena Constantinescu Schlesak, Eugen Evu, Viorel Savin, Nicolae Szekely, Al. Florin Ţene, Dumitru Velea.
Promovează în Romania opera unor autori englezi contemporani de renume: Fleur Adcock, Katrina Porteous si Denise Riley.
La început de 2008, autoarea a definitivat traducerea în limba engleză a piesei O scrisoare pierdută / The Lost Letter de Ion Luca Caragiale pentru The Prodan Romanian Cultural Foundation – The Maria Björnson Archive, London UK 2008.

Este membră în Royal Society of Literature din Anglia, membră în Uniunea Scriitorilor din România şi în American Romanian Academy of Arts and Sciences USA/CA/RO.>>>>>>>>>>

De CLB

CRONICI, RECENZII, POLEMICI-Elena BUICĂ:,,BUCURIA LECTURILOR–MARIANA BRĂESCU„ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ”: ”

 

În ajunul Sfintelor Sărbători Pascale ale acestui an 2011, am primit un colet poştal din România, un cadou de sărbători, o deosebită bucurie, aşa cum ştiu să o aducă numai cărţile. Doamna Mariana Brăescu mi-a trimis „Îmi amintesc şi-mi imaginez” şi “Imperfecţiuni provizorii”.

Cadoul  m-a onorat, dar a avut şi darul de a mă pune pe gânduri. Citind la început „Îmi amintesc şi îmi imaginez”, pe măsură ce înaintam lectura, îmi puneam tot mai des întrebarea: unde a zăcut acestă proză profundă şi emoţionantă, aceste amintiri tălmăcite şi răstălmăcite în laboratorul personal de nu am avut cunoştinţă despre adevărata lor valoare? Cunosc autoarea în faţa căreia mă închin cu respect pentru că este atât de puternică şi neobosită luptătoare pentru a lăsa lumina să cadă peste numele marelui disparut, soţul iubit şi apreciat, marele om de cultură Artur Silvestri, plecat prea repede dintre noi, dar şi pentru că este o importantă susţinătoare a culturii neamului nostru, continuând activitatea ilustrului său soţ. Citisem câte ceva din proza sa şi ştiam că dramaturgia i-a fost apreciată, dar acum, având cartile în mână, ele mi-au vorbit mult mai profund şi m-au surprins prin ineditul lor.

„Îmi amintesc şi-mi imaginez” e o carte ademenitoare chiar de la primele pagini. Te cucereşte forţa epică cu care îşi construieşte ţesătura întâmplărilor şi chipul personajelor după tehnici personale care o definesc.>>>>>>>>>>

De CLB

POEME-Elisabeta IOSIF:,,PĂTRATUL MAGIC”

Închide-le-n  pătratul magic

E crainic Hermes, zeu sub soare.

În Poarta Lunii, smaralde-n verde tragic…

Îmbraţişează-mă, mai bine, în culoare!

.

Păunul se roteşte-n mii de arce

În baia de şofran al razelor solare.

Roşul iubirii, veşminte dionysiace…

Dar Tu , îmbrăţişează-mă-n culoare!

 

De CLB

ÎNSEMNĂRI-Al Florin ŢENE:,, O VIZITĂ LA MUZEUL OCTAVIAN GOGA ”

Manifestare prilejuită cu ocazia comemorării a 130 de ani de la naşterea poetului şi  73 de ani de la trecerea în eternitate.

Când Clujul îşi deschidea ochii, în ziua de miercuri, 27 aprilie a.c., spălâdu-şi faţa cu lumina dimineţii, membri cenaclului literar „Vasile Sav” din cadrul Centrului de Zi pentru Vârstnici nr.2 (coordonator Maria Bobină), Grupul vocal-instrumental „Speranţa“, condus de prof. Modest Vişoiu, şi o parte dintre membrii cenaclului „Artur Silvestri“ – scriitori ce activează în filiala clujană a Ligii Scriitorilor, străbăteau într-un autocar bulevardele oraşului de la poalele Feleacului în drum spre Muzeul „Octavian Goga” din Ciucea. Având ca scop de a omagia pe „poetul pătimirii noastre”, cel ce se năştea la 1 aprilie 1881 la Răşinari şi trecea în eternitate la 7 mai 1938.

