aprilie

REDACTIA 22

Anunțuri
De CLB

ELISABETA IOSIF: DORUL DE LUMINĂ

 

Tu, care porţi2013-04-25_011748

Divina Lumină,

Maică,

Prea Curată,

Primeneşte-ne-n

Cântarea creştină:

„Veniţi de luaţi Lumină!”

 

Porunceşte,

Vestitorului dimineţii,

Vântului,

Să ne vestească,

Darul de Lumină:

Veniţi de luaţi Lumină,

La Învierea Domnului!

 

EL s-a îmbrăcat cu Lumina-i dalbă,

Lumina Înţelepciunii,2013-04-25_011614

Albă.

„Veniţi de luaţi Lumină”!

Şi… ne-a binecuvântat:

„EU sunt Lumina Lumii!”

 ELISABETA IOSIF

2013

De CLB

Ion Untaru: ,,Lumina Sfântului Mormânt (I)”

1.Scurt istoric

În fiecare an la Ierusalim, sărbătoarea Învierii Domnului este urmărită la faţa locului de foarte mulţi pelerini veniţi din toate colţurile lumii să vadă cu ochii lor minunea coborârii din cer a Luminii Sfinte.

Şi minunea confirmă în fiecare an că data Pascală a Învierii Domnului calculată de Biserica Ortodoxă după calendarul iulian este cea justă.  2013-04-25_010623

Sfânta Lumină se coboară de regulă în Sâmbăta Mare, ziua între orele 12.30-14.30.

Mormântul se află sub jurisdicţia a şase biserici creştine ortodoxe şi anume: grecii ortodocşi, catolicii de rit latin, armenii apostolici, copţii egipteni, ortodocşii sirieni, şi ortodocşii etiopieni.

Primele mărturii ale apariţiei sfintei lumini din cer, provin de la Sfinţii Părinţi.

Apostolii Petru şi Ioan, care au ajuns cei dintâi la Sfântul Mormânt, au văzut giulgiurile şi mahrama zăcând singure în mormânt.

– Sfântul Grigorie de Nyssa, analizând cu înţelepciunea sa dumnezeiască textul biblic, scrie: ,,Şi când le-au văzut (giulgiul şi mahrama), Petru a crezut, pentru că Mormântul era plin e lumină, deşi era încă noapte; interiorul Mormântului era vizibil într-un chip îndoit: atât pentru simţuri, cât şi pentru minte”.

– Asemenea şi Ioan Damaschin: ,,Şi degrabă alergând Petru, a stătut înaintea mormântului şi, văzând lumină în groapă, s-a spăimântat, pentru că a văzut într-însa giulgiurile singure zăcând, fără dumnezeiescul Trup” (Octoih, glasul al 8-lea, sedelnă la utrenia duminicii).

– În Istoria Bisericească, Eusebiu de Cezareea descrie şi el minunea legată de sărbătorile pascale şi anume: Pe vremea Sfântului Patriarh Narcis al Ierusalimului (sec. II), în timpul marii privegheri de sfintele Paşti, s-a terminat untdelemnul din candele. Şi atunci patriarhul a poruncit ca toate candelele să fie umplute cu apă din izvorul Siloamului care, la rugăciunea lui, s-a transformat în untdelemn şi a ars câtă vreme a ţinut slujba.

– La anul 350 şi sfântul Chiril, patriarhul Ierusalimului, vorbeşte despre venirea luminii din cer a Sfintei Lumini.

– Lecţionarul Armean şi cel Georgian cuprind la rândul lor informaţii utile despre tipicul folosit în Biserica Învierii Domnului, între anii: 417-439 şi respectiv 640-720.

>>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

2013-04-21_120102Această baladă “ÎN VINEREA PAȘTELUI” am închinat-o Maicii Domnului, Fecioara Maria care a suferit enorm în momentul răstignirii Mântuitorului nostru IISUS CHRISTOS. Interpretează artista Rodica Anghelescu, Ansamblului “CIOCÂRLIA” al MAI, dirijor Adrian Grigoraş – Orchestra Naţională de Folclor RADIO.

Vă doresc audiţie plăcută, fericire şi bucurii!

Scriitor – compozitor Marin Voican Ghioroiu

2013-04-25_005450

De CLB

Cristina Ştefan: Aniversare- Revista Cetatea lui Bucur

Cristina StefanLa număr aniversar (50), Revista Cetatea lui Bucur sărbătoreşte şi 5 ani de activitate literară, nu numai pe tărâm jurnalistic, dar cu precădere, 5 ani de bilanţ pozitiv scopului pentru care a fost fondată de către Artur Silvestri, această grupare a literaturii contemporane. La început, revistă online, editată de Liga Scriitorilor din România, Filiala Bucureşti, al cărei preşedinte, scriitoarea şi jurnalista Elisabeta Iosif coordonează profesionist şi indubitabil cu eforturi considerabile materiale, financiare, relaţionale, Cetatea lui Bucur a devenit şi revistă on paper de câţiva ani, cu numere apreciate şi consistente.

Colectivul redacţional, redactor-şef – Elisabeta Iosif, redactor-şef adjunct – George Roca, editor on-line – Constantin Vlaicu, precum şi Colegiul director redacţional, Eugen Dorcescu, Cristina Ştefan, Lucian Şt. Mureşanu, Adrian Botez, Elena Buică din Canada, Gabriela Sonnenberg – Spania, Lucian Marina – Serbia, Dorina Şişu – Irlanda, formează o echipă serioasă, dăruită românilor de pretutindeni, care, număr de număr, menţine deşteaptă atenţia cititorilor fideli ai revistei  dar şi atrage noi scriitori din ţară şi din străinătate în secţiunile diverse ale publicaţiei, în domeniile literatură, artă, cărţi.

Aş adăuga acestui articol aniversar gânduri de preţuire pentru întreaga şi laborioasa colaborare dintre Cenaclul literar online Lira21 şi această publicaţie, de acum, statornicită, într-un parteneriat exemplar, pentru că, în special, scriitoarei şi jurnalistei Elisabeta Iosif, îi datorăm susţinerea noastră, promovarea membrilor comunităţii noastre şi a cărţilor editate, recunoaşterea talentelor debutanţilor noştri în scris, care prin această colaborare s-au făcut cunoscuţi în lumea literară.

Mă gândesc şi la alte personalităţi, scriitori de anvergură, colaboratori ai Cetăţii lui Bucur, Cezarina Adamescu, Elena Armenescu,Constanţa Donosă, Ioana Stuparu, Raluca Tudor, editor, revista tipărită, oameni de lângă noi, care au făcut momente unice în cariera literară a multora dintre noi, lansări de carte memorabile, întâlniri cu Cenaclul Cetatea lui Bucur şi nu în ultimul rând, îndrumare şi promovare necondiţionată pentru talentele autentice prin recenzii şi publicări în alte reviste din ţară şi străinătate.

