Elisabeta IOSIF:,,MARTIE – SIMBOL ŞI SĂRBĂTOARE”

„În fărâmiturile rămase dintr-un foarte îndepărtat  *banchet al zeilor,* sărbătoarea este în acelaşi timp punte, buclă şi vârtej” –  Constantin Noica

Vârtejul lunii martie –parafrazându-l pe Noica- îl face planeta ce o patronează – Marte. In astrologie ea înseamnă energie, voinţă, ardoare. Dar cred că puntea făcută de la iarnă la primăvară i-a dat acea agresivitate  pentru a depăşi vremea rea şi de aici, tensiunea sub care veghează asupra renaşterii primăvăratice a naturii, considerându-se astfel  Marte în mitologie, un zeu al războiului. Martie însă este legat de la început, de şnurul roşu-alb al Mărţişorului , motiv ornamental,de fapt o „funie a anului” cum l-a numit cercetătorul Ion Ghinoiu, fiindcă împleteşte cele două anotimpuri de bază: iarna şi vara. Mărţişorul rămâne pentru totdeauna tradiţional   la 1 Martie iar şnurul din cele două fire colorate, răsucite, simbolizează iarna şi vara, mărţişorul la noi ţinând de tradiţia Dochiei. Tot atât de adevărat e obiceiul, ca el să se sărbătorească în unele zone la apariţia pe cer a Lunii noi în timpul lunii Martie. Toate tradiţiile despre Dochia întăresc ideea că românii au avut întotdeauna un an structurat pe eterna opoziţie a contrariilor:  lumină – întuneric, iarnă-vară, cald -frig, fertilitate-sterilitate, viaţă-moarte.

Şi revenind la Mărţişor el este o sărbătoare şi un obicei care simbolizează belşugul şi păstrarea frumuseţii de-a lungul anului, considerându-se un cadou dăruit pentru asigurarea sănătăţii. Tradiţiile arhaice ne furnizează, de altfel, repere în ceea ce priveşte capacitatea purtării mărţişorului, în funcţie de zona geografică , mai multe sau mai puţine zile, având o capacitate magică şi asupra naturii.

Aşa reprezintă şi Echinocţiul o sărbătoare, un moment magic al anului, constituind şi un fenomen important al naturii, marcând clipa când ziua este egală cu noaptea, în jur de 21 martie. Momentul echinocţiului este celebrat şi cu un ritual al focului. De  fapt, incendierea pământului înainte de a fi însămânţat perpetuează acest mit.  La alte popoare, de pildă în Irlanda simbolismul este solar. Este Paştele păgânilor. Hinduşii consideră ritualul focului fundamental, simbolizând, după Pierre Grison, focurile lumilor: terestră, intermediară şi  cerească, adică, focul obişnuit, trăsnetul şi soarele. >>>>>>>>>>>>>

Reclame
De CLB

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s