Autocarul înfăşura distanţele pe roţi, iar secvenţele imaginilor pe care le vedeam prin parbriz se constituiau într-un film documentar pe un fond muzical al „Anotimpurilor “de Vivaldi, ce le ascultam la staţia radio a autovehicolului. Prima oprire a fost la Primăria comunei Gilău unde profesorul Vasile Sfârlea, în faţa statuii voievodului Gelu ne-a vorbit despre importanţa istorică a acestuia. >>>>>>>>>>

De CLB

DEBUT-Ion PIȚOIU:,,EU ro”

Început – nouă clădire…

Vechi articol – tot zidire

Ce clădește în urcare

Căderi surde, tot din zare…

.

Zbor, coș plin, susur, peniță

Toată-adună-n beci lădiță.

Și găsești, pe lângă toate,

La crimi mici, asfârtecate.

>>>>>>>>>>>

De CLB

POEZIE-Viorela CODREANU TIRON:,,ANOTIMPURI OSTILE ”

AŞTEPTÂND PRIMĂVARA


Îngăduie să crească o nouă taină
peste cuvintele semănate-n
ţărînă!
Lasă iarna să le spulbere
în lumina-ngheţată
şi să le-ngroape
în înţelepciunea pămîntului
aşteptînd o primăvară
ce va uita să vină!

 >>>>>>>>>>


Volum aparut la Editura „Axa” Botosani/

 copyright : Viorela CODREANU TIRON

25 mai 2011

 

De CLB

CRONICI, RECENZII, POLEMICI-Constantin STANCU:,,CÂND DIAMANTELE SE FISUREAZĂ…”

Adrian Botez prezintă sensurile existenţei în volumul de versuri Cartea profeţiilor[1], acele sensuri care luminează fiinţa, o înnobilează şi deschide noi perspective sufletului dornic de iniţiere. Este un curaj spiritual ca în vremuri din urmă, vremuri de cădere, să mărturiseşti despre profeţie, despre taina ei, despre perpendiculara pe gând, pentru a da forţă gândului.

Poemele scriitorului vin dintr-o convingere profundă în valorile creştine, asimilate prin prisma personalităţii sale, modelate de suferinţa proprie, de boala proprie, de luminarea care luminează pe oricine caută matricea, esenţele – dimensiunea Cristică.

Toate sunt dinamizate prin mijloace literare aparent clasice, atinse de formele moderne ale revoltei artistului, împinse la ultima limită: MANE, TEKEL, FARES („Numărat, cântărit, împărţit”).

Zicerea aceasta de veghetor se structurează unitar în patru părţi: Cartea profeţiilor, Cartea glasurilor, gesturilor şi tăcerii, Cartea descântecelor, Cartea apocalipsei. Este o structurare cu semnificaţii, sunt patru Evanghelii canonice, fiinţa de lângă divinitate are patru feţe, lumea are patru dimensiuni, patru sunt direcţiile pământene pentru a focaliza în direcţia verticală a credinţei.


[1] Adrian Botez, Cartea profeţiilor, Editura „Rafet”, Râmnicu Sărat – 2010

>>>>>>>>>>>

De CLB

CRONICI, RECENZII, POLEMICI-Marian Dragomir:,,Expresia Ideii”

EXPRESIA IDEII

Editura karta.ro, 2011, Onești

Selecție de Mariana Bendou

Postfaţã:

 (creația unui club virtual găzduit de Facebook )

Volumul, o antologie a unor energii creatoare care au încercat să se ridice din lumesc prin transfigurarea dorințelor și idealurilor proprii, este unul al debutului pe tărâmul internetului. Această antologie reprezintă și o premieră prin faptul că este un demers care a străbătut fizicul, ea fiind creația unui club virtual pe care situl Facebook l-a găzduit. Acest demers conturează o antologie unică prin forma de interacțiune a celor care trăiesc poetic în paginile cărții. Se observă faptul că paradigma centrală, cea care dă unitate, este decorporalizarea sinelui, a intimismului și a marilor reflecții asupra propriului destin în lumea care ne găzduiește fugitiv. Volumul este deschis de către poetul SORIN OLARIU care ne dăruiește fereastra sufletului prin versuri sensibile, un exemplu fiind poemul “Sfinx de ceară” unde lumina și întunericul devin elemente antinomice ale vieții și morții: “mi-e frică de lumină/ o brazdă-mi sapă ziua / străin devine trupul / dar e târziu şi ziua / mă-nvăluie”. Sunt elemente ce susțin trăiri în mister și conduc spre izbăvirea sufletului prin cuvântul poetic.>>>>>>>>>>