La moment aniversar, în duminica Floriilor, este posibil ca unele cuvinte să nu fie de ajuns, să pară forţate, exagerate, dar ştiu că acest moment este de evidenţiat, nu din alte motivaţii ci pentru că omul de factotum în această întreprindere, Elisabeta Iosif, merită, în pofida discreţiei, delicateţii şi modestiei sale notorii, un curat şi sincer La mulţi ani!

La mulţi ani cu inspiraţie şi calitate literară ca şi până acum, revistei Cetatea lui Bucur!

 Cristina Ştefan, în duminica Floriilor, 2013

De CLB

Al.Florin Ţene: Revista CETATEA LUI BUCUR – un “edificiu “ cu 50 de ferestre spre orizontul cunoaşterii

Al Florin TENECu mai bine de patru ani în urmă, la iniţiativa scriitoarei Elisabeta IOSIF, preşedinta Filialei Bucureşti a Ligii Scriitorilor, lua iniţiativa publicării online a revistei CETATEA  LUI BUCUR. Publicaţie ce apare şi pe suport de hârtie, cu un efort memorabil.

Încă de la început, paginile acestei reviste făcută cu profesionalism din punct de vedere al conţinutului, datorat iniţiatoarei şi din punct de vedere estetic, (în care se vede talentul) domnului Constantin Vlaicu, la care s-a adăugat experienţa şi talentul scriitorului George ROCA au găzduit creaţii literare şi artistice  semnate de autori din ţară dar şi din străinătate.

Fiind o publicaţie de cultură, revista CETATEA LUI BUCUR şi-a pus paginile în slujba scriitorilor, membri ai Ligii Scriitorilor sau ai Uniunii Scriitorilor dar şi a acelora neafiliaţi unor organizaţii profesionale. Fiindcă cele 17 publicaţii ale Ligii Scriitorilor pun în practică literatura din “bazinul “  limbii române, ce aparţine acesteia şi nu unei organizaţii profesionale. Ca şi premiile anuale, ce le acordăm după criteriilor calităţii  membrilor sau nemembrilor LSR şi USR.

Datorită valorilor literare şi culturale ale textelor publicate  dar şi al aspectului ei grafic  şi editorial  “CETATEA LUI BUCUR” a primit, până în prezent, trei premii: ”Premiul special“ la categoria “Publicaţii culturale “ la – Concursul Art&Live din Japonia – pe anul 2012, „Premiul UZP pe anul 2011” şi „Premiul LSR pe anul 2012”. Felicitări!

Cu ocazia apariţiei numărului 50 Comitetul Director al Ligii Scriitorilor urează colectivului redacţional al revistei CETATEA LUI BUCUR, condus de scriitoarea Elisabeta IOSIF, viaţă lungă şi cât mai mulţi colaboratori.     

 Al.Florin Ţene

Membru corespondent al Academiei Americană Română

Preşedintele Ligii Scriitorilor Români

De CLB

Lucian Gruia: ,,Artur Silvestri şi narcisismul actului critic”

Noua apariţie editorială din seria restituirilor textelor de critică literară semnate de Artur Silvestri (din 2013-04-25_003135care au apărut până în prezent: Radiografia spiritului creol. Cazul Miron Radu Paraschivescu, 2004 – ed. I şi 210 – ed. A II-a; Revolta fondului neconsumat. Cazul Zaharia Stancu, 2005 – ed. I şi 2010 – ed. A II-a; Universul lecturilor fericite, 2011 – toate la editura Carpathia), Portrete literare (2012), reprezintă, conform afirmaţiilor Teodorei Mîndru – editorul cărţii, un proiect neterminat al regretatului om de cultură. Cercetătoarea a preluat textele selectate de autor, la care a adăugat altele extrase din manuscrise sau din revistele unde fuseseră publicate.

În capitolul Martorul nevăzut: Cititorul, autorul afirmă că întâlnirea unui scriitor cu cititorii săi, stă sub semnul miracolului, sub aspectul emoţiei transfiguratoare care face ca prin comunicare, amândouă părţile să fie câştigate, scriitorul primind afecţiune şi experienţă, cititorul înălţându-se spiritual.

Tot de miracol ţin: scrierea unei cărţi, editarea, lectura ei de către cititori şi receptarea de către criticii de specialitate.

Sub aspectul miraculozităţii receptării critice, scriitorul îmi pare un Narcis, iar textul critic, fântâna care îi oglindeşte chipul. Criticul îl identific cu nimfa Eco, având puterea să transfigureze/modifice chipul autorului. Un critic răuvoitor/foarte subiectiv, va face ca în fântăna pe care o reprezintă recenzia sa, în locul chipului autorului să se reflecte propriul său chip. Dacă vrea să-l desfiinţeze pe scriitor, în fântână se vor reflecta cioburile din chipul acetuia. Un critic altruist, bine intenţionat şi aplicat corect asupra cărţii analizate (cât mai puţin subiectiv), va face ca recenzia sa să reflecte adecvat chipul autorului. Desigur şi acum, uşor deformat de viziunea criticului.

Cum se reflectă chipul scriitorului în critica lui Artur Silvestri, vom vedea în continuare. Se ştie că omul de cultură era temut pentru corectitudinea părerilor afirmate franc, între patru ochi. Faptul este contradis de afirmaţia autorului citată pe postcoperta volumului Universul lecturilor fericite: „Am scris mai degrabă în ideea de a încuraja pe scriitor şi de a-i extrage din ceea ce mi-am închipuit a fi materie pozitivă partea ce ar sluji odată cu trecerea vremii la o lucrare în imperisabil şi, de fapt, la o salvare a numelui şi a creaţiei, oricât de măruntă ori grandioasă ar fi fost. Esenţială nu a fost, aşadar, judecata, ci reazemul.”

>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

CUGETĂRI

Emil Cioran – Amurgul gândurilor

-fragment-

„… hrăniti‑l cu pîinea si cu apa întristării.“

Cronici 2,18

 

  •  Poţi spune uşor că universul n‑are nici un rost. Nimeni nu se va supăra. — Dar afirmă acelaşi lucru despre un individ oarecare; el va protesta şi va lua chiar măsuri spre a te sancţiona.
  • Aşa suntem cu toţii: ne scoatem din cauză cînd e vorba de un principiu general si nu ne e rusine să ne izolăm într‑o exceptie. Dacă universul n‑are nici un rost, scăpat‑am careva din blestemul acestei osînde?
  • Tot secretul vieţii se reduce la atît: ea n‑are nici un rost; fiecare din noi găseşte însă unul.
  • Singurătatea nu te‑nvaţă că eşti singur, ci singurul.
  • Dumnezeu are tot interesul să‑şi vegheze adevărurile. Uneori, o simplă smucitură din umeri i le dărîmă pe toate, căci gîndurile i le‑au surpat de mult. Dacă un vierme e capabil de nelinişte metafizică, şi el îi tulbură somnul.
  • Gândul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu morţii. El nu îmblânzeste deloc întunericul de care se va fi speriat Dumnezeu pe vremea când îşi căuta pulsul prin teroarea nimicului….
  • Se spune că Diogene s‑ar fi ocupat cu falsificarea de bani. — Orice om care nu crede în adevărul absolut are drept să falsifice totul.
  • Diogene, dacă se năştea după Cristos, ar fi fost un sfânt. — Admiraţia pentru cinici şi două mii de ani de creştinism la ce ne poate duce? Un Diogene duios…
  • Platon a numit pe Diogene un Socrate nebun. Greu mai poate fi salvat Socrate…
  • Dacă ar prinde glas agitatia surdă din mine, fiecare gest ar fi o îngenunchere la un zid al plângerii. Port un doliu din naştere — doliul acestei lumi.

