ÎNSEMNĂRI-Marian Dragomir:,,POVESTEA CONTINUĂ”

Povestirea este o diversitate socială, organizată artistic, de limbaje, uneori de limbi şi de voci individuale. Volumul de față are puterea de a formula un prototip al unui model de epic contemporan. Autorii încearcă să explice mecanismul visului care stârnește izvorul creației în pagini de literatură care sunt vădit reprezentative ale unui grup deja format. Lucrarea se plasează pe trei etape ale combustiei onirice epice, pornind de la asimilarea realului, prelucrarea inconştientă a percep¬ţiilor şi emanaţia simbolică, aceste elemente vor constitui  procesul de bază al epicului de analiză present in paginile volumului de fata. Povestirile prezente desemnează raportul dintre lumea narată şi cea imaginată. Aspectele definitorii ale narațiunilor pot fi definite prin întinderea textului, coordonatele textului, viziunea subiectivă, ipostaza de „homo narrativus”, subiectul, personajele, oralitatea, toate subliniază o lume discursivă care tinde spre o viziunea postmodernă.

Literatura prezentă în viziunea MARIANEI DOBRIN în “Poveste de primavera” și “Timpul Evei” este o lume de tip picaresc, în care aventurierul este naratorul. Titlurile înfățișează în relație cu lumile din care provin două viziuni ale existenței. Tiparul narativ este cel homodiegetic specific acestei formule narative, protagonistul și naratorul coincid realizându-se un pact între emițătorul și receptorul de mesaj. Nararea propriu-zisă este susținută de povești fabuloase, iar statutul picaro-ului, eul narator, este de observator, martor și participant al întâmplărilor redate. În acest mod se remarcă drept exemplu fragmentul cu impactul cel mai relevant pentru viziunea narativă: “SOARELE ne îndeamnă, ne mângăie blajin precum o alintare; îi simt privirea cum ma atinge si cum se joacă, prin părul meu, ca un ştrengar, cu razele lui.”
Demersul eseistic realizat de MARIAN DRAGOMIR este sugestiv în planul discursului referindu-se la gândire, comunicare, argumentare. Textele “Liliputani în lume” și “Poveste de aiurit nevertebrate “susține structura bazată pe introspecţie, digresiune, analepsă etc. Digresiunile  și personajele fabuloase din textul dramatic “Liliputani in lume” evidențiază un dialogul al unor voci cu valoare mitologică. Atmosfera conturată în rama narativă este dominant fantastică prin elementele temporale, spațiale, dar și prin tipul naratorului: spațiul închis și protector al camerei, naratorul care enunță la persoana întâi într-o perspectivă subiectivă.>>>>>>>>>>>>>

Reclame
De CLB

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s