De CLB

ÎNSEMNĂRI-Elena Buică:,,OAMENI CARE NU TREBUIE UITAŢI-Părintele Profesor Nicolae Bordaşiu”

Chiar dacă sunt mai rare momentele deosebite din viaţa noastră, ele ne însoţesc zile de-a rândul cu bucuria că am avut prilejul să le trăim. Mă trimite gândul la o zi de adevărată sărbatoare în vara anului 2010 când am revăzut o remarcabilă personalitate a spiritualităţii româneşti, Preacucernicul Părinte Profesor Nicolae Bordaşiu, Parohul biseruii « Sfântul Silvestru » din Bucureşti, care a cucerit inimile enoriaşilor marcându-le viaţa ori personalitatea în sens pozitiv şi luminos ca demn urmaş la aceasta biserică  al slujitorului sacerdotal, Părintele Constantin Galeriu. 

Nu intenţionez să-i prezint activitatea Părintelui Nicolae Bordaşiu, s-a scris mult, e plin internetul de însemnări care-i susţin îndreptăţirea de a fi aşezat în galeria oamenilor care nu trebuie uitaţi. Eu vreau să vorbesc mai ales despre o amintire deosebită care îi subliniaza personalitatea, iar mie mi-a încălzit inima şi prin apropierea de prietenul nostru comun, profesorul Teodor Damşa.  

Pe părintele Nicolae Bordaşiu l-am cunoscut în primii ani ai tinereţii şi a trecut prin viaţa mea doar ca o străfulgerare, dar a lăsat  urme  de neuitat. Mult timp i-am pierdut urma, dar câţiva ani buni a fost foarte prezent prin prietenul său şi fost coleg de facultate, Teodor Damşa, care mi-a fost logododnic şi numai împrejurările potrivnice ne-au zădărnicit căsătoria. Mai târziu, când am dat  de urmele părintelui Nicolae Bordaşiu, parca era un făcut, mereu intervenea câte o piedică până când a sosit şi ziua împlinirii acestei dorinţi. >>>>>>>>>>

De CLB

POEZIE-Simina Silvia ŞCLADAN:,,Tu nu uita, copile!”

O viaţă ai şi-ţi cauţi fericirea,

Un trai mai bun, spreanţa şi iubirea,

Dar cât trăieşti, tu nu uita, copile,

Că fercirea nu-i doar pentru tine.

.

O viaţă ai şi uneori durerea

Îţi ia speranţa, visul, mângâierea,

Dar cât trăieşti, tu nu uita, copile,

Că suferinţa  nu-i doar pentru tine.

.

O viaţă ai şi-ţi cauţi nemurirea

Prin poarta către ea – însuşi  iubirea,

Dar cât trăieşti, tu nu uita, copile,

Că nemurirea nu-i doar pentru tine.

>>>>>>>>>>

De CLB

CRONICI, RECENZII, POLEMICI-Doina Drăgan:,,TITIANA NICA ȚENE:”VIAȚA CA O PUNTE”.Editura Dacia XXI Cluj-Napoca 2011 ”

Emoţiile şi sentimentele în viaţa oamenilor au un rol foarte mare. Trăirea sentimentelor de cei care scriu  o carte.fie de proză,fie de versuri, înfrumuseţează viaţa omului.Omul este o fiinţă complexă cu raţiune şi voinţă, cu dorinţe şi împliniri.             