>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Eugen Dorcescu: Añoranza*

Oraş patriarhal, uituc, uitat,DORCESCU-Eugen2-wb

Cu parc şi râu, cu munţii-nvecinat,

În floare şi-n mireasmă scufundat…

Tu, urbea fericită, de-altădat’!

Te-am cercetat, prin ani, din când în când,

Şi te-am aflat acelaşi, dormitând,

Sub arşiţă, sub ploaie, şi sub vânt.

Punct fix, precum o pajură-n zenit,

Cu fontă-n plisc şi gheară de granit,

Exact ce-ai ignorat te-a nemurit.

Oraş uituc, oraş de neuitat,

Din care-am fost, pe vremuri, alungat.

18 martie 2012

(Poesis, Satu Mare,  7- 9/ 2012)

______

*Añoranza (sp.) = dor, nostalgie. Titlu dat de autor.

                        ––

Añoranza

 

Ciudad patriarcal, olvidadiza, olvidada,

Con parque y río, con montañas colindantes,

En flores y perfumes sumergida…

¡Tú, ciudad feliz, de antaño!

Te visité durante años, de vez en vez,

Y te encontré igual, dormitando,

Bajo el bochorno, bajo la lluvia, y bajo el viento.

Punto fijo, como un águila en el cenit,

Con pico de hierro y garras de granito,

Exactamente aquello que ignoraste te inmortalizó.

Ciudad olvidadiza, ciudad inolvidable,

De la que fui, hace tiempo, arrojado.

Traducción del rumano: Coriolano González Montañez

 

De CLB

Iustinian Gr. ZEGREANU: O ANTOLOGIE A SCRIITORILOR ROMÂNI DE PRETUTINDENI

 De curând a apărut la Editura Fortuna din Râmnicu Vâlcea o carte a scriitoarei Ligya Diaconescu. La prima vedere nimic surprinzător, să aduni mai mulţi scriitori într-o carte. Un punct forte al cărţii este faptul  că toată activitatea scriitorilor şi creaţia lor este tradusă în limba germană, dar nici acest lucru nu este definitoriu, pentru că dacă a fi difuzată local, ar fi o carte ca oricare alta.DIACONESCU-L-cop-RSDEST-wb 

De fapt, punctul vital al antologiei este D-na Ligya Diaconescu, un om deosebit, împătimit al literaturii şi iubitor de limba română care s-a implicat în într-un proiect ambiţios să editeze o Antologie a scriitorilor români de pretutindeni.  Oameni plecaţi de un anumit timp din ţară dar care trăiesc, simt, iubesc şi scriu în româneşte.  Promovarea, mediatizarea şi distribuirea acestei cărţi peste tot în lume, reprezintă de fapt, punctul cheie al acestei Antologii. Personalitatea incontestabilă a autoarei, membră a numeroase foruri de profesionişti, fondatoare de posturi de radio, jurnalistă, fondatoare de muzee etnografice, de centre de turism , la noi în ţară dar şi în străinătate, arată de fapt că D-na Ligya Diaconescu reprezintă o adevărată ambasadoare a României peste hotare. Dânsa prin tot ce realizează încearcă să creioneze un contur binemeritat al României, încearcă să promoveze adevăratele valori româneşti, pentru că trebuie să recunoască şi celelalte popoare ale Europei, că noi românii suntem un popor unic în Europa şi trebuie să ne recâştigăm dreptul nostru de a exista şi mândria de a fi român. 

Suntem un popor născut, crescut şi educat în graniţele sale. Noi nu am avut şi nici nu am dorit alte teritorii. Suntem un popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit în totalitate. Am fost împărţit, despărţit, asupriţi şi umiliţi de multe popoare dar nici odată învinşi. Suntem primul popor din lume care a folosit scrierea. (o spun tăbliţele de la Tărtăria şi o recunosc toţi cei care le-au studiat). Din interiorul nostru au ieşit oameni de adevărată valoare:  Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas, Nicolae Paulescu, Eliade, Eugen Ionesco şi mulţi alţii.

De aceea principalul merit al acestei Antologii dar şi acelor două ediţii bilingve anterioare (român-englez, român – francez) precum şi al autoarei Ligya Diaconescu este faptul că ele ne redau sentimentul naţional (care în ziua actuală este deosebit de atrofiat) ne întăresc mândria de a fi român şi ne prezintă lumii la adevărata noastră valoare. Parafrazând-ul pe Lucian Blaga, noi românii sunt parte din „corola de minuni ale lumii”, una din luminile care conferă strălucire existenţei umane, o parte din a lumii taină.>>>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

EVENIMENTE -Târgul de carte de la Londra

 

 Luni, 15 aprilie 2013, în cea dintâi zi a London Book Fair, la standul României din complexul expoziţional Earls Court s-au desfăşurat două evenimente care au atras un public numeros. Acestea au reunit câţiva dintre scriitorii britanici cei mai cunoscuţi şi mai influenţi ce au ales România ca temă sau sunt apropiaţi biografic de România, precum şi mai mulţi autori români ale căror cărţi au apărut de curând, în traducere sau direct în limba engleză, la edituri din Marea Britanie.2013-04-21_203453

Primul eveniment, dezbaterea „România ca topos literar”, i-a avut ca participanţi pe Paul Bailey – prozator şi eseist, Alan Brownjohn – poet, romancier şi publicist, Tessa Dunlop – scriitoare şi jurnalistă, George Szirtes – poet, traducător şi editor. Invitaţii au început prin a-şi evoca experienţele româneşti, au descris relaţia specială pe care o au cu ţara noastră, pentru ca după aceea să discute despre modul în care spaţiul românesc este prezent în operele britanicilor. Cuvântul de întâmpinare a fost rostit de Horia Gârbea, vicepreşedintele Institutului Cultural Român, şi Dorian Branea, directorul ICR Londra.

