Anunțuri
De CLB

Elisabeta IOSIF:,,VREMEA POEŢILOR”

Într-o zi de toamnă aromitoare în tămâia boabelor rubinii şi a gutuilor cu parfum exotic, poeţii au pus în icoanele anotimpului armoniile şi iubirile lor. Se înscriau astfel în ampla Mişcare Mondială a Poeţilor Lumii – The World Poetry Movement – iniţiată de confraţii americani. Un program la care s-a alăturat şi România. Aşadar, 24 septembrie a devenit o zi a poeţilor lumii, alta decât cea a poeziei, iniţiată de francezi.

Oare, POETUL acestui început de secol 21 este perceput altfel decât în vremea lui Eminescu, de pildă? Să nu uităm că prin intermediul Cuvântului POEZIA ne sensibilizează simţurile, uneori ne atrage atenţia printr-o sonoritate stranie, întotdeauna ne transmite un gând sau  ne transpune în mister. De aceea se consider că, de cele mai multe ori, POETUL poate deveni un CÂNTĂREŢ magic. Astfel am asociat şi noi poezia cu sonorităţi muzicale celebre, transformând acea zi miraculoasă de septembrie într-un program poetic susţinut de câţiva minunaţi tineri, laureaţi ai unor concursuri naţionale şi internaţionale de la Colegiul de Muzică George Enescu, urmăriţi cu atenţie de neobosiţii lor profesori ce deţin  arta perfecţiunii.

Revenind în secolul lui Eminescu vom găsi într-o strofă din “Luceafărul” eminescian că POEZIA este un motiv orfic iar POETUL – PROFET e îmblânzitor al naturii: Vrei să dau glas acelei guri/ Ca după-a ei cântare/Să se ia munţii cu păduri/ Şi insulele-n mare? Ca şi Orfeu, POETUL farmecă, uneori eşuează, alteori devine seducător.>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

POEZIE-Eugen DORCESCU:,,ANTOLOGIE LIRICĂ”

O arhi-amintire

Era o zi senină, ca acum
(Tu, chintesenţă-a zilelor senine!).
Se destrămau pădurile de fum
În urmă, pe ceţoasele coline.

Călătoream, de mult, către apus
Când drumul m-a adus într-o câmpie
Greu adâncită-n umbra viorie
A codrilor ce-o străjuiau de sus.

Şi te-am zărit. Departe, în amurg,
Fixai curbura unui spaţiu care
Înainta treptat în înserare
Cu soarele şi neclintitul burg.

>>>>>>>>>>>>

De CLB

CRONICI, RECENZII, POLEMICI-Paul Blaj:,,Cristina Ştefan- Cazier Incomplet”

Desigur că au fost și peripeții, chiar plecând de pe “un ciob de stea”, dar din partea mea (și cred că e reciproc) respectul cuvenit poetei Cristina Ștefan nu a lipsit. Afară e acum o toamnă bolnavă. Mă aplec și mi-e dor să recitesc volumul Cazier Incomplet, dedicația duioasă, vorbele de suflet și din suflet ale autoarei. Cartea a apărut la editura Rovimed Publishers, Bacău, 2011, cu o prefață mai mult decât onorantă, deci meritată. Ea este semnată de Calistrat Costin, un nume ce nu mai are nevoie de prezentare.

Tocmai am terminat de trecut încet prin proza lui Bacovia, cu ochii obosiți de peisajele lui. Dar mi-au luminat privirea versuri ca Și s-a deschis cerul deodată!/ și-am trecut ciocârlie/ prin vișinii miri p.40. Am rămas pe gânduri în peisajul camerei. Prezența feminină a ploii de afară mă trimite să ies un pic. Să îmi ridic fața spre cer. Să îl întreb de dureri. Poate și Cristina ar face asta. Scrisul ei, sensibil, conotativ, plin de o imagistică puternică, este de factură blagiană. Nu în sensul unui epigonism ci al unei prelungiri, după cum spunea Caraion “ Eu am prelungit lumea cu durerile mele”.

Și plouă turbat și eu citesc ca ușa închisă/ într-un scârțâit de bocet/ să pulverizeze clipa/ ca și cum rămân/ într-o altă tigvă/ unică și melancolică p. 53. Nu sunt acestea versuri căutate ci izbucnite dintr-o finețe demnă de luat în seamă, de îndrăgit și apropiat. Pentru că puțini oameni știu cu adevărat ce simt. Iar și mai puțini să o spună. Însă vreo câțiva doar reușesc. Cristina Ștefan este printre aceștia! Și o face cu grație, cu har, cu pricepere. Am să citez din prefață: (…)Esențială în simbolistica poetei băcăuane, îmi pare trăirea intensă, deschisă, temerară a darurilor propriei biografii, un anume umanism frust de aleasă și distinsă calitate.(…)

Vorbeam pe mess, zilele trecute cu poeta despre care facem vorbire și am simțit că bunătatea umană nu este o iluzie, că oamenii știu să fie, dincolo de aparențe, de calitate. >>>>>>>>>>>>

De CLB

EVENIMENT-Nobel pentru suedezul Tomas Transtromer

Câştigătorul premiului Nobel pentru Literatură pentru anul 2011 este poetul suedez Tomas Transtromer. ,,Prin imaginile sale condensate şi transparente ne deschide un drum nou spre realitate.”, a spus reprezentantul Academiei Suedeze care a anunţat distincţia.

