Elisabeta IOSIF:,,În inima Transilvaniei am întâlnit un elveţian fericit”

Oraşul de referinţă al Daciei Porolissensis – astăzi Cluj-Napoca – este capitala unui judeţ important, candidând la titlul de Capitală Culturală Europeană. Şi nu pot lipsi, din acest context, tot ceea ce o aureolează şi o ridică la rang european:  valorile sale cu potenţial turistic, biodiversitatea acestui areal cu elemente peisagistice, ecologice, ştiinţifice şi culturale. De aici, grija de a valorifica şi a aduce la nivelul mileniului 3 aceste atracţii patrimoniale, pentru a fi incluse într-un circuit naţional şi internaţional.

 Desigur, clujenii nu ezită să spună  că vor să creeze un brand, precum  Maramureşul sau Bucovina. Recunosc faptul că, acolo se duc mulţi turişti şi în perspectiva deschisă de o capitală cu vocaţie  europeană, cum speră să devină Clujul în 2020, trebuie ca întregul judeţ să poarte amprenta  unei zone turistice de nivel european.

                                          TURISM RURAL MONTAN

O importantă arie cu potenţial  turistic rural se află în satele extinse pe pantele, dealurile  şi podişurile munţilor Gilău sau  Apuseni, de pildă. Am vizitat comuna Beliş, amplasată în ţinutul moţilor, la o altitudine de 1050 de metri, cu 15 pensiuni agroturistice, oferind  peisaje  montane inundate de păduri de brad şi de ozon, cum rar se mai găsesc în Europa. Localitatea extinsă şi pe pantele Măgurii Călăţele (cu 2 sate de vacanţă în Călăţele Pădure)  dar şi pe malurile lacului antropic Fântânele, de pe cursul superior al râului Someşul Cald, are un nou certificat de naştere decât în 1737, când e pomenită în documente, fiindcă în 1970  pe vatra veche a satului s-a ridicat barajul Beliş – Fântânele ( cu un volum de peste 200 milioane mc.). Pantele fac greu accesibile  drumurile spre monumentele naturale, de aceea se impune pentru localităţile unde se dezvoltă turismul rural local, refacerea infrastructurii, pentru a  se ajunge aici în condiţii de secol 21, meritând să asculţi renumitele tulnicărese  sau să călătoreşti  în  zona carstică.  Programul de modernizare şi de reabilitare a drumurilor judeţene, le are în vedere şi pe acestea, fiind înscrise  în cadrul  celor  424 de km de reabilitare până în 2015,  valoarea  totală fiind  de 349.368.865,78 lei.  Despre această idee mi-a vorbit şi elveţianul  întâlnit, entuziasmat de peisaj şi de aerul tare al munţilor  pe ale căror drumuri vrea sa le parcurgă dar vă voi vorbi mai târziu despre isprava sa.                                                                                          

Aşadar,  nu  am ales să vă vorbesc despre  cele 24 de arii naţionale protejate (30.200 de ha, 6 cu statut de monumente  ale naturii),  nici despre cele 16 rezervaţii naturale  ale judeţului sau despre defileul  Răcăţiului – fascinant  prin importanţa dată lui Zamolxe, în zona stâncilor care au  profiluri  de uriaşi. Localnicii vorbesc despre un loc, unde  invocându-l  pe zeu, cum spune legenda, se îndeplinesc dorinţele oamenilor. Aşadar am ales  acest  areal al turismului rural montan, unde am întâlnit    un  elveţian fericit.    

                                   Insula elveţiană din inima Transilvaniei   

Mergeam spre Cascada Vălul  Miresei, de pe vârful Lespezi, drum de circa 5 km, dar timpul era măsurat şi Consiliul local a hotărât să ne pună la dispoziţie câteva mijloace de transport adecvate, autocarul neavând acces pe drumul îngust, forestier. Am mers la întâmplare într-o maşină 4×4.  Am rămas impresionată.  Se asculta  muzică din opera Traviata. L-am întrebat cum îl cheamă şi de unde este… Petre Shieriez mi-a răspuns, din Dealul Negru. Dar îl trăda accentul şi câte un cuvânt stâlcit. De unde veniţi? am insistat eu, ca să aflu că, de fapt era elveţian, dar el se socotea, după  10 ani de şedere în România , dintre care şapte ani la Cluj-Napoca  şi 3 ani la munte, în judeţul Cluj, „de-al casei”. L-am întrebat apoi, de ce a plecat din Elveţia. Răspunsul a fost uluitor: ”Unde mai găseşti în Europa, o zonă atât de frumoasă, nepoluată  şi cu terenuri atât de ieftine? În Elveţia  o casă costă o jumătate de milion de euro, aici am mai mult decât o casă fiindcă  am cumpărat încă 7 ha de teren. Au venit după mine încă 5 familii. Am peste 30 de prieteni, care mă vizitează permanent. Nu sunt niciodată singur     într-o  aşa mare întindere unde fac o fermă. În Elveţia nu poţi cumpăra teren, dacă nu eşti fermier. Dar cum să fii, într-o Elveţie atât de mică, unde pământul e aşa de puţin şi atât de scump! Aici, curând va fi o zonă cu asfalt spre Parcul Naţional Apuseni, realizat cu fonduri europene”.  >>>>>>>>>>>>>>>>

Reclame
De CLB

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s