Al doilea eveniment le-a fost dedicat autorilor români publicaţi recent în Marea Britanie: prozatoarea şi poeta Carmen Bugan, cu volumul autobiografic, „Burying the Typewriter”, aflat pe lista nominalizărilor de anul acesta la George Orwell Prize, prozatoarea Cecilia Ştefănescu, cu Sun Alley, romanul Intrarea Soarelui tradus în engleză de Alexandra Coliban şi Andreea Höffer, dar şi universitarii Irina Marin, cu Contested Frontiers in the Balkans: Ottoman, Habsburg and Communist Rivalries in Eastern Europe, şi Marius Turda, cu Crafting Humans. From Genesis to Eugenics and Beyond. A participat din nou scriitorul Paul Bailey, care a sfârşit de puţin timp lucrul la un roman a cărui acţiune se petrece în Bucureştiul interbelic.

Au luat parte, de asemenea, editorii Susan Curtis-Kojakovic, de la Istros Books, editura unde a apărut Sun Alley al Ceciliei Ştefănescu, Ramona Mitrică, de la Profusion Publishers, care publică o serie de proză noir românească şi Miranda Spicer, de la Plymouth University Press, editura universitară ce a tipărit în ultimii ani, în condiţii grafice deosebite, o serie de proză şi poezie sprijinită financiar de ICR, din care a apărut de curând al doisprezecelea titlu, volumul .Small Changes in Attitude de Răzvan Petrescu. Evenimentul a fost deschis de către ES dr. Ion Jinga, ambasadorul României, un cititor împătimit, prezent la fiecare ediţie a Târgului, şi a fost moderat de către scriitorul Mike Phillips OBE. În încheiere, prozatorii au fost invitaţi, spre deliciul publicului, să citească fragmente din cărţile lansate.

În seria dezbaterilor organizate la stand de Institutul Cultural Român s-a aflat conferinţa „Cinci decenii de traduceri româneşti în Marea Britanie”,. iar la sediul ICR Londra, a avut loc vizionarea expoziţiei cu acelaşi titlu, pregătită împreună cu Biblioteca de pe lângă School of Slavonic and East European Studies a University College London.     

Sursa  – ICR România

De CLB

Adrian BOTEZ: Interviu – ION PACHIA-TATOMIRESCU

Interviu cu personalitatea enciclopedică a valahilor contemporani (poet, prozator, teoretician, critic literar, istoric al culturilor/civilizaţiilor/religiilor, lingvist, publicist, editor şi traducător)

ION PACHIA-TATOMIRESCU:2013-04-21_090900

Idioţimea decizională din România pseudoreformelor învăţământului de dincoace de anul 1996 (…) a făcut ca din programele şcolare <<să dispară>> mai multe, nu numai Istoria României…!”

 

REPERE BIOBIBLIOGRAFICE: ION PACHIA-TATOMIRESCU

 

ION PACHIA-TATOMIRESCU (n. 16 februarie 1947, Tatomirești, județul Dolj), fiul Elenei (n. Florea) și al tâmplarului Dumitru D. Pachia, este un scriitor român, doctor în filologie. Este poet, prozator, teoretician, critic, istoric al culturilor / civilizațiilor, al religiilor, lingvist, publicist, editor și traducător.

A scris și publicat cca 50 de lucrări științifice și beletristice. În prezent, este profesor titular la Colegiul Național Bănățean din Timișoara, director al Editurii Aethicus, redactor-șef al Anuarului de martie, redactor la Rostirea românească și Orient latin. Este căsătorit cu poeta / anglista Gabriela Pachia (cu care are doi copii: Mihai Pachia, n. 1984, și Floriana Pachia, n. 1988).

BIOGRAFIA

Studii universitare / postuniversitare

După absolvirea școlii elementare din localitatea natală, Tatomirești, a gimnaziului din comuna Brădești și a Liceului Real-Umanist din orașul Filiași, Ion D. Pachia (Ion Pachia Tatomirescu) urmează cursurile Facultății de Filologie – Universitatea din Timișoara (1966 – 1971). Devine doctor în filologie – la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, cu teza Generația resurecției poetice din 1965 – 1970.

>>>>>>>>>>>>

De CLB

George ROCA: POEME BILINGVE / BILINGUAL POEMS (2)

PERIPLU SENTIMENTAL / SENTIMENTAL JOURNEY

 

ÎMBRĂŢIŞARE 2013-04-21_084206

dacă te-aş întâlni

ţi-as spune

să te prefaci într-un avion

tu,

pentru a-mi face pe plac

ţi-ai desface braţele

şi ai plana lin spre mine

eu…

m-aş preface în pasăre

şi apropiindu-mă de tine

ne-am împleti aripile

într-o îmbraţişare de suflet şi trup

mângâindu-ne tandru

până când am simţi

simbioza iubirii noastre…

 

EMBRACE

if I would meet you2013-04-24_224123

I would tell you

to morph into a plane

you,

to please me

you’d open your arms

and glide gently towards me

I…

would also morph into a plane

and edging closer to you

we’d intertwine our wings

into an embrace of body and soul

stroking ourselves tenderly

until we’d feel

the symbiosis of our love…

>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Constanţa Abălaşei-Donosă:,,Îţi voi strecura culori ”

Îţi voi strecura culori
aşteaptă-mă !
îţi voi strecura culori
din paleta mea de vis
să-ţi acopere adâncul
nenorocului trimis.
pe cap şi pe umeri2013-04-24_223040
îţi voi picta cununi
din cerul şi marea azurie,
cuvinte să aduni.
inimii, cu drag voi da
din culorile iubirii !
îţi voi scrie nişte rânduri
printre care voi pava ;
agate, multe smaralde
şi bulgării mei de vis
de prea mult dor aprins.
pictura mâinilor va fi,
într-un petec de pământ
apele, pe el plângând.
o casă, o carte, un cuvânt
împărtăşită-ţi va fi
sub bucuria pleoapelor
de lumină dezmierdând .
la picioare, să nu doară
iţi voi picta
dansul nesfârşit al mersului.

De CLB

ELISABETA IOSIF: TURISM ÎN MARAMUREŞ-ÎNTRE SEMNE ŞI SIMBOLURI

Nu putem admite existenţa unui spaţiu geografic, dacă nu-i atribuim o semnificaţie. Călătorind,  reţinem  ambianţele peisagistice şi sentimentale în funcţie de semnele şi mesajele ce  vin  de demult, concentrate în forme simbolice. Iar  Ţara Maramureşului este o zonă de simboluri, de elemente de legătură  cu care ne încărcăm benefic, îndemnându-ne la meditaţie şi analogie. Iar simbolul ,ca semn de recunoaştere  universală, are o semnificaţie aparte prin dominaţia culorii, a lemnului şi a ideii de centru al lumii, aici, unde s-a tra2013-04-20_235330nsformat ”muzeul viu din inima Europei”, ce se cheamă Maramureş, în puntea de lumină spre care ar trebui să se îndrepte turismul românesc. Iar semnele timpului, călătorule, caută-le în tradiţiile renăscute şi în impulsurile  altor coordonate ale Maramureşului contemporan. Şi să nu uiţi, că vara maramureşeană are o culoare specială. Lumina de august spre septembrie, translucidă, prelinsă peste căpiţele de pe dealuri în armonia lor cu munţii, conturează silueta bisericilor de lemn, unice în Europa, făcând mai lesne legătura dintre pământ şi lumea celestă.