Premiul Nobel pentru literatură este acordat anual din 1901. Potrivit testamentului lăsat de Alfred Nobel această distincţie este acordată „persoanei care realizează o operă remarcabilă din punct de vedere ideal în domeniul literaturii”. De-a lungul timpului, premiul a fost acordat deopotrivă unor autori de primă mărime din literatura universală dar şi unor autori care au fost uitaţi, regula fiind ca scriitorul premiat să fie în viaţă. Jean-Paul Sartre a fost singurul premiant care a refuzat distincţia (1964).

 Tomas Transtromer este unul dintre cei mai respectaţi poeţi contemporani. Născut în 1931, a adunat în cariera sa distincţii ca Premiul Literar Aftonbladets, Premiul Bonnier pentru Poezie, Premiul Internaţional pentru Literatură Neustadt, Premiul Overalids, Premiul Petrarca în Germania ca şi Premiul Suedez din partea Forumului Internaţional de Poezie.>>>>>>>>>>>>

De CLB

ÎNSEMNĂRI-Octavian Curpaş:,,O fiică a Sebeşului de Sus, doctor în ştiinţe medicale pe meridianele lumii: LUCIANA STĂNILĂ”

„Mulţi sebeşeni poartă numele Stănilă şi Bădilă! Sunt răspândiţi prin ţară, dar de te străduieşti, îi poţi afla prin toată lumea, până departe, în Mexic, şi mulţi dintre ei fac cinste satului nostru! Cel mai bun exemplu este Luciana Stănilă, profesor universitar la medicină, la Cluj, fata lui Dumitru Stănilă. Lucica este un om de nota 10, de care sebeşenii pot fi mândri!”

Doctor în ştiinţe medicale, profesor la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj, deţinând într-un palmares de excepţie cele mai înalte titluri academice, Luciana Stănilă este imaginea fidelă a femeii de carieră: inteligentă, ambiţioasă, riguroasă, pentru care necunoscutul constituie întotdeauna o provocare. Predă timp de şapte ani la două universităţi din Algeria, vizitează o mulţime de ţări din întreaga lume şi nu se lasă copleşită de temeri atunci când stă faţă în faţă cu aventura: e curajoasă şi participă la un safari în Namibia! 

Am vorbit de curând câteva zeci de minute cu doamna profesor la telefon şi am avut privilegiul de a afla o mulţime de lucruri despre Domnia Sa. Cooperantă, deschisă, foarte simpatică şi cu un real simţ al umorului, Luciana Stănilă a rememorat câteva momente semnificative din viaţa şi cariera sa, dezvăluindu-mi, printre altele, principiile care i-au folosit drept jaloane în plan personal şi profesional.>>>>>>>>>>>

De CLB

ESEU-Elisabeta IOSIF:,,PERCEPŢII”

Fiecare Om este un univers iar segmentul Timpului său este încercuit de Eternitate. Insula  lui de spaţiu se defineşte tot în timp. Spaima lui de semnele  timpului  îl obligă mereu  să se întrebe cine este de fapt.Uneori, semnele “astupă hiatul deschis între sensibilitate şi inteligenţă”. Şi atunci, cum spunea Rilke, e nevoie de respiraţie, leagănul ritmului.Iar semnele devin ritmate prin repetare.Ca un ritual .

 Într-un fel, aşa s-a conturat şi această carte “SemneleTimpului”. Uneori, percepţia zilei de naştere e  diferită în Timp.  Mi s-a spus că vine ca un “Semn al dimineţii şi al primăverii”, acest început de zodie,  în ziua de  20 februarie. Nu am luat în seamă  această afirmaţie, considerând că, nu este decât o fixare în gest ritual. De la un timp, stă de strajă acolo, Chiron, învăţătorul din Astral. O zi logodită cu cerul apelor şi totuşi atât de lunară – este 20 februarie!… Pentru mine e ca o taină. Cine i-a atins portalul? Numai la uşa poetului se şopteşte:E darul tău, de vers întămâiat/ În ziua – şaptea.E univers/ Şi lacrimi. Iubire-n echilibrul/ Poetului din tine. Văpaie răsărită/ În ziua Poeziei (Poetul şi Umbra).Şi totuşi mereu revine întrebarea: “  -Cine eşti, totuşi, tu, Poetule, de-mi vorbeşti mereu de poezia divină/ – Sunt albul primei ninsori dintr-un vers, sub care-ţi adun autograf cu lumină!”(Cine eşti tu?).  