Cartea Titianei Nica Ţene cu povestiri sincere şi dezarmante, are două capitole:Pietre de aducere-aminte şi, Bucuria întoarcerii în timp,  şi fiecare se disting prin timpul lor de poveste. Aceste povestiri sunt chiar realităţi trăite de autoare în copilărie în primul capitol şi, la maturitate în capitolul al doilea. Ilustraţia copertei este întocmită de către sciitorul George Roca din Australia şi reprezintă după opinia mea, un urcuş spre puntea fericirii, lăsând în urmă timpul care de scurge foarte repede.

Dar prozatoarea Titiana Nica Ţene îşi aminteşte cu lux de amănunte aproape toate etapele din copilăria ei, de la naştere-povestită ulterior de către tatăl ei-, prima zi de şcoală,Crăciunul,tata şi colectivizarea agriculturii, părul cu pere pitulate, gâştele… până la îngerii din vis. Fiecare în parte are  un of, o durere, dar şi o bucurie copilărească. Aşa cum a trăit Titiana la sat, aşa sunt multe scriitoare care-şi amntesc cu dor, dar şi cu plăcere acele clipe de neuitat.Cititorul însă remarcă mai mult decât povestioarele, el simte viaţa de acolo, condiţiile de trai, situţia politică, sărăcia de atunci şi de acuma, dar şi frumuseţile naturii şi mediul ecologic.>>>>>>>>>>

De CLB

TRADIȚII, OBICEIURI-Elena TRIFAN:,,SĂRBĂTOAREA LILIACULUI”

Liliacul, “arbust înalt cu frunze ovale, cu flori plăcut mirositare, albe sau colorate în diferite nuanţe de violet sau albastru-violet, crescute în formă de buchete” (DEX), sporeşte farmecul grădinilor în luna mai, reuşind de-a lungul timpului să-i încânte nu numai pe oamenii obişnuiţi, cât şi pe marii creatori care l-au prezentat în picturile, cântecele sau scrierile lor.

            Printre pictorii pasionaţi de florile de liliac pot fi amintiţi Van Gogh: “Tufiş cu liliac”, “Vas cu gladiole şi liliac”, “Vas cu liliac, margarete si anemone”, Claude Monet “Lilieci sub ceruri gri”, Octav Băncilă “Dimineaţa la sapă” etc.

Tabloul lui Van Gogh “Tufiş cu liliac” se remarcă printr-o vegetaţie şi o cromatică foarte bogată,  contrastantă şi strălucitoare. Tufele de liliac prezentate pe o diagonală ascendentă au frunzele de culoare verde veronez, verde crom şi turcoaz, iar florile albe cu nuanţe de crem alternează cu cele mov.

Ele au ca fundal albastrul de cobalt al cerului ce pare a se zări printre frunze şi flori şi sunt înconjurate de plante de culoare oranj, galben crom strălucitor şi crem pe fundal rece.

Tabloul “Vas cu gladiole şi liliac” impresionează prin armonia cromatică a unor flori foarte diferite: liliac, gladiole şi trandafir, prin vigoarea şi bogăţia florilor, ce amintesc de forma strugurilor grei.>>>>>>>>>>

De CLB

ARTE-Cristina LAURIC:,,DE LA STATIC LA DINAMIC”

„Electrocardiograma” Tonitza Art Group

MOTTO:

Orice cunoaştere care nu a urmat senzaţiei îmi este inutilă”

(André Gide)

Asociaţia de artă „Nicolae Tonitza”, din cadrul Universităţii „Ştefan cel Ma­re” Suceava, a deschis  în Galeria de artă a Auditoriumului „Joseph Schmidt” (Corpul F, USV) expoziţia de pictură şi grafică „Static & Dinamic”.

Tonitza Art Group a pătruns frenetic în urbea bucovineană, fiind o mişcare de artişti plastici ce oscilează productiv între naivismul epic şi impresionismul liric, cu uşoare tendinţe moderniste, transformând jocul artistic într-un veritabil spectacol vizual.     