O LECŢIE DE TURISM RURAL2013-04-20_235124

Am ajuns în Ţara Maramureşului, scăldat în lumina  azurie îngemănată cu  violetul matinal al Codrului înmiresmat al Gutâiului, într-o zi de august.

Erau mulţi călători veniţi din ţară sau din Europa, auzind despre arta în lemn a sătenilor, care ridică spre cer lăcaşuri sfinte şi construiesc porţi sculptate, meşteşuguri transmise din vremuri străbune.

 Dezvoltarea  turismului rural i-a convins pe fiii satelor maramureşene, aflaţi în lumea largă, să se întoarcă acasă , cu toată experienţa acumulată şi cu banii necesari organizării unor complexe turistice de nivel occidental, dar cu specific maramureşean. Li s-au  alăturat acelora care au deschis acest drum prin forţe proprii, curajoşi , folosind mijloacele locale, renăscând tradiţia. ..Mărturie stau cele peste 300 2013-04-20_235210de pensiuni turistice rurale de două sau de trei stele, cum sunt cele 17 din Bârsana sau cele 41 ridicate în Botiz. Mulţi se cazează   în Ocna Şugatag, aducând argumente de ordin tradiţional. Dar cine nu a aflat de Cimitirul vesel ,cu picturile şi versurile ce au depasit graniţele  renumitei aşezări turistice, Săpânţa?” Pline ochi” sunt şi pensiunile turistice de pe Valea Izei, Vadu Izei şi Poienile Izei, doar 60 la număr, dar atât de căutate nu numai pentru pitorescul aşezărilor, ci şi pentru ospitalitatea gazdelor .

În acea zi de sfârşit de vară, cu lacrima cerului în creştetul văii, i-am văzut pe localnicii din acest areal geografic muncind. Sunt harnici, veseli şi frumoşi. Ştiu să te primească cu zâmbetul pe buze (pot învăţa şi alţii din turism de la ei), sunt gazde primitoare şi plini de bunăvoinţă.

Parcă n-am văzut nicăieri atât de mulţi copii frumoşi la un loc!  Ştiu să cânte , să danseze, să preia tradiţiile de la părinţi, permanent îmbrăcaţi în pitoreştile costume populare. Până şi ei ştiau,  că părinţii lor se pregătesc să primească cât mai mulţi turişti din Comunitatea europeană.  .

>>>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Eugen Dorcescu:Poemas Del Viejo / Poemele Bătrânului*

2013-04-24_005820

Prestigioasa revistă argentiniană Analecta literaria (Revista de Letras, Ideas, Artes y Ciencias), condusă de o personalitate marcantă a vieţii literare, ştiinţifice şi universitare din Argentina, doamna Mónica Delia Pereiras, publică, în ediţia din 20 aprilie 2013 a secţiunii sale de traduceri Espejo textual, un eşantion reprezentativ din volumul de poezie bilingv (spaniolă – română) Poemas del Viejo – Poemele Bătrânului al poetului timişorean Eugen Dorcescu. Cele zece poeme, în traducerea Rosei Lentini, sunt însoţite de  fotografia autorului şi de o detaliată bio-bibliografie.

>>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Elisabeta IOSIF: Călătorind spre ITACA

Aflaţi într-o adevărată călătorie spre ITACA, cu sacrificii şi cu perseverenţă, Dorina Sişu (director) şi Viorel Ploieşteanu (redactor şef) şi-au atins un vis. Rămânând pe tărâmul mitologiei şi al simbolurilor, visele s-au împlinit în patria legendară a lui Ulise şi pentru că, cetatea Itaca, nume simbolic, aflată pe2013-04-21_090202 planeta Jupiter, a avut parte de acel „Zeu bun” (Dagda) care, în   cetatea – revistă ITACA se cheamă Hopernicus. Jupiter-celt, poartă în Irlanda numele de Taranis (Tunet), reprezentat cu o roată, recunoscut de erudiţi ca „roata cosmică”, regăsită în Irlanda în „roata druidului irlandez” (Dicţionarul de simboluri). Posesorul talismanelor regale şi al (re)învierii, „Jupiter” poartă pentru ITACA, revista ce s-a născut în aprilie 2013, iubirea şi respectul suveranului – fondatorul ei, scriitorul Emanuel Pope, care a aşezat protector, sub licenţa proiectului său „Republica artelor” această nouă insulă de cultură. 

Astfel, iubitorii de artă şi literatură, români de pretutindeni, şi-au atins un vis. Dacă Viorel Ploieşteanu (redactor şef) şi-a început editorialul trecând şi prin filozofia cunoaşterii acest miracol al împlinirii unui vis, Dorina Sişu, director, a însemnat  realizarea acestuia, cu pecetea sa de pictor-poet, creând-şi astfel un ideal împreună.

Când visele se împlinesc în cetatea ITACA (insula de forma unei mâini, cu degetele arătator si cel mare  spre infinitul „roţii cosmice”) ITACA – cea nou-născută – va fi asociată mereu cu primul legământ, întocmai unui rit de purificare, redobândind valoarea adevărată.

Elisabeta IOSIF

Aprilie, 2013

Revista Itaca , nr 1, ( ianuarie, februarie, martie) 2013 from Hopernicus

Revista Itaca , nr 1, ( ianuarie, februarie, martie) 2013 by Cititor de Proză -Republica artelor

De CLB

Maria OPREA: ,,Orașul meu „

orașul meu
e atât de mic
încât îmi vine să-l pun
într-un plic

în orașul meu
nu există no
țiunea de rotund
nici de triunghi sau de un dreptunghi

în orașul meu ne ducem pașii
doar într-un pătrat
în care respirăm col
țurile unui cerc imaginar

atât de aproape e respirația ta
lângă a mea

știi
se aude o simfonie lângă
două manele
și un apus îmbătrânește la poalele
unei pietre rare

mersul meu
într-un pătrat fără sfâr
șit
zi de zi

același culoar de castani
câteva bănci singuratice
un semafor o trecere de pietoni
un părcule
ț lângă o piesă de teatru
ce încă nu există

patru mari roți de căruț
sub un petec
de vânt
și colțul de cer pare înflorit
în privirea fiului meu

04.04.2013

 

De CLB

Japonia Mister si fascinaţie -Jurnal de călătorie

O carte luminoasă despre Ţara Soarelui Răsare

Despre Japonia s-au scris multe pagini de carte la noi.