Încep să-l  cred pe expertul francez în istoria artelor dar şi al semnelor, Luc Benoist,  care afirma că ”Luna asociată cu apa măsoară Timpul: ”Nu este Timpul tău? spuse Apostolul cel Sfânt/Tu eşti din apa-botezului Cuvânt (Timpul regăsirii)..>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

TABLETA -Ion Andreiţă:,,A doua Evă”

Când Dumnezeu s-a hotărât să-i facă lui Adam femeie a desprins din trupul acestuia nu o coastă, ci două. Din prima a ieşit femeia: frumoasă, caldă, harnică – însoţitoare potrivită singurătăţii omului în Eden şi, cum se va vedea mai târziu, sprijin de nădejde în suferinţa pământeană.

Femeia izvorâtă din cealaltă coastă era de o frumuseţe aparte, o fiinţă stranie –  cu un glas care întrecea în farmec şi culoare trilul tuturor păsărilor ce doineau în arborii Raiului. Un cântec era; balsam de fericire pentru sufletul îngerilor. 

Atât de mult i-a plăcut Domnului, încât i-a făcut o colivie de raze pe care o ţinea tot timpul lângă Sine.

Între timp, pe pământ treceau secole, milenii. Cain îşi omorâse fratele – şi din gestul lui s-au născut armate şi războaie. În urmaşii lui Abel intrase zâzania – şi se apucaseră să-şi împartă felia de ogor. Păşnicia iniţială, întreţinută cu sudoarea frunţii şi frica de Dumnezeu, se spărsese ţăndări. De la un capăt la altul al pământului vuia ura, lăcomia, dezmăţul.

Atunci Dumnezeu s-a gândit cum să-i împace pe oameni, să-i aducă la starea firească de dinainte; ba, chiar să-i şi bucure, să le înlesnească şi câte un strop de fericire, într-o viaţă atât de aspră.

Şi atunci s-a hotărât să le trimită comoara lui din colivie. Să fie alături de ei; să sufere cu ei, să se bucure cu ei – să le arate, prin cântecul său nemaiauzit, calea spre serenitate şi fericire.

>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

ÎNSEMNĂRI-Maria(na) Doina Leonte:,,Virtualia în real Iaşi – 14 octombrie 2011”

– Doamna, nu mai vine profesoara de desen?! mă întreabă doi elevi în acelaşi timp.
– Ba vine. A promis. Să fiţi cuminţi şi să ascultaţi că vă va învăţa să desenaţi ca Vlad Turburea…
– Cine e?…
Înfrigurată, intră pe uşă colega mea. ,,Au fost maşinile bară la bară…” îmi spune. E ok! îi răspund. Plec! Plec la Iaşi la Cenaclul Virtualia.
– Să ne citiţi şi nouă, doamna!…
Şoseaua e plină de maşini care vin dinspre Iaşi. Pare că doar noi suntem împotriva curentului. Îmi imaginez metropola în culori calde, aşa cum e coperta antologiei, şi, ca printr-o perdea de lumină, văd profiluri zâmbind. Frica de a nu găsi loc de parcare s-a spulberat. Recunosc strada, clădirea, afişul.
Ah! Aici e! Ce bine că nu a început!…Ba! A început! Zăresc o fată frumoasă în lumina reflectorului stând pe un fotoliu medieval cu microfonul într-o mână, în faţa camerei de filmat. Fac doi paşi spre un loc retras, în spate. Gazda mă ia de mână şi mă invită drept în faţă, pe o canapea moale, pe care nu ştiam cum să stau. Descurcă-te, Marie! Nu mai aud nimic, nu mai văd nimic, doar simt o atingere caldă de spirit. Caut un punct de sprijin. Îl găsesc în zâmbetul Cristinei şi în semnul ei discret făcut cu mâna. Mă uit cu mai mult curaj la fata din fotoliu care ţine în cealaltă mână antologia Virtualia IX. Oare ea e Alina? Cred că da! Vocea, chipul, atmosfera o trădează. După mulţumirile pe care le face şi după ce recită câteva poeme, ne invită la lectură. Prima invitată e Cristina. Mă bucur mult şi simt cum mă cuprinde un dor teribil de colegii lirişti din a căror creaţie citeşte: Maria Dobrescu, Carmen Tania Grigore, Silvia Bitere, Mihaela Aionesei. >>>>>>>>>>>>>

