Anunțuri
De CLB

ELISABETA IOSIF:,,PAŞTELE ŞI RITUALURILE ROMÂNEŞTI”

Dintre toate interpretările prin care Oul este acela care conţine germenele, naşterea lumii,  tradiţia românească a ales adesea Oul, simbol universal, ca o reprezentare a puterii de creaţie a luminii, a înnoirii periodice a naturii. Aşa se explică acel ceremonial al decorării Oului de Paşte, a ouălor colorate, obicei ce apare şi în alte ţări europene. Dar, prin ce ne distingem?

 

Poporul român este renumit prin înţelepciunea păstrării datinilor strămoşeşti. De aceea, una dintre cele mai importante tradiţii  se află în perioada sărbătorilor pascale. De fapt, aceste obiceiuri dinaintea şi din timpul sărbătorilor de Paşte, spun cercetătorii, sunt unitare în tot lanţul  carpatic. Iar arta cu cea mai mare tradiţie pe teritoriul României este încondeiatul ouălor, închistrite şi pictate, decorate cu ornamente,  purtând  simboluri geometrice, florale sau zoomorfe, reluate din motive româneşti strămoşeşti. Să nu uităm, că oul,  folosit în practicile magice sau religioase, ca simbol al renaşterii perpetue este şi un însemn al acestei mari sărbători a Învierii lui Hristos. Majoritatea legendelor creştine consideră oul roşu simbol al sângelui vărsat de Mântuitor.

 

TRADIŢII ROMÂNEŞTI

 

Un ritual anume se găseşte păstrat numai în unele sate, cum sunt cele din zona carpatină.

În Bucovina există un obicei numai aici păstrat:  ouăle roşii se sfinţesc  la biserică în dimineaţa zilei de duminică, împreună cu pasca, fire de busuioc, carnea de miel, colacul, cozonacul, o rădăcină de usturoi, cu câţiva căţei de usturoi, huşca de sare. Trebuie să recunoaştem, că este un ritual pe care nu-l găsim oriunde.

  Şi în zona Bistriţei s-au păstrat tradiţii de o frumuseţe magică. Spun aceasta, pentru că  am petrecut, cu ani în urmă, zilele sfinte de Paşti  în localitatea Rodna. Cum s-a desfăşurat acest ritual de Paşti? Am să vă povestesc în amănunt, pentru că merită să vă imaginaţi  acele momente de un farmec aparte.

   M-am întors împreună cu gazdele primitoare de la biserică şi nimicn-a fost mai frumos acasă, la localnici, decât desfăşurarea sărbătorilor.

M-am spălat pe obraz cu apa în care s-au pus un ou roşu sfinţit şi un bănuţ de argint, pentru ca să fim (cum spun sătenii ) tot anul sănătoşi, roşii în obraji, ca oamenii de la munte şi (poate!) mai cu bani, mai înstăriţi. La masă cu gazdele (nu înainte de a lua anafura sfinţită), am mâncat  pasca şi  am ciocnit ouă roşii “cap în cap”. >>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Adrian Botez:,,POEME”

PAŞTE

 

rare păsări sfinte – poate îngeri

zboară peste vişinii în floare

e atâta alb – încât te doare:

de atâta sărbătoare – sângeri…

 

Hristul – în lumină de petale

împărat stăpân peste grădină

se arată spre iertare – şi suspină

când vreun suflet îi alunecă din poale

 

aleluia – susură copacii

aleluia – scânteiază cerul

nu ucideţi – nu ucideţi mielul

să nu stingeţi în grădină macii

>>>>>>>>>>>>>

De CLB

PAULIAN BUICESCU:,,POEZII CREŞTINE”

                       Cu DUMNEZEU în fiecare zi

 

Motto:

Cu DUMNEZEU in fiecare zi

Ne fie rugăciune (daca vrem…)

Şi legămănt intru slujire,

Spre asta eu de azi vă chem!


Nimic nu este mai Presus

 

Să credem  în  IISUS şi-n Cerul

Ce ne trimis-a pe IISUS

Să ne-nchinăm Dumnezeirii,

Nimic nu este mai presus.

>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Nicoleta MILEA:„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN

ÎN CĂUTAREA SINELUI

„Eu am văzut glasul Tăcerii spărgând liniştea… […] Carnea se vindecă,/ osul e fraged,/ scalpul vârstei ridic!/ Mă cuprinde tristeţea:/nu sunt lucrul final,/ ci un om care-nvaţă să tacă…”

Theodor RĂPAN*

 

Ascendenţa spirituală a Poetului este Cuvântul care îngăduie organizarea unui univers de o severă eterogenitate, numai de el ştiută. Esenţializarea poeticului cere har, concentrare, meşteşug, disciplină, rigoare. Şi nu numai! Semnele distincte ale unei asemenea Căi le descifrăm în credinţa mărturisită, în puterea izbăvitoare a unei frumuseţi pure, născută din tensiunea şi inflexiunile elementelor şi simbolurilor fundamentale care alcătuiesc, în concepţia creatorului lor, Ciclul Evangheliilor lirice.