Evantaiul expozanţilor este alcătuit de astă dată din 18 artişti: Angelica-Mirela PAGU, Alina-Elena LĂZĂREANU, Andreea Alexandra Stela JUDUC, Ana-Maria OVADIUC, Cristina LAURIC, Cristina IACOB, David CROITOR, Gabriela POPOVENIUC, George ŞPAIUC, Ionela OLARU, Ioana Cezara POIATĂ, Liviana PÎNZARU, Mihai Pînzaru PIM, Oana CHINCHIŞAN, Rodica POSTOLACHE, Alexandru RACU, Olga GODOVANIUC şi  Marcela GRAMATIC.

>>>>>>>>>>

De CLB

CRONICI,RECENZII,POLEMICI-Adrian BOTEZ:,,MĂRTURIA LUI DISMAS”

să ne liniştim – să adăstăm pe malul

înţelept al cuvintelor – pentru ca viaţa – în

spume – să aibă vreme a ne ajunge din urmă

.

să nu ne ferim de

cuvinte – să nu ne ferim de

lumină – precum furii înrăiţi – ori

cârtiţele cele scobite de obiceiul

iubirii

.

a fi om a însemnat a rosti

curajos ori laş – cuvinte

pentru adormit

minciuna

>>>>>>>>>>

De CLB

CRONICI,RECENZII,POLEMICI-Melania CUC:,,ÎNAPOI LA VIITOR – Nicolae Băciuţ, Editura Nico , 2010”

Nicolae Băciuţ  este unul dintre cei mai efervescenţi creatori pe care îi are astăzi  patria Limbii Române.

Poet, publicit, editor , promotor şi artizan al diferitelor  evenimete culturale cu răsunet naţioanl dar şi internaţional, Nicolae Băciuţ  reşeşte ca puţini alţii dintre colegii sciitori, să scoat în raftul librariilor carte după carte.

Făcând rabat la confortul personal, scriitorul alunecă printre lentilele travaliului zilnic, scapă din maşinăria societăţii, care îi cere obolul, şi scrie. Scrie.

Ceea ce face Nicolae Băciut este, nu doar un travaliu de rutină, un exerciţiu de împlinire a unui destin literar clar, ci o meserie de credinţă. Spirit şi trup colaborează în această ctitorire de pagini de literatură, care are marele merit de-a fi nu doar redată într-un stil literare incinfundabil, dar  care, prin fiecare lucrare editoriale  demonstrează că vivacitatea talentului său  nu şi-a pierdut  din esenţă. Viaţa în starea sa lucidă, cu apoteotice  sclipiri de filosofie intelectuală şi acel praf de polen de duh, care vine şi îi dă poetului ce-i al Poetului, fac  deja ,din opera lui Nicoale Băciut o averea publică.

>>>>>>>>>>

De CLB

PROZA-Mariana Zavati GARDNER:,,MIEZ DE NOAPTE”

Oricând vine vorba despre ninsoare şi întuneric, am senzaţia că un curent electric îmi alunecă prin corp ca o fantomă.

10.30 – Nici în ruptul capului nu mă duc la culcare! Vorbele fiului meu preaiubit mătură aerul.

  Oricum e prea devreme pentru mine! Străfulgeră fiica mea preaiubita.

Gust de ardei iuţi îmi trece prin gură, dar mi se opreşte pe buze. Sunt sub jurământ în ceea ce priveşte cuvintele şi fra­zele biblice.

11.30 S-au prezentat şi ştirile. Jeremy Paxman a terminat de comentat, la fel şi Nick Robinson şi Robert Peston. Îi aud pe preaiubiţii mei aşezaţi gospodăreşte în faţa laptopu­rilor.

Închid televizorul şi-l scot din priză. Sting lumina din camera de zi, cea cu plafoniera italiană ṣi controlez din uşă su­frageria, cu lampadarul franţuzesc, acum în întuneric. Pot vedea în întuneric. Controlez uşa de la bucătărie care dă spre grădină, merg în vestibul şi controlez uşa din faţa casei şi scot cheia din broască. O atârn în cui, acolo unde-i este locul lângă mantaua mea de ploaie. Mă reîntorc în camera de zi şi, pe întuneric, scot cheia din broasca de la fereastră. Fac la fel şi în sufragerie. Merg în camera birou, care ar fi trebuit să fie baia de la parter, dar, la construirea casei soţul meu refuzase ideea, pentru că, spunea el, constructorii m-au jupuit de viu. Încerc încuietoarea. Văd bine de la lu­mina din stradă.