De CLB

Cristina Ştefan:,,Virtualia XIII- 14 oct.2011 -stenogramă”

Iaşi. Galeriile Anticariat D.I. Grumăzescu. Alina Manole şi dl. Grumăzescu ne întâmpină la intrare. Miroase a cărţi, a maşini de scris vechi, a unelte de scris vechi şi a tablouri cu rame patinate. Alina se agită, mai are ceva de cumpărat, cartea Virtualia XIII e peste tot, pe mese, scaune, pe canapea. Şerban Georgescu dă un interviu. Deschid cartea. E frumoasă, e distinsă, Vlad Turburea a ales culorile toamnei. Un tânăr, o floare. Cine eşti? Laurenţiu Belizan! Un tânăr, o privire scrutătoare. Am emoţii. Ştiu cine e. Adrian Agheorghiesei. O tânără. Frumoasă. Vin de la Cluj!” Raluca Blezniuc.

Începem!

Reprezentanta Editurii Humanitas. Ne vorbeşte de legătura editurii cu autorii. Mă gândesc. Poate la anul Virtualia va publica antologia la Humanitas. Alina mulţumeşte lui Virgil Titarenco, Vlad Turburea, Silvia Bitere şi Maria Gabriela Dobrescu pentru realizarea antologiei. Spune că, fără supărare, textele nu sunt chiar cele trimise. A făcut o selecţie conformă cu unitatea volumului. Da, aşa e! Mă uit şi la mine habar nu am de unde a luat textele. Foarte bine. Asta face un coordonator de antologie. Să lecturăm cartea! Alina citeşte  „Cont de toamnă” de Virgil Titarenco apoi „Alte povestiri de la Şipot” de Vlad Turburea. Hai, Cristina, citeşte! Eu? Sunt atâţia tineri, eu baba mă găsiţi? Citesc, din Silvia Bitere, Maria Gabriela Dobrescu şi Carmen Tania Grigore. Spunea Alina că vom citi fiecare din propria creaţie, dar nu, e mai bine să citim din ceilalţi autori şi din cei care nu sunt prezenţi.>>>>>>>>>>>>

De CLB

POEZIE-Ioana STUPARU:,,Lui George Enescu”

Ai cules o lacrimă

şi ai făcut-o cântec…

.

Ai cules un zâmbet

şi l-ai făcut cântec…

.

Cu ploaia la poveşti ai stat,

sorbindu-i fiecare sunet…

.

În poala florilor de câmp

ţi-ai aşezat tâmplele,

iar florile ţi-au cântat în şoaptă

doinele lor.

>>>>>>>>>>

De CLB

CĂRŢI NOI-OCTAVIAN CURPAŞ:,,EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX-Un alt fel de “paşoptişti” români în Franţa, Canada şi Statele Unite”

Editura „Anthem”, Arizona, SUA

octombrie 2011

CAPITOLUL I

Trei instantanee cu copii, părinţi şi bunici din România, la început de secol XX  

            Arizona. Veri fierbinţi, cu frunţile nopţilor mângâiate de adieri pale de vânt şi lumina dimineţilor, limpede şi clară, inundând fiecare colţişor al oraşului moleşit de căldură… Într-una din aceste dimineţi strălucitoare şi calde, îmi amintesc că l-am cunoscut pe nea Mitică. Ajunsesem ceva mai devreme decât stabilisem, la unul dintre hotelurile din centrul oraşului Phoenix, unde trebuia să mă întâlnesc cu un om de afaceri din New Jersey. Am hotărât să aştept în faţa recepţiei, până la apariţia sa. În timp ce răsfoiam nerăbdător nişte pliante care se aflau la dispoziţia vizitatorilor, atenţia mi-a fost atrasă de o conversaţie în limba franceză, între un domn şi o doamnă prezentabilă, amândoi mai în vârstă. Păreau de-ai casei, aşa că m-am apropiat de ei, cu gândul să le cer câteva informaţii. Foarte amabil, bărbatul a început să-mi prezinte facilităţile pe care le oferea hotelul. Îl ascultam cu atenţie. Mike, aşa îl chema, vorbea cu o intonație afectivă, un accent oarecum străin. Când l-am întrebat de unde este, mi-a răspuns: „Din România”. „Ce mică e lumea”, mi-am  spus, şi din acel moment, nea Mitică – aşa cum m-a rugat să-i spun – mi-a devenit prieten. Am fi vrut să mai vorbim, dar întrevederea mea de business urma să dureze destul de mult. Dar am convenit să luăm masa împreună, ceea ce s-a şi întâmplat după vreo două ore.>>>>>>>>>>>>

De CLB

Elisabeta IOSIF:,,SEMNELE TIMPULUI” poeme din volumul în curs de apariţie

FLORILE OCEANULUI

Am cules un ocean de iubire

Ce-mi face dimineaţa să cânte.

