Ligya DIACONESCU-MARIN:,,SCRIU DE CÂND MĂ ŞTIU”

Graţie bunicii dinspre mamă, de la poalele Ceahlăului, din Durău, o minunată povestitoare, dascăl iubit şi adorată de nepoţi, în special de năzdrăvana de mine – cea mai mică dintre aceştia -, am prins gustul poeziilor şi al poveştilor nemuritoare încă din leagăn. Iubita mea bunică, Silvia, mă legăna cântându-mi pe versurile lui Eminescu şi pe… povestirile lui Creangă! Da, pe povestirile lui Creangă, pentru că doar aşa puteam adormi, visând probabil minunile copilăriei, zâne şi feţi frumoşi, în timp ce „buna mea” cocea în cuptorul din curte poale-n brâu, gustoase, pufoase, aromate, pline de dragoste, cântate şi… povestite.

Pentru că şi la înfulecatul plăcintelor, să fi tot avut vreo doi anişori şi jumătate, mâncam cu descântecele bunicii, biata de ea… Obosită, în arşiţa verii, lângă cuptor, trebuia să-mi ticluiască o nouă poveste, despre brânzoaice şi zâna acestora şi când continuarea nu era pe placul meu, plânsetele şi bocetele mele de prunc răsfăţat, o întrerupeau. Iar dânsa, „buna-bunelor”, mă întreba cu smerenie: „Dar cum a fost? Spune tu mai departe şi iart-o pe bunica, e bătrână, pesemne că a uitat!” Şi continuam eu cu zâne supărate, zmei păzitori ai poalelor în brâu, cu feţi frumoşi stăpâni ai cuptorului fermecat… 

La trei ani am scris prima poezioară: „Băiatul stă la geamul mic/ Priveşte-n depărtare/ El vede un brotac pitic/ Şi un cocoş mai mare”. Cu câtă bucurie aşternea biata mea bunică, versurile pe hârtie să nu se piardă! Mai târziu, în şcoala generală, eseurile,  compunerile mele, erau premiate, concursuri câştigate… În clasa a şasea am înfiinţat primul cenaclu al elevilor din şcoală. Scriam acolo poezii despre frumuseţile naturii descoperite în tabere: marea fermecată, soarele nemuritor, Sfinxul, Delta.

În liceu, îndrăgostită fiind, am scris, credeam eu, primele poezii adevărate, pline de trăire şi primul roman, „Selena”, închinat tinereţii. Am înfiinţat revista liceului „Nicolae Bălcescu” din Râmnicu Vâlcea şi am dat naştere cenaclului literar „Ramuri”, cu o intensă activitate, plină de pasiunea tinereţii, premii, vise, frumuseţe, lipsa de griji şi… nemurirea veşnică a acelei vârste. Am realizat primul volum de versuri „Sărutul iubirii”.  

În studenţie am organizat excursii culturale… În autocar recitam din versurile noastre şi  citeam proza imortalizată prin intense trăiri cum numai la acea vârstă o puteam face… Plecând din minunatul târg al Ieşilor la bojdeuca lui Creangă din Humuleşti, parcă  reînviau personajele scrierilor lui când apăream noi… ca nişte continuatori în nemurire. La Ipoteşti, în amintirile marelui Eminescu, sau pe dealul pe care a urcat Ciprian Porumbescu la vârsta pe care o aveam noi atunci, binecuvantaţii ani ai tinereţii, recitam versuri proprii pe muzica sa, făceam ca luna să danseze, susurul apelor să stea pe loc, păsărelele să ne acompanieze cu drag, prietenia şi iubirea de frumos… să triumfe!   >>>>>>>>>>>>>>>

Reclame
De CLB

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s