EVANGHELIA TĂCERII – Solilocvii este a paisprezecea carte a poetului Theodor RĂPAN şi a treia înscrisă în ciclul Evangheliilor lirice, după EVANGHELIA INIMII – Anotimpuri – Jurnal de poet (2010) şi EVANGHELIA CERULUI – Zodii de poet (2011), ambele tipărite la Editura „Semne” din Bucureşti, de care îl leagă o veche şi constantă colaborare. Expresie a eului profund, viaţa şi arta confluează în creaţia lui Theodor Răpan, dar într-un sens cu totul diferit de cel cultivat, până la el, de poeţii tuturor timpurilor.

Lirică sau epică, opera lui modelează realitatea în imagini literar-artistice, cultivând proprietăţi ale limbajului, prin care ajunge la magia rostirii, cu profunde reverberaţii între suflet şi lumea devenită obiect al reflectării, pe drumul Golgotei. Evangheliile lui Theodor Răpan marchează a treia etapă distinctă în activitatea sa literară, care stă sub misterul intuirii sensului simbolic al cuvântului ceresc. Paradoxal, nu avem de-a face cu parabola biblică, cum ar putea gândi cititorul neavizat, ci cu poemul-metaforă, purtătorul scânteii divine, care aprinde focul sacru al Poeziei.>>>>>>>>>>

De CLB

Ion Iancu Vale:,,DUMINICA MUNTELUI – REVELAŢIA”

Eram plecat de mai multe luni de acasă şi era jumătatea verii. Mă întorceam alertat de dorul meleagurilor mele şi de cei apropiaţi. Călătorisem toată noaptea, era duminică dimineaţa şi se prevedea o zi splendidă de vară.

Mama m-a primit de parcă plecasem cu o zi înainte de lângă ea „ Bine c-ai venit, Dumnezeu te-a adus, că a rămas vaca a mare în pădure, azi-noapte, şi mi-e să nu fi fătat sau s-o fi mâncat-o ursul. Văcarul n-a mai văzut-o când a adunat vacile să vină aseară în sat. Au plecat şi ăilalţi după ea (adică tata şi ceilalţi fraţi ai mei) acu’ vreo oră. Tu du-te pe la Râpa Roşie că ei au luat-o

printre Vâlcele, sus pe Şirne şi spre Valea Leurzii. Te pup când vii”. Nu mai era loc de comentat. Am căutat doar nişte cizme de cauciuc, şi cu toată oboseala pe care o simţeam am plecat spre pădure.

Umblam de circa două ore prin pădurea unde-mi petrecusem ca-ntr-un vis fantastic copilăria, şi amintirile mă asaltau la fiecare pas. Din când în când strigam cât puteam de tare: „Vinerica, Vinerica (la noi vitelor li se dădea numele zilei în care se năşteau).

Trecusem de Râpa Roşie, loc ce delimita practic izlazul comunal şi mă aflam pe malul pârâului Valea Lupului, dar vaca noastră nu era de găsit. Mă gândeam să abandonez si sa mă îndrept spre vârful Şirnei pentru a lua legătura, prin chiot, cu ai mei. >>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Expoziţia de ilustraţie de carte– Intersecţii Laura Lucia Mihalca

            S-a încheiat expoziţia de ilustraţie de carte Intersecţii, găzduită de galeria Casa Arte, unde artista Laura Lucia Mihalca a expus cele trei proiecte de ilustraţie de carte ale sale din 2011: volumele Lumea din oglindă (poezie) și Dacă aș putea străbate timpul (proză) semnate Dorina Ciocan și Semnele timpului (poezie), semnat de Elisabeta Iosif.

Expoziţia a fost deschisă în perioada 29 martie – 4 aprilie 2012, iar vernisajul a avut loc joi, 29 martie 2012. În deschiderea expoziţiei a luat cuvântul Elisabeta Iosif,

Puteţi vedea şi fotografii din timpul panotării expoziţiei şi de la vernisaj.

            Prin intermediul expoziției curente, Laura Lucia Mihalca (re)pune în discuție relația text-imagine, urmărind simbolurile – cheie din ambele forme de exprimare – text si arte plastice.

            Artista explică:

“ << Intâi a fost cuvântul… >>…apoi a trebuit ca el să fie luat în considerare, înţeles, analizat şi reconceptualizat. Ulterior, şi-a găsit plasticitate şi mai mare, prin intermediul imaginii. Este ceea ce mi-am propus în cadrul acestor trei proiecte de ilustraţie de carte, pentru Dorina Ciocan şi pentru Elisabeta Iosif: cuvântul scris să devină element vizual, simbol, nouă poveste în regie proprie.”