Am presărat trandafiri în deşert

Şi-a înflorit cerul…Întind mâna…

Jerăvind pe orbita lui am găsit

O stea. Lumina ei îmi înfierbântă

Tandreţea. O învălui, ca să n-o pierd

Prin gândul toamnei pe treptele luminii.

………………………

                                 ICOANE

Heliotropul se roteşte după astrul palid revărsat

Peste trupul Toamnei. În festinul ei ameţitor

Soarele agonizează prin tămâia boabelor rubinii

Clătinându-se apoi printre gutui cu parfum exotic.

Hesperidele îl aşteaptă pe Herakles. În Grădina cu mere

De aur doar să întinzi mâna. Heruvimii din Hyperboreea

Visurilor pun icoane anotimpului. Să nu i se alunge

Norocul prins în curcubeul oglinzii. Să se  fixeze în Oracol.

…………………………..

>>>>>>>>>>>>>

De CLB

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE ŞI EPIGRAME „ROMEO ŞI JULIETA LA MIZIL”

REGULAMENTUL FESTIVALULUI INTERNAŢIONAL DE POEZIE ŞI EPIGRAME

ROMEO ŞI JULIETA LA MIZIL”, ED. A V-A, 2011-2012

FĂRĂ TAXĂ!

Mizilul!… Aşezată la poalele Tohanilor, celebre podgorii, această urbe – o grădină – se răsfaţă cu multă cochetărie pe o pajişte plană, asupra căreia bate soarele în plin de cum răsare şi până apune, iarna şi vara. Rar se găseşte o panoramă aşa de plăcută şi atât de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, şi mai sus, în depărtare, treptele din ce în ce mai azurii ale Carpaţilor; la miazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, uşor povârnită, până departe-n Dunăre. La spate, cea din urmă treaptă a munţilor; în faţă, neţărmurita zare a câmpiei. Se poate zice că Mizilul este poarta Bărăganului.”

I.L Caragiale, O zi solemnă

SECŢIUNILE CONCURSULUI:

POEZIE – maxim patru poezii

EPIGRAME – maxim patru epigrame

La concurs pot participa tinerii români de… orice vârstă şi de pretutindeni !!!

ÎNSCRIERE: 25.08.2011– 30.12 2011.

>>>>>>>>>>>

De CLB

POEZIE-Georgeta Olteanu:,,POEZII”

Crizantema

Când bruma se naşte din rouă,

Când crengile toamnei plouă,

Când vine ceaţa, nu te-ntrista,

Căci înfloreşte crizantema.

.

Petale stufoase, pletoase,

Petale zburlite, zdrenţuite,

Cu graţie duioasă îţi dăruie

Culoare, armonie, veselie.

.

E floarea demnă ce nu plânge

C-afară-i nor şi că va ninge,

Crescută în lumini crepusculare,

Te- ndeamnă să fii visătoare.

>>>>>>>>>>>>>

De CLB

CRONICI, RECENZII, POLEMICI-Melania Cuc:,,Viorela Codreanu Tripon, Vraj(b)a clipei”

Cu Iubirea, folosită ca o cheie a destăinuirii tuturor lucrurilor, aşa  se poate citi volumul Vraj(b)a clipei, cartea  semnată  de Viorela Codreanu Tiron şi care a apărut într-o grafică de zile mari, la Editura AmandaEdit din Bucureşti, in anul 2011.

Poemele care alcătuiesc volumul, sunt ca şi înnaripate, simetrice în esenţă şi cu trimiteri spre  locuri, oameni şi sentimente dintre cele care, nouă, celor din jur,  adesea ne scapă. Cu o fineţe feminină dar defel feministă, autoarea translatează imaginile personale în sfera comuniunii, a locului şi a timpului unde individul dispare ca entitate de sine stătătoare, devine Măreţie, motiv pentru care mertă să trăim pe pământ.

Volumul debutează cu poemul ,,Tot ce vă spun,,- o mărtrisire a căii sale  golgotice, un fel de destin iniţiatic  care îi perminte autoarei să pună degetul pe rana lumii-înconjurătoare, să spună că nimic din ceea ce vede, pipăie şi apoi, scrie, nu este artificiu.  ,,Am străbătut/ întinderea de piatră goală, pustiul străjuit de stânci (…),,

Emoţionantă singurătatea aceasta, a Poeta care  se întreabă ,,Cine sunt?,,.

Creatorul care este ea, îşi pune întrebarea pentru a da răspunsul  în public, şi o face scriind pentru cei care se hrănesc, citind, din pâinea nemuririi.