Fiecare dintre ele au încercat să descifreze frumuseţea miserului acestui teritoriu insular. Însă, cartea scriitoarei Floarea Cărbune (structurată în cinci capitole ), care se poate înscrie în genul reportajului poematic, ne introduce, prin sinceritatea scrierii, în ţara legendelor mitologiei Shinta, unde Zeiţa Soarelui Amaterasu este închisă într-o peşteră de către fratele ei. Mi-am adus aminte de această legendă citind primele pagini ale cărţii în care simţim emoţiile autoarei, având alături comoara nepreţuită,2013-04-21_203637 nepoţelul, în primul drum spre Capitala Luminilor, Parisul cu aeroportul Charles de Gaule, şi apoi în zbor, cu emoţiile fireşti, până la Narita, capătul călătoriei. Unde, cazaţi la un hotel la etajul nouă, priveasc pe fereastră, în toată măreţia sa, Templul “Asakusa Kannon “.

Paginile scrise cu sinceritate ne introduc treptat în lumea atât de diferită a Japoniei. În care, autoarea, din dragostea faţă de de cultura niponă şi a ţării noastre, înceracă să descopere asemănările dintre tradiţiile japonezilor, ce păstrează cultura strămoşilor şi obiceiurile de la noi. Citind acest capitol mi-am

adus aminte de aforismul lui Alberto Moravia care scria: ”Viaţa este făcută din obişnuinţe, până şi cinstea nu e decât o obişnuinţă, şi din momentul în care obişnuinţa se schimbă, viaţa devine un

infern, iar noi nişte diavoli dezlănţuiţi, care nu mai avem respect nici faţă de noi înşine, nici faţă de alţii “.

Autoarea abordează, glisând obiectivul observaţiei în ambele sensuri, originale “compartimente “ din viaţa japonezului, în contexte multiple şi arealuri geografice diferite, creând o imagine policromă şi tridimensională a localităţilor vizitate. Nu lipsesc aprecierile extreme despre Yokohama, port aşezat la sud de Tokyo, unde impresionată vizitează Muzeul de arte, China Town, Parcul Yamashita, Muzeul Păpuşilor şi multe puncte turistice care reconstituie o istorie încărcată de tradiţii, dar 147 înfrumuseţată de aranjamentele florale Sakura, ale florilor de cireşi, şi cu Festivalurile de Primăvară.

>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Magdalena ALBU: DALIDA – FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI

 „Seigneur Dieu, pourquoi m’as-tu abandonnée?!…

J’ai faim, j’ai soif, j’ai froid, je n’ai plus de boussole (…)”

(DALIDA)

 DALIDAwb

În memoria celor  80 de ani de la naşterea artistei

Un aton scoborât parcă dintr-un timp mitic, originar, în care magia neagră a haosului nu era în stare să domine cu toată puterea sa ocultă lumea… Vorbim aici, evident, despre arcul eonic Tep Zepi, când silueta concordiei desăvârşite a elementelor alcătuitoare ale Universului era opera lui Maat – odrasla binecuvântată a soarelui la zenit Re şi zeiţă unică a dreptăţii şi adevărului pe malurile măreţului Nil -, iar Egiptul sau pământul negru (Kemi), ca dar sfânt al lui Hapi, îşi trăia rând pe rând zilele şi nopţile-i predestinate în acordurile armoniei perfecte a unui timp care fugea cu orice chip de stafia ponosită a morţii… Un permanent spectacol magnific al trecerii umane cu gândul la o continuare firească a existenţei telurice chiar şi acolo, pe tărâmul necunoscut de dincolo de aici…

Egipt, Cairo, 17 ianuarie 1933 – Franţa, Paris, Rue d’Orchampt, numărul 11bis, 3 mai 1987… Venită din interiorul uriaşei civilizaţii egiptene pasionate cu deosebire de scris, arhitectură şi culoare, Yolanda Gigliotti sau, simplu, DALIDA, a reprezentat ea însăşi, prin forţa artei sale, un alt copil frumos, cu oarecari înclinaţii faustice însă, al sacrului fluviu Nil, cadorisindu-şi cu multă naturaleţe şi căldură auditoriul aidoma unui disc solar ce răsare şi apune ciclic din aceleaşi două puncte fixe ale Pâmântului spre a împrăştia în mod necondiţionat tuturor fiinţelor lumină şi viaţă… O călătorie de o jumătate de secol către propriul interior a uneia dintre renumitele interprete ale muzicii secolului XX, un traseu artistic marcat involuntar de aripa perversă a gloriei, dar prăbuşit, în acelaşi timp, sub aspect uman în braţele durerii bine ascunse în spatele unei priviri inteligente ori a zâmbetului scenic de convenienţă şi înecat cu Voie divină într-o infinit de multă moarte rânjind batjocoritor din balta plină de sânge a disperării de sine şi de ceilalţi, căci parteneri de viaţă precum Luigi Tenco, Lucien Morisse (fostul soţ) şi Richard Chanfray au umbrit prin acţiunea lor suicidară ceea ce părea la început a fi un drum al armoniei individuale şi al succesului grandios.

>>>>>>>>>>>>

De CLB

Ionuţ Caragea:,,Dincolo de daruri sunt oameni care aşteaptă să fie citiţi”

2013-04-21_091447Pe unii scriitori oneşti, în ciuda faptului că nu au popularitate şi nu sunt prezenţi în librării, îi descoperim pe Internet sau în reviste din provincie şi ne bucurăm de impactul pozitiv pe care cărţile lor îl au asupra sufletului nostru. Un exemplu ar putea fi şi volumul bilingv de versuri „Dincolo de daruri” / „Beyond gifts”, semnat de Ileana-Lucia Floran şi publicat la editura Emma 2012. Mai mult de atât, după cum precizează şi Silviu Guga în prefaţa cărţii, „Ileana-Lucia Floran şi-a adus o contribuţie esenţială la renaşterea culturală a Orăştiei, oraşul Paliei, oraşul unde a debutat Liviu Rebreanu şi care a fost atât de îndrăgit de Dominic Stanca.” Ca o completare, reamintim cititorilor că autoarea se implică de câţiva ani în viaţa literară românească, fiind preşedinte al Asociaţiei Culturale „Florema Design” şi promotor cultural prin concursul de creaţie literară „Visul“ şi revista culturală „Visul“.  

Titlul cărţii nu este doar o invitaţie la sursa generozităţii poetice – sufletul – dar şi un strigăt de ajutor, „un continuu S.O.S.” („Alfabet dificil”, pag. 68). Dincolo de daruri întâlnim dezamăgirea, rătăcirea, pierderea şi neputinţa de a reveni în trecut pentru a schimba macazul vieţii. În locul omului plin de energie şi sentimente împlinite descoperim omul absent, autoarea, „învinsă de obişnuinţă”, „rămâne pe veci în sclavie, baladin la curtea unui rege afon” („Abandonarea realului”, pag. 24). Simţim în poezie „teama care cuprinde, învăluie şi seduce” („Punct de sprijin”, pag.28), regretul pierderii persoanei iubite, regretul trecerii, astfel încât tristeţea nu poate fi alungată, „este doar o repetiţie generală”. („Repetiţie”, pag. 40). 