            Dorina Ciocan este profesoară în învățământul primar, cu studiile la Universitatea Dimitrie Cantemir-Iasi, în psihopedagogie.  >>>>>>>>>>>>

De CLB

Elisabeta IOSIF:,,ULTIMUL TRANDAFIR sau metafora lumii, ca o roată a vieţii”

Instituind un mod de a cugeta asupra a tot ceea ce ne înconjoară, ajungând la tulburătoarea metaforă a gândului, VIOREL GONGU transpune în noua sa carte de poeme, „Ultimul trandafir”  acea idee a lumii ca o sferă, care se rostogoleşte ca  roata vieţii, simbolul duratei. În literatură apare frecvent  metafora – lumea roată  – element, care la Mircea Eliade simbolizează timpul care macină viaţa.

Volumul se deschide cu poezia  Sfera – reprezentând poeme cu formă fixă, „glossa sferei” . Poezia  poartă simbolul   „întregului ceresc – pământesc” şi se exprimă în cuplul  cub-sferă  „Cosmogonie expusă de Platon în Timaios, înfăţişând Universul sub forma unei sfere, figură geometrică, incluzând în sine  toate figurile” (Jean Chevalier), în forma sa fixă de glosă: Azi sfera ta nu este nici elipsă, / Nu e nici prismă, cub sau piramidă, / E-un amalgam ce-n el ar vrea       să -nchidă / Tot ce-a închis şi tot ce are lipsă.” Asocierea cu sfera  ar putea  fi asemănătoare aceleia întâlnite în Banchetul lui Platon. În poem, iubirea este dramatică, un joc al sorţii, o repetiţie în care simbolic emanaţiile sferei declanşează un eveniment dramatic. În perturbarea  vieţii, doar iubita este „ o doamnă”, imaginată perfect , concepută ca o sferă, cu multă frumuseţe, ca în   „glossa alternanţei” : Avem trecut şi asta nu-i o vină/ Să ne iubim în sfera Yin şi Yang, / O doamnă cu-n golan fără de rang,/ Ne sprijinim când drumul se înclină (Două cârje), restabilind într-un final echilibrul cosmic al iubirii, când intervine sprijinul principiului yang (masculin, lumină), dominat de principiul yin (feminin), împlinindu-se nunta rituală, luna seducându-l pe soare. Cele două astre se unesc în iubire, moment când nu lipsesc personajele mitice, invocând-o, pentru a-l reţine prin farmece,  pe Circe, în glossa nopţii – Ce cale lungă – Aş fi dorit ca Circe să-mi dea pâine/ Să uit de mângâieri, să uit de şoapte.” >>>>>>>>>>>>>

De CLB

Elena BUICĂ:,,PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI”

Sărbătorile de Paşti vin întotdeauna cu bucurie pentru oameni, dar o întâmplare nemaiauzită a făcut să fie un Paşte de foc. Mi-a amintit-o un prieten  din adolescenţă, care zilele trecute m-a sunat la telefon.  Refugiat cu părinţii din Basarabia în comuna mea natală, mi-a povestit câte ceva din primele impresii despre oamenii Ţigăneştiului de Teleorman în mijlocul cărora poposiseră în preajma sfintelor Paşti. A fost impresionat de felul cum oamenii trăiau adânc o întâmplare cutremurătoare, chiar dacă trecuse mai mult de zece ani şi nici nu se întâmplase în satul nostru, ci la ceva distanţă, în comuna Costeşti din judetul vecin, Argeş. Imediat mi-am amintit, că în vara trecută şi eu auzisem un ecou al acestei îmtâmplări dăinuind peste două generaţii.  Era un blestem al unei bărâne aruncat cu năduf vecinului de după gard cu care se afla în vrăşmăşie: „Dea Domnu` să trăieşti ca popa din Costeşti”. Astfel au reînviat  povestirile auzite în copilărie despre acea  terifiantă întâmplare.

In 1930 ziarele vuiau anunţând  o ştire  care avea să  îngrozească nu numai România, ci  întreaga omenire. În ziua de 18 aprilie a ars biserica  din comuna Costeşti împreună cu 118  suflete dintre care 100 erau copii. 

În  acea zi, Vinerea Mare, peste sat se lăsase amurgul calm, fără să prevestească nimic rău. Viaţa pulsa în liniştea acestui senin al înserării de primavara. Suflarea satului, cu mic cu mare, după obiceiul străbun, cu haine noi, se pregătea să meargă la biserică, n-aveau cum să-si închipuie că în curând vor fi zguduiţi din temelii. Copiii, în mână cu o lumânare îmbrăcată în flori, păşeau cuviincios spre biserică, făra să-şi închipuie că aceşti paşii ii duc spre o moarte cumplită. Păşeau cu sufletul plin de bucurie că vor cânta Prohodul Domnului.>>>>>>>>>>>>

De CLB

Constanţa Abălaşei-Donosă:,,Poezii”

      Psalm I 

Tu ești chipul meu târziu

Pitulit pe pe căi străine,

Doar în visu-mi somnoros

Te revăd numai pe tine.

Te privesc ca pe-o icoană

Sfântule-mbrăcat în mov.