Cu o tehnica a scrisului distinctă, defel cameleonică, aşa cum se mai întâmplă astăzi în Literatură,- Viorela Codreanu Tiron  ne atrage atenţia prin acurateţea sintagmei, prin firul poematic pe care îl trage în igliţa silabelor. Totul se leagă,  are esenţă, consistenţa care conferă  versului tonus dar şi timpi de linişte pentru gândire.>>>>>>>>>>>>>

De CLB

POEZIE-Maria(na) Doina Leonte:,,Poeme”

Reminiscenţe din toamna edenică

–          o evă –

în palmele tale ţărână
sunt anotimpul-vioară
cu arcuş din argintul brumei
cernere de stele reci
încremenind frumosul efemer
din cupa zorilor
până la prima crucificare de raze
îndoliată umbra
se încălzeşte la sânurile tale
pământule jertfitor de toamne
mai dă-mi o primăvară
de cânt şi iubire
în gama minoră a neuitării

>>>>>>>>>>>>>

De CLB

INTERVIU-Mariana CRISTESCU:„Să scriu despre activitatea Ligii Scriitorilor mi-ar trebui zeci de pagini „

            Interviu cu scriitorul Al.Florin Ţene preşedintele Ligii Scriitorilor Români, membru corespondent al Academiei Americană Română

– Domnule Al. Florin Ţene, sunteţi jurnalist profesionist, acreditat internaţional (la Bruxelles), deci aş putea să mă adresez în formula „Stimate coleg”, făcând, la rândul meu, parte din Clubul presei transatlantice.  Cineva, cu simţul umorului, v-a „contabilizat” articolele de presă, reieşind un număr de…, dacă nu mă înşel, 5.799. Fiind din branşă, personal cred că sunt mult mai multe, sufocându-ne nu rareori, avalanşa problemelor cu care ne confruntăm zilnic. Iar în ani, „opera” creşte vertiginos. Cum e să fii gazetar la Cluj, oraş care, ca şi Târgu-Mureşul, are probleme de excepţională diversitate, inclusiv în privinţa relaţiilor interetnice?

– Da, sunt mult mai multe articole.Probabil că cel care le-a numărat, a „contabilizat “ doar pe cele care abordau probleme artistice, acţiuni culturale, cronici, critică literară, eseuri, etc.

Cu cât comunitatea este mai mare şi problemele pe care le abordează un jurnalist sunt mai multe. Când  valorile pentru care luptă un ziarist se cristalizează într-o adevărată lume  istorică, atunci acel ziarist s-a integrat în menirea sa. Interesele care nu servesc un sens ce interesează societatea în care trăieşte jurnalistul sunt pete în menirea acestuia. Parafrazându-l pe Cioran pot spune că tensiunea în istorie, vis-à-vis de relaţiile interetnice, a fost totdeauna fructul spiritului, şi nu al faptei.Neînţelegerile acumulate de-alungul istoriei nu-şi au scuză în faţa viitorului, fiindcă istoria iartă prea mult vremurile.>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

EVENIMENT-Recitalul extraordinar “Paganini, înger sau demon” al artistului Alexandru Tomescu

 La iniţiativa revistei Pagini Româneşti din Noua Zeelandă, Institutul Cultural Român a decis să îşi lărgească acţiunile de promovare  şi în Noua Zeelandă, prin organizarea unui recital extraordinar de vioară.

Recitalul extraordinar “Paganini, înger sau demon” al artistului Alexandru Tomescu  va avea loc în Auckland, pe data de 13 Noiembrie 2011, începând cu orele 19.00, la Auckland Town Hall, Chamber Concert.

 Alexandru va cânta pe celebra vioară Stradivarius Elder-Voicu, veche de 309 ani. Va fi  un concert la  care  vor veni  multe personalităţi – constituind  o imagine excepţională asupra artistilor români şi a Romaniei.     

 Concertul va fi susţinut, pe întreaga sa durată de o prezentare multimedia în high definition, care însoţeşte acest spectacol peste tot în lume.   Alexandru va participa şi la un masterclass pentru studenţii kiwi de la cea mai prestigioasă şcoală de stat din Noua Zeelanda, Auckland Grammar School.

Adina si Cristi Dumitrache

Serban Tudorache

 

PAGINI ROMANESTI IN NOUA ZEELANDA

ROMANIAN PAGES IN NEW ZEALAND

Auckland, New Zealand

romanianpages@yahoo.co.nz

paginiromanesti@xtra.co.nz

http://prnz.weblog.ro/

De CLB

EVENIMENT-Lucian MARINA – O IMPRESIONANTĂ EDIŢIE JUBILIARĂ A ,,MEMORIALULUI RADU FLORA”

Satu nou, Novi Sad, Zrenianin, Uzdin şi Belgrad, Serbia /

TimocPress / miercuri, 14 septembrie 2011/ –

Anul acesta, Societatea de Limba Română din Voivodina a organizat ediţia a 20-a a manifestării cultural-ştiinţifice internaţionale ,,MEMORIALUL RADU FLORA” prin care se aduce omagiu celui mai mare savant român de pe meleagurile noastre.