>>>>>>>>>

De CLB

POEZIE-Ioan Al. LUPU:,, Elegia revederii cu femeia visurilor risipite”

„De două decenii te-aştept – mi-a spus-

strânsă-ntr-un  corset împletit

 din singurătăţi şi artroze…”

.

Dimineaţa de iunie nou-născută era înfăşată

în leagănul soarelui, cu scutece roze

.

Ne priveau din ferestre

pe sub gene-n pâlpâiri de muşcate

şi voal ţesut din letargie

case pitite sub solzi roşii de ţiglă

şi viţă-de-vie..

>>>>>>>>

De CLB

CRONICI,RECENZII,POLEMICI-Adrian BOTEZ:,,UNELE RISCURI ALE ÎMBELŞUGĂRII TALENTULUI: „POEZII DE DRAGOSTE – ANTOLOGIE” – de IONUŢ CARAGEA”

…Scoasă de Editura FIDES, din Iaşi, în 2010, antologia scriitorului româno-canadian, IONUŢ CARAGEA, intitulată, cu simplitate (nu ştim şi cu câtă modestie…): Poezii de dragoste – 148 de pagini (cu o foarte incisivă cultural-problematizantă Prefaţă, de Corneliu Leu) – nu este, în niciun caz, ceea ce pretinde a fi, un oarecare inginer de la U.S.R. (care, deocamdată, are mari dificultăţi cu cititul pe orizontală…al Prefeţei lui Corneliu Leu – aşa că, „mai va” până la verticala, de Coloană Infinită, a Poeziei!!! – …de aceea şi apar, pe blogul inginerului userist, alegaţii aberante, referitoare la secvenţe…”din alte filme”  – vizionate de domnia sa, în realitate ori în…coşmarul imposturii!: „Ionuț Caragea nu e un simplu grafoman, mai exact e grafoman, dar nu simplu (…). Poetul începe să delireze despre <<mitra genunii>>, <<paingul orb>>  și alte tîmpenii (…)” [1]etc. – … ce înţelept era latinul: „Si tacuisses, philosophus mansises!” – …dar de unde „înţelepciune”, la un individ care n-are de-a face cu literatura/arta, decât pentru că e Directorul de imagine al U.S.R. şi, implicit, ţuţerul/belferul dlui acad. prof. univ. dr. N. Manolescu, şeful U.S.R.?![2]) – …însă, din păcate, antologia pe care o privim, în aceste momente, nu este nici ceea ce şi-ar fi dorit, în mod sigur, autorul – şi, fireşte, nici tocmai ceea ce ar fi aşteptat cititorul.

…Există, în acest volum inegal valoric, splendori impresionante, dar şi pulberi… – serafic-rafaelite imagini izbăvitoare de Duh:

– cf. Album, p. 24: „mă sfinţeam în iordanul pulpelor tale”, sau „naiva” (în sensul fermecător, post-impresionist, al lui Henri-Julien-Felix-Rousseau „Le Douanier”!), sfios-creştina Întrebare retorică, p.70: „oare o poezie/fără tine şi fără mine/nu se va simţi părăsită/de dragoste?”,  inteligente şi dinamice crochiuri lirice: “vom face dragoste în rime/îmbrăţişate/încrucişate/până când toate nopţile/vor fi albe” (cf. Nopţi albe, p. 87),

-…sau  lirice tablouri luxuriant-expansiv-orientale, pline de o religie păgână şi candidă a iubirii : “locuiesc într-o cameră/cu pardoseala mozaic de săruturi/încă-ţi mai simt mirosul tălpilor şi dogoarea” (cf. Phantom limb, p. 90), ori adevărate kenoze (goliri de “ego”, de sinele terestru) heraldice ale iubirii: “Priveam infinitul de la umbra sânului tău,/pescăruşii zburau prin mănunchi de fuior,/pe umărul stâng îţi plana un cocor, pe dreptul Soarele îşi trăgea răsuflarea” (cf. Priveam, p. 92) >>>>>>>>>>

De CLB