Și pierdut în ceas din noapte

Murmuri ruga din ceaslov.

Cruci de flori aș căuta,

Și lumini ne-ncuietoare,

Mâinile ți-aș săruta

Semnu-ți de binecuvântare.

Te-aș opri să-mi fii de vrei

Icoană, între sfinții mei .  

>>>>>>>>>>>>

De CLB

Elisabeta Iosif:,,SEARĂ NICHITA La Casa Ceaiului”

„O  ceaşcă de ceai transformă pe oricine în nemuritor”

  Dacă ar fi să ţinem seamă  de acest vers al poetului anonim chinez – doar numai pentru această  “nemurire“  şi ar fi destul să am un argument, ca să încep o poveste…de  primăvară, într-o “clipă de linişte”. Era o seară de martie, adunându-ne prin muzică şi poezie la o Casă a ceaiului, ascultând versuri nemuritoare, act de dragoste şi de recunoştinţă faţă de  Nichita Stănescu. Pentru că Tea House nu e o ceainărie oarecare. Este o oază  culturală, aici desfăşurându-se evenimente deosebite organizate de amfitrioana Laura Agapie, care  ne aştepta sub magia ceaiului la o seară Nichita.  

Ploua cu fulgere, …Ploua infernal /şi noi ne iubeam… sacadat şi “În spirit de haiku”: Umbra fructelor verzi/ apasă secunda/ lăsând-o să fugă/ de sub platan/ Dacă timpul ar avea frunze/ ce toamnă! … O  seară de iubire pentru Nichita: Să ne iubim ca florile/ în noi înşine/  ca litere singure/ în interiorul cuvântului./ O, tu, cuvântule,/ sex şi matrice/ din care se naşte/ întreg viitorul.” …

Pe cer apăruse curcubeul, răsărit în fereastra cu perdele de borangic şi franjuri din camera bunicii. În sunet de caval, Mihai Serghei Todor îi puncta versul. Un recital Nichita susţinut de  actorul Marius Nănău, rupt din fiorul poeziei, pe urmele poetului…Un semn şi un însemn în trecerea timpului…

Şi am să mai adaug, reflexiile actorului, iubitor de Nichita,  Marius-Cătălin Nănău:

Îmi place chiar foarte mult, combinaţia: ceai – curcubeu; umbra fructelor verzi care apasă secunda, lăsând-o să fugă , aşa cum a fugit atât de repede în aceea seară, dar mai ales după cum spune acel poet chinez, cred că spiritul lui Nichita a fost printre noi…

>>>>>>>>>>>

De CLB

-Elena Armenescu:,,Poezii”

Înviere

În inimă e zvon de primăvară
Prinos din cer se cerne, mă împresoară
Neîndestulată, privirea descoperă cărări
Ivite din trecutele, vechi căutări
Îmi amintesc o palidă, tristă icoană
A vremurilor noastre de prigoană
Dar iată! Acum lumina se revarsă blând
Şi simt în pieptu-mi,  zbor aprig şi  tumult
Adânc,dogoarea îmi pătrunde până-n sânge
Vibraţie benefică mă învăluie şi se răsfrânge
Ecou de glorie şi slavă,cânt de preamărire
Sunt psalmii tainici,smerit semn de iubire!.

Vredniceşte-mă Doamne să nu uit
Faţa desăvârşirii Tale pe pământ!

>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Lucian MARINA:,,JUBILEUL 50 DE ANI -Societatea de Limba Română SERBIA -SĂRBATORIT ȘI IN ȚARA MAMĂ, O IMPRESIONANTĂ ACŢIUNE A S.L.R. LA TURNU SEVERIN”

Societatea de Limba Română din Voivodina – Republica Serbia a organizat, în perioada 21-24 martie 2012, o serie de acţiuni interstatale, internaţionale care au avut loc în Ţara-Mamă, respectiv la Drobeta –Turnu Severin şi localitatea Sviniţa din Clisura Dunării.

Manifestările au avut drept ţel şi sărbătorirea zilei de 21 martie – Ziua Mondială a Poeziei dar, s-au înscris înainte de toate printre numeroasele reuniuni care se vor organiza pe parcursul anului cu ocazia marcării jubileului 50 de ani de existenţă şi activitate fructuoasă a S.L.R..

Seria de festivităţi a fost prilejuită de Editura S.L.R. şi Departamentul pentru Artele Plastice şi Design al S.L.R., în colaborare cu Institutul pentru Cultură a Voivodinei şi Biblioteca Românească ,,Nichita Stănescu” din Novi Sad care au oferit publicului din Turnu Severin şi Sviniţa un variat program cultural-artistic, cu donaţii de carte şi premii pentru scriitori şi ăn sopecial pentru pictori. Vernisajul a două expoziţii de artă plastică, suberbe creaţii ale pictorilor de la nord şi sud de Dunăre, lansările de carte, poezia şi muzica armonios asamblate au contribuit ca publicul să se delecteze de cele prezenate de oaspeţii români şi sârbi, care au înobilat şi Biblioteca Muzeului de Artă.