Poeta simte din când în când şi nevoia răzvrătirii, mărturisind că nu vrea să mai fie „copacul fără frunze, care-şi înalţă crengile până când se descompun” („Copacul”, pag. 48), că mai are „tupeul să lupte, măcar s-ajungă în propriul său vis”, ea „trăind în visul altcuiva…” („Lucruri ciudate”, pag. 52). Paradoxal, tot ea spune că „am scuturat pomul cunoaşterii / şi stau, acum, deznădăjduită, / între fructele căzute / fără curajul de-a le culege. („Poate”, pag. 56). Cu alte cuvinte, prea multă „filozofie” în versuri, prea mult „poate” şi prea puţină acţiune, determinare, indecizia autoarei influenţând nota finală a cititorului.

Dar poeta nu ne minte, ea scrie exact ceea ce simte, trecând prin tot felul de contradicţii sufleteşti, încercând să răspundă tuturor întrebărilor care-i trec prin minte, încercând să găsească o cale de ieşire din labirintul amintirilor, mergând pe firul ariadnic al unei poveşti de dragoste, „ca un simplu şi veşnic călător / cu inima căzută în humă / şi cu viaţa mereu trăită pe jumătate” („Fenomen în oglindă”, pag. 92).

 

Ionuţ Caragea, 6 aprilie 2012

De CLB

Al Florin ŢENE: POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI

Al Florin Tene 2Poetă, promotor cultural ce promovează literatura română pe meridianele lumii, fondatoarea revistei internaţionale STARPRESS, Ligya Diaconescu vine în faţa cititorilor săi pentru care nu-şi precupeţeşte eforturile de a le aduce în casele lor talentele reprezentative ale literaturii române contemporane, şi nu numai, volumul de poezie „Drum“. Încă din titlu poeta îşi pune în gardă cititorul că este vorba de o cale ce străbate panoplia policoloră a vieţii sale, cu bune şi rele, cu amintiri despre părinţi şi apropiaţi, oameni cu dragoste şi afectivitate ce au contribuit la formarea personalităţii sale: „Când am venit aici, am stat puţin/ Că nu ştiam de lume şi dureri./ Dar le-am simţit din mac, cu sânge plin/ Şi mi-am urat drum bun şi multe veri//” (Calea mea). 

În acelaşi context, pentru a nu rătăci drumul pe care a intrat „pe una dintre porţi” poeta cere ajutorul divin, dar nu înainte de aş face un proces  de conştiinţă: „Să mă întorci din drumul greu,/ Am înţeles târziu, mereu/ Păcătuiam fără să ştiu/ Că drumul vieţii-mi e pustiu” (Arată-mi calea, Doamne!). Citind această carte mi-am adus aminte de aforismul lui Alexandru Macedonski, care spunea: „Viaţa este o ciudată comedie care amestecă împreună şi dureri şi bucurii, punând lacrimi lângă zâmbet, punând zâmbet lângă plâns”. DIACONESCU-Ligya---DRUM-cowb

Cartea structurată în trei cicluri: „Drum”, „Călătorie în amintiri” şi „În cântul mării”,  formează o panoplie a rezonanţelor eului exprimat prin metafore surprinzătoare. Poeta este sedusă de poezia clasică, de alchimia ei, fiind o cunoscătoare excelentă a acesteia (şi a literaturii în general), preferând experienţa predecesorilor, vizibilă nu atât în suvbstanţa viziunii, cât în prozodia incantatorie, cizelată, aproape narcisiacă. O voluptate irepresibilă a rostirii şi o dicţie impecabilă împing poezia Ligyei Diaconescu către discursul muzical în care par a se fi strâns cele mai incitante ritmuri: „Când aveam aripi de lumină/ şi flori  de busuioc în păr/ Eram o stea, o zi senină/ Eram târziu, în noapte, dor//”. (Tinereţe). Clasicismul prozodic al versurilor au în chinga lor vibraţia surprinzătoare a metaforei care ca un voal străveziu lasă să se vadă, precum mantaua lui Gogol, îmblânzirea convulsiilor lăuntrice, domoale, toate fiind, parcă un act de exorcism: „Albă domniţă, ţi-ai prins viscolu-n păr/ Şi ochii tăi adânci cern din priviri//  Fulgi albi de nea ce jucăuşi aprind/ Lumini care se pierd în străluciri”. (Iarna).

>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Elena BUICĂ: PAGINI DE JURNAL – HERMAN VICTOROV: „DIN VIAŢA UNUI OM OARECARE”

Am avut bucuria să fiu la lansarea acestui volum „Din viaţa unui om oarecare” (Pagini de jurnal) apărut la Editura „Maple Red Publishing House” din Toronto, în  2012, semnat de autorul debutant la 81 de ani, Herman Victorov. Era în ziua de 27 ianuarie 2013, la o întâlnire a publicaţiei Observatorul din Toronto cu cititorii săi, când s-a înfăţişatVICTOROV-Herman-DVUOO-cop-wb înaintea noastră un om a cărei personalitate puternică s-a impus din primul moment prin statura sa monumentală, prin pasul apăsat şi sigur, prin vocea bine timbrată, clară, prin gesturi, prin aerul pe care-l degaja. Înalt, doar patru centimetri îi lipsesc din doi metri, cu mişcări care surprindeau prin dinamism pentru anii purtaţi cu destoinicie, cu părul alb, vâlvoit, cu sprâncene negre, stufoase, cu aerul omului stăpân şi sigur pe el, din care nu lipseau semnele de caldă omenie, totul făcea ca prezenţa sa să fie remarcabilă.

Prima dată am auzit despre Domnia Sa cu mai mulţi ani în urmă de la nişte prieteni de familie care ne îndemnau să ne mutăm la Windsor, fiindcă „este acolo un român, Herman Victorov, care angajează şi sprijină emigranţii români pricepuţi şi harnici ca să lucreze în compania sa producătoare de capsule tari şi moi din gelatină, acele învelişuri în două culori, în interiorul cărora sunt prafurile-medicament din antibiotice”. Prietenii aceştia ne vorbeau atunci cu mare entuziasm despre inovaţiile acestui inginer, inovaţii care au schimbat industria echipamentelor medicale, revoluţionând industria de profil, proiectând şi construind un nou model de maşini producătoare de capsule care au făcut dintr-un emigrant în Canada, în mai puţin de şase ani de la sosire, un multi-milionar cunoscut prin investiţiile făcute în toată lumea, inclusiv în România. Cum copiii mei aveau deja servicii bune, nu s-au oprit mai mult la această propunere. În următorii ani informaţiile despre succesele avute s-au înmulţit. Am aflat că a vândut şi instalat „la cheie” maşini şi operaţiuni de capsule în 26 de ţări care au dus la recunoaşterea performanţelor şi valorii companiei sale, a deschis noi oportunităţi de afaceri şi a ajuns unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri români din Canada. Câteva proiecte au fost semnate chiar în faţa primului ministru al Canadei, Jean Chretien. Pe acesta l-a însoţit în România în vizită la Cernavodă. Când avea 76 de ani, a vândut compania, producătorului de capsule Qualicaps, deţinut de cel mai mare fond de investiţii din lume, Carlyle, în al cărui consiliu de administraţie se afla şi George Bush senior. Deşi s-a hotărât să dedice mai mult timp familiei, a revenit la preocupările sale din tinereţe, îmbunătăţiri în procesul de prelucrare a trestiei de zahăr, sprijinit de o echipă pe care el a format-o.