La prestigioasa manifestare ştiinţifică, care a avut loc în perioada 4–6 septembrie 2011, în localităţile Satu nou, Novi Sad, Zrenianin, Uzdin şi Belgrad, au participat oameni de ştiinţă şi cultură din Canada, Germania, Italia, Republica Moldova, România şi Serbia. Printre aceştia s-au găsit personalităţi şi colaboratori fideli ai Societăţii de Limba Română cum este de ex. academician Lizuca Mihuţ din Arad. Renumita profesoară universitară, de altfel rector al Universităţii de stat ,,Aurel Vlaicu”, a venit la ,,Memorial” în fruntea unei delegaţii deosebit de reprezentative din care au făcut parte şi prof. univ. dr. Ioan Ilica, decanul Facultăţii de Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologiei şi Asistenţei Sociale a Universităţii ,,Aurel Vlaicu” din Arad, lector universitar dr. Gabriela Kelemen şi conf. univ. dr. Petru Tărchilă.

Academician Lizuca Mihuţ a prezentat participanţilor la ,,Memorial” şi decizia adoptată de Senatul Universităţii ,,Aurel Vlaicu” din Arad conform căreia se decernează – articol unic – Diploma de excelenţă domnului Lucian Marina, preşedintele Societăţii de Limba Română din Voivodina ,,pentru iniţiativa excepţională de a întreţine vie memoria regretatului savant Radu Flora şi pentru promovarea culturii autentice în Republica Serbia”.

De altfel, ,,Memorialul Radu Flora”, pe lângă festivitatea de inaugurare de la Satu nou şi tradiţionalul Simpozion ştiinţific de la Zrenianin, a cuprins mai multe programe organizate în Atena Sârbească, la Uzdin şi în capitala Serbiei.>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

EVENIMENT-Lucian MARINA-UAV alături de românii din Serbia

O delegaţie oficială a Universităţii Aurel Vlaicu din Arad a participat la Zrenianin (Serbia) spre a omagia personalitatea lui RADU FLORA, în cadrul unor ample manifestări organizate de Societatea de Limbă Română din Voivodina.

RADU FLORA (1922-1989) a fost profesor universitar, întemeietor al catedrei de Limba română de la Universitatea din Novi Sad, important scriitor, dialectolog, traducător, om de ştiinţă, fiind menţionat în Enciclopedia britanică în seria celor mai importante zece personalităţi din arealul fostelor state iugoslave.

După întâlnirea cu Preşedintele Uniunii Municipiului Zrenianin, în sala de festivităţi a Primăriei, în cadrul căreia prof. univ. dr. Lizica MIHUŢ, rectorul Universităţii Aurel Vlaicu din Arad, a făcut o excelentă pledoarie pentru calitatea relaţiilor instituţionale dintre comunităţile sârbe şi româneşti, au urmat depunerea unor coroane de flori şi omagierea omului de cultură în prezenţa fiului, pictorul Viorel FLORA, precum şi Simpozionul internaţional ,,Memorialul Radu Flora“.

Onoarea de a patrona simpozionul a fost acordată D-nei prof. univ. dr. Lizica MIHUŢ, care, într-un excelent discurs, a prezentat amintiri legate de profesorul universitar Radu Flora, a punctat principalele momente intelectuale ale activităţii omagiatului, apoi a acordat Diploma de excelenţă a Senatului UAV d-lui Lucian MARINA, preşedintele Societăţii de Limba Română (S.L.R.) din Voivodina şi organizator al manifestării.>>>>>>>>>>>>>

De CLB

PROZĂ SCURTĂ-Gabriela Sonnenberg:,,TĂCEREA LA DUBLU”

Motto: „Ceea ce avea el de spus se exprima perfect prin tăcere”

Sten Nadolny – „Descoperirea încetinelii

“Spune şi tu, soro, nu e strigător la cer să coste benzina la fel ca-n vest, la salariile mici care sunt aici?!” – te răţoieşti din poziţia celui care le vede pe toate “de sus”, adică îi dă mâna, la salariul lui civilizat din vest, să-şi dea cu părerea competent, pe o temă care-l doare pe românul de rând. Împuşti mai mulţi iepuri dintr-o lovitură, ba chiar te simţi un pic ca Robin Hood, apărător al amărâţilor şi împărţitor de dreptate. Chiar dacă un poţi schimba situaţia, măcar te faci simpatic, uzând perspicace şi oportunist situaţia vădit nedreaptă.