Evenimentul central s-a produs la Muzeul de Arte de la Turnu Severin – Secţie a Muzeului regiunii Porţile de Fier, unde Societatea de Limba Română din Voivodina în colaborare cu Fundaţia Culturală ,,Lumina” au organizat programe variate iar, înainte de toate vernisajul expoziţiei ,,70 de ani de acuarelă în Serbia de Sud-Est”. Comisarul expoziţiei a fost prof. univ. dr. Kamenko M. Marković, şeful Catedrei de istoria artelor a Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Priştina cu sediul provizoriu la Kosovska Mitroviţa, reuniunea fiind realizată şi în colaborare cu Universitatea din Craiova, respectiv Direcţia judeţeană pentru tineret şi sport Mehedinţi – DJTM.>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Gheorghe STROIA prezintă:APARIŢIE EDITORIALĂ – ARMONII CULTURALE: ANTOLOGIA UNIVERSALĂ „COMORI DE VISE”

Editura Armonii Culturale are plăcerea să vă semnaleze apariţia Antologiei universale „COMORI DE VISE” (Poveşti, povestiri, amintiri) 2012.

Lucrarea, antologhează 23 de autori români, din Europa, Canada şi Statele Unite: Cristian Petru Bălan (Chicago, SUA), Elena Buică (Toronto, Canada), Angela Burtea (Brăila), Ovidiu Creangă (Toronto, Canada), Andreea-Maria Dănilă (Şugag, Alba), George-Nicolae Stroia (Adjud, Vrancea), Gabriel Dragnea (Bucureşti), Emil Druncea (Feteşti, Ialomiţa), Mariana Zavati Gardner (Norfolk, Anglia), Vasile Sevastre Ghican (Tecuci, Galaţi), Ramona Sandrina Ilie (Focşani, Vrancea), Rodica Elena Lupu (Bucureşti), Ionel Marin (Focşani, Vrancea), Năstase Marin (Galaţi), Speranţa Miron (Galaţi), Maricica Stroia (Adjud, Vrancea), Geta Mocanu (Galaţi), Ştefan Radu Muşat (Bucureşti), Ioan Muţiu (Bucureşti), Daniel Roxin (Bucureşti), Aga Lucia Selenity (Braşov), Mariana Vicky Vârtosu (Focşani, Vrancea), Gheorghe A. Stroia (Adjud, Vrancea).

Motivaţia unei astfel de lucrări este pe cât de simplă, pe atât de înălţătoare, având în vedere că lucrările destinate copiilor şi, implicit, tuturor celor cu suflet de copil, sunt din ce în ce mai slab reprezentate în peisajul cultural românesc actual: „Nimic nu se compară cu vârsta inocenţei, protejată de bătăile de aripi ale îngerilor providenţiali şi pământeni, deopotrivă. Comori de vise se adresează tuturor celor ce poartă în suflet Copilul şi Copilăria, indiferent de vârstă sau poziţionarea „fizică” în vastul existenţial cotidian. Fără nicio îndoială subscriem – cu toţii – vârstei universale a zâmbetelor şi a fericirii, hrănindu-ne cu vise ori amintindu-ne de persoane dragi, sosite din evul aromat de poame coapte. >>>>>>>>>>>>

De CLB

Minunea de la SFÂNTUL MORMÂNT

O flacără coboară din ceruri

Una dintre puţinele minuni care au loc, în fiecare an, în zilele noastre este aceea a apariţiei Sfintei Lumini la Sfântul Mormânt în noaptea de Înviere, adică a acelei lumini neaprinse de mână omenească.

Asupra acestui fapt există numeroase mărturii, sute şi sute de credincioşi fiind prezenţi în momentul când, în noaptea Învierii lui Hristos, luminează pe pământ pentru câteva minute un foc nematerial, o lumină care poate fi ţinută în mână fără a te arde.

 

Minunea are loc de Paştele Ortodox

Minunea se întâmplă  în fiecare an, de Paştele Ortodox, care este sărbătorit la o dată diferită de cel catolic şi protestant, din cauza folosirii calendarului iulian, şi nu a celui gregorian, utilizat în Occident. Sfânta Lumină se aprinde în Ierusalim, pe Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos, în Sâmbăta Mare, ziua, între orele 12.30-14.30, în timpul în timpul Vecerniei Mari.