>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Octavian Lupu: ÎN VIZITĂ LA NEGUSTORUL DE ILUZII

În prăvălia negustorului de iluzii sunt multe articole de interes pentru oricine doreşte să dea o altă culoare lumii în care trăieşte. Etichetate frumos, cu denumiri dintre cele mai năstruşnice, cutiile cu produse sunt aşezate pe rafturi încăpătoare fără a se respecta o anumită ordine. După cum mirajul îmbracă formele cele mai neaşteptate plăsmuind imagini de vis acolo unde nu se află decât un pustiu prăfuit, tot astfel licori nenumărate radiau sclipiri atrăgătoare pentru cunoscători şi profani.2013-04-21_105129

Într-una din aceste zile m-am decis să merg şi eu la faimosul negustor pentru a afla mai multe despre leacurile pe care le oferea la un preţ adaptat oricărui gen de client. Nu îi ştiam numele, cum dealtfel nu l-am aflat nici ulterior, şi de aceea îl voi denumi pur şi simplul „negustorul”. Dacă nu îl ştii încă, nu te mira. Cu siguranţă că te-ai întâlnit şi tu cu el, dar poate nu ţi-a fost clară identitatea sa. Însă fără  îndoială, deja ai folosit multe dintre produsele sale.

Prin urmare, am intrat în modesta sa prăvălie cu aerul celui care ştie exact ce caută. De aceea, de îndată ce l-am zărit în spatele tejghelei l-am abordat direct:

„Te salut cu deosebită stimă dragul meu negustor! Iată, m-am întors să te rog să-mi recomanzi din leacurile tale pentru cea mai recentă problemă cu care mă confrunt.”

Iluzia Puterii şi a Bogăţiei

„Ce anume te preocupă, iubitul meu client? După cum bine ştii, magazinul meu este deschis tot timpul. Ba chiar, de mai mulţi ani m-am extins în toate colţurile lumii graţie noilor posibilităţi ce mi-au fost oferite.”

„Te referi cumva la noile tehnologii de comunicaţii?” l-am întrebat intuind într-o mare măsură răspunsul. „M-am gândit eu că nu vei rata ocazia, epocală i-aş spune, de a intra în casele tuturor oamenilor de pe planetă folosind Internetul. Marketingul direct este mai eficient în zilele noastre decât utilizarea unei nesfârşit de ramificate reţele de intermediari.”

„Da, corect!” mă aprobă zâmbitor. „Mă adaptez situaţiilor schimbătoare de la o epocă la alta. Nu stau niciodată pe loc. Comerţul cu iluzii trebuie să continue. Fără el istoria nu ar mai fi posibilă. Îţi dai seama,” continuă el, „că istoria nu ar mai fi interesantă dacă nu ar exista posibilitatea de a vinde şi cumpăra iluzii. Ce anume ar mai anima pe dictatorii din toate timpurile, dacă nu ar avea mereu înaintea lor Iluzia Puterii pe care au comandat-o din belşug de la mine?”

>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Paula-Diana HANDRA: PARFUM ŞI CULOARE… DIN SUFLET DE FLOARE (POEME)

PARFUM ŞI CULOARE

 

HANDRA-Paula-Diana-pt-wbParfum şi culoare din suflet de floare

E nesfârşirea-n binecuvântare

Ce-aduce-n suflet dulcea alinare

Din veşnicia clipei ce nu moare.

 

Parfum şi culoare din suflet de floare

Se-aşterne peste mine ocean de puritate

Ca gândurile albe şi calde, ne’ntinate

Privirea mi-o mângâie candid, măreţul soare.

 

Parfum şi culoare din suflet de floare

Corole de lumină pe-a timpului cărare

Minunăţia-şi poartă-n miresme-ameţitoare

Din ceruri se revarsă o tainică chemare:

 

Parfum şi culoare din suflet de floare!

>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Marin VOICAN-GHIOROIU: SCRISOAREA

Dragul meu prieten, George,

VOICAN-G-Marin
Iubit român cu suflet de frate… tot răscolind în lăcriţa de zestre a dulcilor amintiri, am găsit un caiet îngălbenit de patina timpului şi când l-am deschis au căzut câteva petale de trandafir care-şi păstraseră, spre surprinderea mea, culoarea de roşu-închis.  Extraordinar! Le-am simţit aroma îmbătătoare şi ca prin farmec în faţa ochilor mi-a apărut copilul care stătea sub un cireş înflorit şi scria iubitului său tată prima lui scrisoare. Ca şi atunci… inima mea a tresăltat de bucurie şi, după ce am încheiat acest „capitol” din „Cartea vieţii mele” o lăcrimioară s-a rostogolit arzându-mi obrazul, fiind dorul meu nesecat pentru clipele trăite în extaz şi aşteptare a tatălui meu, care trebuia să se întoarcă de pe front. „SCRISOAREA” ţi-o ofer cu dedicaţia: „Ţie, George Roca, român minunat, prieten fără de pereche!”

 

Cu stimă, preţuire şi recunoştinţă,

Marin

–––––––––––––––- 

 

Când m-am trezit din somn am auzit-o pe bunica Elena spunându-i mamei:

– Nu mai plânge, fata mea!… Gândeşte-te că ai copilul ăsta lângă tine, cum te-am avut şi eu.

– Mamă, te rog să mă înţelegi: simt că mi se duc puterile şi cred că nu mai apuc ziua când am să-l văd pe Iliuţă…

– Aşa ne-o fi fost soarta: tu nu ai avut norocul să-l vezi pe taică-tu care s-a prăpădit de tânăr… undeva în apropierea Mărăşeştilor. Nici măcar nu te născuseşi când a plecat la răzbel. Unde s-or odihni oasele lui? Nici în ziua de azi nu am aflat unde-i este mormântul.

– Nu-mi doresc să mai trăiesc singură!

– Ce-o vrea bunul Dumnezeu… Dacă îi e dat să trăiască, vine el…

– Când, mamă? Niciunul dintre camarazii lui, cu care a luptat la Tatra, nu l-au mai văzut din data de 9 Mai ’45… De atunci au trecut doi ani şi nu am primit răspuns: e mort, trăieşte, e prizonier?!

– Aneta, culcă-te şi încearcă să dormi, că abia au cântat cocoşii de miezul nopţii. Ce vrei să faci, să-ţi distrugi sănătatea? Nu mai aprinde lampa că-l trezeşti pe Marinică!

– Nu pot să dorm, vreau să-i mai scriu câteva rânduri…

>>>>>>>>>>>>>>

De CLB