Mai dai şi bine în cadru, căci faci impresie de independenţă celor dragi, care, iubindu-te, se consolează cu gândul că măcar tu, vlăstarul tânăr, eşti deasupra situaţiei şi ai reuşit să i te sustragi, lăsând-o în plata Domnului. Al doilea iepure împuşcat „prin atingere”, cum s-ar zice, aşa în marea trecere, e că le distragi atenţia de la alte necazuri posibile, mult mai periculoase, cele pe care doar bunica, da, numai ea, cu serenitatea proprie celor aflaţi în pragul sutei de ani, nu se teme să le pună incomod în discuţie: „tu eşti fericit?”…

Ieşi pe uşă, nu dai bine colţul şi te trezeşti dădăcit la casa alimentarei, că n-ai fost în stare să declari sticlele goale pentru schimb contra marfă, când ai intrat în magazin. Schimbi placa, nu mai faci pe suveranul, ci te mulezi în rolul copilului docil şi înghiţi în sec. Taximetristului obosit îi zâmbeşti cuceritor peste umăr, chiar dacă deteşti genul frivol. Faci asta doar ca să accepte o rută mai scurtă.

>>>>>>>>>>>>

De CLB

POEZIE-Mihaela AIONESEI:,,prea linişte pentru septembrie”

din talpa ierbii se despletesc amurguri

în care ascult cum dospesc

mugurii pe crengi

păstoresc liniştea

fără să găsesc păşunea

.

învăţ muţenia bobului de grâu

ştiu transferul luminii se face

înghiţind un anotimp de întuneric

.

îmi lipesc urechea de pământ

undeva se aude o hienă

cete de umbre  se zvârcolesc

ceva se aruncă afară din mine

.

spre dimineaţă simt un rest de urlet

în cerul gurii

MIHAELA AIONESEI

De CLB

CRONICI, RECENZII, POLEMICI-Melania Cuc:,,Imni închinaţi Vieţii ( LA POARTA SUFLETULUI, poeme, autor Marin Toma)”

Parcă anume pentru a-i da cu tifla vieţii, care s-a purtat  cu el ca şi o maşteră,  poetul  Marin Toma se ,,bate,, în Cuvinte, nu în arme letale, cu lumea care, mai repede îl judecă în loc să-l aline.

Cu duioşie şi versificaţie de modă veche, autorul şlefuieşte diamnate verbale, le prinde în   montura versului clasic ca într-o tiară, pe care o dăruieşte Femeii.

Teama, speranţa, dezamăgirea, toleranţa şi sentimentul  iubirii, puterea sacrificiului, toate stările umane sunt  accesate şi aşezate în albia versului, care curge domol, fără  catarcate, fără vârtejuri, precum Ialomiţa, râul lângă care şi-a ales să trăiască.

Insomnii preschimbate în sintagme, dulcele–amar al singurătăţii înflorind spernaţe dar şi dezamagirea care îi stă mereu, ca un bolovan de sare deasupra capului, toate sunt motive potrivite pentru a alcătui adevărate declaraţii de dragoste.

Uneori, cu încredere aproape juvenilă, alteori cu umor şi forţă intuitivă, poetul face din pagina cărţii sale un spaţiu de  desfăşurare a  evenimentelor diurne.

Ca într-un jurnal intim, semnatarul poemelor este subiectiv, forma poemului, de o simplitate dezarmantă adesea, te determină, ca cititor, să intri în sfera afectivă a autorului, să retrăieşti pe cont personal sentimentele umane ridicate la rang la Artă.

Marin Toma, omul care a coagulat în jurul său nucleul  publicaţiei DOR DE DOR, cel care a înnobilat spaţiul Barăganului cu sintagmele scriitorilor  români de pretutindeni, face în volumul de faţă o interacţiune de nobilă stare; nu este fericire, nu este angoasă , este Viaţa unui Om care se bate cu zeii pentru picătura de fericire ce i se cuvine.>>>>>>>>>>>>

De CLB

POEZIE-Adrian BOTEZ:,,MĂ-NTREABĂ STRĂMOŞII”

MĂ-NTREABĂ STRĂMOŞII

mă-ntreabă strămoşii dacă-i mai cunosc

mă-ntreabă din icoane – sângerând!

mai stau – făloşi – în butce şi-n parfum de mosc

şi capetele lor căzură – coborând…

.

poporul martirilor mă-urmează

oricare clopote ating în viaţă:

ei sunt vârtutea care mă-narmează

şi fruntea-n mir de foc mi-e mai semeaţă!

.

altarele din munţi îmi sunt deschise

Hristos întâmpină – de-acum – credinţa mea:

sunt mărturisitor – şi rănile sunt scrise

>>>>>>>>>>>>>

De CLB