Un miracol mai puţin cunoscut

Miracolul ceresc al Focului Sacru este puţin cunoscut şi popularizat, deoarece Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim nu a îngăduit nimănui să vulgarizeze acest moment sublim.Nici chiar populaţia de astăzi a Ierusalimului nu este la curent cu miracolul divin al venirii Sfintei Lumini, căruia nu i se dă importanţa cuvenită. Sunt israelieni care nu ştiu exact ce se întâmplă in Biserica Sfântului Mormânt în Sâmbăta Mare.>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Dorina Șișu:,,Noi cei morți, ce mai putem muri?”

desculță am stat șapte ceasuri

în fața apelor să desenez chipul salamandrei

cenușa cu foc argintiu s-a prins de tălpi

am crezut că ești aici pentru a smulge frunza de pe tâmplă

mi-am tras pașii înapoi din malul înfipt de picioare

tu îmi spuneai că lumina e timpul meu

și că tremurul e viața care îmi dă târcoale

de ce am întârziat la nașterea mea?

de ce apa eliberează truda pe trupul meu atât fără de rost în toate rosturile negăsite de mine?

exilații caută sub pleoape liniștea risipită

un absolut țin în palmă

un ieri cu un azi uitării să uit

>>>>>>>>>>>>

De CLB

Vasile Mustaţă:,,PASĂREA DE FOC”

                                   Nu ştiu din care mituri s-a ivit,

                                   Dar fulgera prin ochii de copil

                                   Ca razele de soare-n joc subtil –

                                   Să-ţi fie greu la soare de privit.

 

                                   Am ascultat fantasticul ei tril,

                                   Ce se pierdea urcând către zenit,

                                   Pe-aripi de vis adesea a venit

                                   În suflet dorul aprinzându-mi-l.

 

                                   Am rătăcit în cer şi pe pământ,

                                   Am căutat-o-n toate câte sunt –

                                   O zbatere lipsită de noroc.

 

                                   Dar existenţei mele-i da un rost

                                   Şi mă gândesc ce searbăd ar fi fost

                                   Trecutul fără pasărea de foc !

 

                                   În suflet dorul aprinzându-mi-l .

De CLB

VICTORIŢA DUŢU:,,Geniu pustiu După Eminescu”

El plutea prin univers şi gândea.

***

Ea voia să fie desupra lumii. Să gândească, să îşi pună probleme şi să le rezolve. Voia să vadă. Să-i înţeleagă pe oamenii care sunt tot mai departe de acel ceva esenţial pentru viaţa lor şi pentru viaţa noastră spirituală.Voia să ajungă o vedetă culturală şi nu prea ştia cum. Voia să spargă aceste pârgii ale socialului şi economicului. Pentru ea să fii scriitor era ca şi când ai fi şeful unei companii. Trebuia să fii un mare om de afaceri ca să fii scriitor. Asta voia să facă permanent şi la asta se gândea. Cum să facă să devină cunoscută şi în felul acesta să schimbe lumea. Pentru ca ea ştia că putea să devină cunoscută şi să schimbe lumea. Să încânte oamenii cu ideile ei şi cu părerile ei şi cu tot ceea ce ea voia să facă. Ştia că ceea ce face este pentru devenirea ei spirituală. Ştia că poate să devină această vedetă, să fie cunoscută de oamenii din lume. Trebuia doar să se folosească de aceste pârghii care sunt televiziunea, radioul, magazinele, pieţele. Trebuia să ştie şi să cunoască, să vadă ce nu merge şi ce merge, să găsească aceste soluţii ale vânzării. Suntem într-o epoca a marilor vânzări nu, într-o epoca a megacomeţului şi cartea până să fie o mare idee materializată este un obiect ce trebuie vândut. Deci ideea în epoca noastră se şi vinde. Pentru antici asta era o mare blasfemie, pentru noi, o mare onoare, o glorie, ai dat lovitura, eşti mare.

Şi mai ştia un lucru, că în această afacere era singură, că lupta de una singură şi în felul acesta trebuia să se înconjoare de oameni cât mai cinstiţi şi mai corecţi pe care să se bazeze, dacă aceştia există. Oamenii care mint o dată mint mereu, oamenii care jignesc o dată jignesc mereu. Oamenii care sunt buni, sunt la început fraieriţi dar după aceea ei se învaţă minte şi fug. >>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

George ROCA:,,LANSARE DE CARTE LA CONSULATUL ROMÂN DIN SYDNEY”

Într-un cadru festiv, la Consulatul General al României din Sydney, a avut loc marţi seara lansarea cărţii „Douăsprezece hierofanii (Între România şi Australia)” a scriitoarei australiene de origine română, Mihaela Cristescu. Au fost prezenţi membrii ai comunităţii române, scriitori, oameni de artă şi personalităţi culturale australiene de limba engleză.

În prezentarea sa, consulul general al României la Sydney, domnul Floricel Mocanu, a remarcat importanţa închegării relaţiilor dintre cele două ţări prin desfăşurarea unor asemenea evenimente culturale. Menţionăm că autoarea este membră a „New Writers’ Group Incorporated” – o societatea literară de prestigiu din Sydney care are ca scop promovarea literaturii australiene contemporane. Majoritatea membrilor acesteia sunt consacraţi domeniul scrisului şi au publicat lucrări în diferite reviste literare, pagini de internet sau cărţi. Prezentă la eveniment, lidera grupului, doamna Sue Crowford, editor al revistei literare „ZineWest”, a scos în evidenţă valoarea scriitoarei de origine romană în cadrul grupului respectiv: „În anul 2010, la decernarea «Premiilor anuale pentru literatură» a New Writers’ Group, premiul trei i-a fost acordat scriitoarei de origine română Mihaela Cristescu pentru lucrări scrise în limba engleză. Stabilită în Australia, doar de trei ani, Mihaela Cristescu s-a alăturat acestui grup de scriitori talentaţi reuşind să se facă remarcată încă de la primele scrieri şi câştigând aprecierile acestora”. Datorită calităţilor sale de organizator şi coordonator literar a fost alesă recent în funcţia de secretar al „New Writers’ Group”.

