Elena ARMENESCU: CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2)

Dezlegarea de canoane, larg practicată în poezia modernilor şi postmodernilor, a  dus la clătinarea formelor fixe, totuşi sonetul îşi menţine superior audienţa. E drept că după texte arhetipale de acum şapte secole ori după performanţe prerenascentiste, unii continuatori (între aceştia Shakespeare, Baudelaire, Rilke) au înţeles să modifice schema primară; se pretindea o anumită relaxare” (Constantin Ciopraga)

____________________________
 

FLUID

 

Sunt prezenţa acestei dimineţi

ARMENESCU-Elena3-wbCe-şi naşte lumina din aburi şi ceţi

Sunt pasărea ce scăldată-n lumină

Se răsfaţă -n armonia văzduhului deplină

Ochiul meu se aprinde diamant

Peste luciul lacului Tău de bazalt

Orbit se alintă cât să cuprindă zarea

Când în vecinătatea mea e marea

Mă -nvălui în valuri, în ea mă risipesc

Şi când din spuma-i argintie iarăşi mă ivesc

Se aşterne peste trupul, şi sufletul meu

Pacea, binecuvântarea Ta, iubite Dumnezeu!

 

Sunt fluidul dumnezeirii încarnat

Sunt densul fruct al mării fermecat!

>>>>>>>>>>>>>>

Reclame
De CLB

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s