Despre cartea „Douăsprezece Hierofanii (Între România şi Australia)”

Proză scurtă. Volum publicat în lună martie 2012 la editura Sf. Ierarh Nicolae, Brăila. Legătura dintre România şi Australia se face prin fotografii realizate în cele două ţări, prin memorialistica fiecărui loc în parte, prin tărâmul dinlăuntrul autorului. Comentarii: Sue Crawford (Editor NEW Writers’ Group), Daniela Andronache (Phd Literatură,  Constanţa), Ligya Diaconescu (Director General al revistei internaţionale STARPRESS)     >>>>>>>>>>>>>

De CLB

Veturia Adina COLCEAG: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA

„Păpuşa de sticlă” şi rigorile romanului psihologic

 

Cu puţin timp în urmă, a apărut la Craiova romanul scriitorului Ion Catrina, „Păpuşa de sticlă” editat, în condiţii deosebite, de Editura Contrafort. Anunţat de revistele de specialitate, cu ceva timp în urmă, ne referim aici la articolul criticului, poetului şi publicistului Marian Drăghici din Revista „Ramuri”, romanul a fost aşteptat cu nerăbdate de cititorii familiarizaţi cu opera scriitorului.             

Romanul este o reuşită atât scriitoricească, cât şi editorială, pentru că nu putem să facem abstracţie de prezentarea grafică, de excepţie, asigurată de editură, cu o ilustraţie pe măsură; (Joan Miro – She’s here). După încheierea unui ciclu de cinci romane, prin care s-a urmărit disoluţia societăţii româneşti în secolul trecut, de această dată,  scriitorul ne aduce în faţă drama unui intelectual de prestigiu, pus faţă-n faţă cu el însuşi.           

Ciprian, eroul principal al romanului, este atras într-o confruntare existenţială cu un alter ego necruţător. Apariţia acestuia răstoarnă echilibrul, şi aşa destul de fragil, în care trăia el. Problematica complexă, adusă în discuţie, trezeşte amintiri dintre cele mai diverse din viaţa sa. Ciprian este prins într-o cursă absurdă spre o zonă crepusculară.  În vis, împreună cu el, încep să alerge alţi doi oameni. Unul mai tânăr, vine în urma lui şi unul mai bătrân aleargă în faţă. Între ei e o distanţă constantă ce nu poate fi modificată. Acesta este ciclul vieţii lui, cu tinereţea lăsată în urmă şi cu bătrâneţea la care va ajunge cândva. >>>>>>>>>>

De CLB

Vasilica Ilie:,,Reîntâlnirea- file de jurnal”

Sun la interfon. Îmi răspunde o voce tremurândă.
– Cine este?
– Sunt eu, mamă!
Îmi deschide. Urc scările repede, nerăbdătoare, să o văd. Mă aşteaptă în pragul uşii, surâzătoare.
– Ai venit!
– Da, mamă, am venit!
Ne uitam fix, una la alta. În faţa mea am o femeie parcă mai măruntă decât o ştiam eu; firavă şi subţirică. Nu am mai văzut-o de la sfârşitul lunii ianuarie. Parcă era alta, atunci.
De ziua ei nu am putut veni ca în anii precedenţi, i-am dat telefon s-o felicit. Apoi au fost evenimentele din familia fiului meu( naşterea şi botezul nepoatei mele) care m-au ţinut în Bucureşti. Dar de vorbit la telefon am vorbit în fiecare zi. Ochii ei vioi şi calzi, sunt aproape neschimbaţi, dar cu o uşoară nunanţă de mirare, ca a unui copil nevinovat. Din ochiul stâng văd cum i se prelinge o lacrimă, pe obraz. Mă uit la ea cu duioşie.
– Mamă!
O îmbrăţisez şi o sărut pe obraz. Buzele mi se umezesc întâlnind lacrima şi, în acelaşi timp, îi simt gustul; parcă altfel de cât îl ştiam eu, de obicei.
– Sunt fericită că te văd, îmi şopteşte ea, emoţionată. Haide, intră, sunt singură.
– Unde sunt ceilalţi?
– La cumpărături, se pregătesc, mâine vor pleca în călătorie.
– Ştiu, de aceea am venit, mi-am luat special concediul de odihnă, două săptămâni, să stau cu matale, până se întorc ei. Ce faci, cum te mai simţi?
– Ştii că am fost bolnavă trei săptămâni. Gripa m-a slăbit mult. Simt că m-au lăsat puterile.
– Dar ştiu că ai luat şi vitamine, nu ţi-au făcut bine?
– Apă de ploaie, mamă! Parcă nu au mai avut efect, ca altă dată! Cred că mă „vrea” Zamfira lângă ea!
– Haide, mamă, nu mai vorbi aşa!

>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Lucian DUMBRAVĂ:,,POEME PENTRU ZILE SIMPLE ”

DEPARTE DE ŢĂRM

 

Corăbiile lumii înalţă catarge,

Vele sub vânt se ridică grăbit.

Iubito, trecutul îmi este din alge,

Din alge şi visul în mări răstignit.

 

Vino pe puntea spălată de valuri,

Nu lua cu tine bagaje în plus.

Departe de oameni, departe de maluri,

Iubito, muşca-vom din ultim apus.

Doar pescăruşii ne vor ţine de ceruri,

 

Lucian DUMBRAVĂ-Portimao, Portugalia, 7 martie 2011

>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Walter CHIURLEA:,,POEME BILINGVE”

BUNĂ DIMINEAŢA

 

Bună dimineaţa!-strigăt

lăsat în miez de noapte

„Bună dimineaţa!” şopteşte

aerul îmbălsămat de zorele.

Tu ce mai faci?

A răsărit din nou

un curcubeu ce-mi încălzeşte

talpa aburind de vise.

 

Ochii mei se învaţă

să doarmă

iar stropii albi

ca o lacrimă târzie

mă limpezesc şi

se sfarmă de pleaope.

 >>>>>>>>>>>>

De CLB

Adrian Botez:“LECŢIILE” LUI HRISTOS DE PE CRUCE

…Duhovnicul meu din tinereţe (Dumnezeu să-i ierte şi odihnească sufletul! – căci, de mult, a pornit-o spre Cerurile Luminii!) mi-a grăit, mereu, după fiece împărtăşire din Trupul şi Sângele Lui Hristos-Mântuitorul Lumii: “Să ţii minte, fiule, că Paştele, pentru noi, ortodocşii, este cea mai luminată sărbătoare!

…Şi, pentru că mie, atunci, mai multă plăcere îmi făcea Crăciunul cel cu daruri surprinzătoare, întru bucurie – mi-a explicat: “Paştele nu e mâncare şi băutură, ci Paştele este Minunea Învierii, a Mântuirii Duhului nostru!” Încă nu apăruseră (în acei ani depărtaţi…), cum au apărut azi, prin magazinele “burduşite” de marfă scumpă şi proastă – iepuraşii de ciocolată şi reclamele licărind turbate, mai să-ţi scoată ochii…

…Mai târziu, intrând prin mânăstiri, mulţi dintre preasfinţiţii călugări mi-au explicat că Paştele nu ar trebui să însemneze nici masacrul apocaliptic al mieilor…

…Tot bătrânul meu duhovnic de tinereţe mi-a lămurit şi cele şapte “lecţii” de pe Cruce, ale Lui Hristos, pentru umanitatea cosmic-divină:

1-întâi: “Părinte, iartă-i, că nu ştiu ce fac!” (Luca, 23/34) – era (şi rămâne!) semnalul pentru cei care coboară în comoditatea de Duh a ascultării (oarbe!) a unor comenzi cezarice, fără să-şi exercite Libertatea Discernământului, pe care Dumnezeu i-a dat-o, încă din Rai, Omului/Întâiului Adam…;

2-apoi: “Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea (n.mea: pe Ioan, adus, cam în silă, de Maria Cea Pururea Fecioară şi de Maria din Magdala – pentru că, ştiind latineşte, se putea înţelege cu legionarii romani, care păzeau, pe Golgota, cele trei cruci…şi să pună o vorbă bună, ca femeile să se poată apropia de Răstignit!) – stând acolo, a zis mamei Sale: <<Femeie, iată fiul tău!>> Apoi, a zis ucenicului: <<Iată mama ta!>>” (Ioan, 19/26-27); prin Sfântul Apostol Ioan, noi TOŢI am devenit fiii, întru Duh, ai Mamei Cosmice…şi, deci, fraţii Săi, ai Lui Hristos!>>>>>>>>>>>>

De CLB

Pagini Romanesti in Noua Zeelanda

Dragi cititori,

A aparut noul numar al revistei “Pagini Romanesti in Noua Zeelanda”, pe care il puteti lectura aici >>>>>>>>>>>>Pagini Romanesti in Noua Zeelanda(pdf.)

Va dorim lectura placuta

Adina si Cristi Dumitrache

PAGINI ROMANESTI IN NOUA ZEELANDA

ROMANIAN PAGES IN NEW ZEALAND

Auckland, New Zealand

romanianpages@yahoo.co.nz

paginiromanesti@xtra.co.nz

http://prnz.weblog.ro/

De CLB