ELISABETA IOSIF: DORUL DE LUMINĂ

 

Tu, care porţi2013-04-25_011748

Divina Lumină,

Maică,

Prea Curată,

Primeneşte-ne-n

Cântarea creştină:

„Veniţi de luaţi Lumină!”

 

Porunceşte,

Vestitorului dimineţii,

Vântului,

Să ne vestească,

Darul de Lumină:

Veniţi de luaţi Lumină,

La Învierea Domnului!

 

EL s-a îmbrăcat cu Lumina-i dalbă,

Lumina Înţelepciunii,2013-04-25_011614

Albă.

„Veniţi de luaţi Lumină”!

Şi… ne-a binecuvântat:

„EU sunt Lumina Lumii!”

 ELISABETA IOSIF

2013

Reclame
De CLB

Ion Untaru: ,,Lumina Sfântului Mormânt (I)”

1.Scurt istoric

În fiecare an la Ierusalim, sărbătoarea Învierii Domnului este urmărită la faţa locului de foarte mulţi pelerini veniţi din toate colţurile lumii să vadă cu ochii lor minunea coborârii din cer a Luminii Sfinte.

Şi minunea confirmă în fiecare an că data Pascală a Învierii Domnului calculată de Biserica Ortodoxă după calendarul iulian este cea justă.  2013-04-25_010623

Sfânta Lumină se coboară de regulă în Sâmbăta Mare, ziua între orele 12.30-14.30.

Mormântul se află sub jurisdicţia a şase biserici creştine ortodoxe şi anume: grecii ortodocşi, catolicii de rit latin, armenii apostolici, copţii egipteni, ortodocşii sirieni, şi ortodocşii etiopieni.

Primele mărturii ale apariţiei sfintei lumini din cer, provin de la Sfinţii Părinţi.

Apostolii Petru şi Ioan, care au ajuns cei dintâi la Sfântul Mormânt, au văzut giulgiurile şi mahrama zăcând singure în mormânt.

– Sfântul Grigorie de Nyssa, analizând cu înţelepciunea sa dumnezeiască textul biblic, scrie: ,,Şi când le-au văzut (giulgiul şi mahrama), Petru a crezut, pentru că Mormântul era plin e lumină, deşi era încă noapte; interiorul Mormântului era vizibil într-un chip îndoit: atât pentru simţuri, cât şi pentru minte”.

– Asemenea şi Ioan Damaschin: ,,Şi degrabă alergând Petru, a stătut înaintea mormântului şi, văzând lumină în groapă, s-a spăimântat, pentru că a văzut într-însa giulgiurile singure zăcând, fără dumnezeiescul Trup” (Octoih, glasul al 8-lea, sedelnă la utrenia duminicii).

– În Istoria Bisericească, Eusebiu de Cezareea descrie şi el minunea legată de sărbătorile pascale şi anume: Pe vremea Sfântului Patriarh Narcis al Ierusalimului (sec. II), în timpul marii privegheri de sfintele Paşti, s-a terminat untdelemnul din candele. Şi atunci patriarhul a poruncit ca toate candelele să fie umplute cu apă din izvorul Siloamului care, la rugăciunea lui, s-a transformat în untdelemn şi a ars câtă vreme a ţinut slujba.

– La anul 350 şi sfântul Chiril, patriarhul Ierusalimului, vorbeşte despre venirea luminii din cer a Sfintei Lumini.

– Lecţionarul Armean şi cel Georgian cuprind la rândul lor informaţii utile despre tipicul folosit în Biserica Învierii Domnului, între anii: 417-439 şi respectiv 640-720.

>>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

2013-04-21_120102Această baladă “ÎN VINEREA PAȘTELUI” am închinat-o Maicii Domnului, Fecioara Maria care a suferit enorm în momentul răstignirii Mântuitorului nostru IISUS CHRISTOS. Interpretează artista Rodica Anghelescu, Ansamblului “CIOCÂRLIA” al MAI, dirijor Adrian Grigoraş – Orchestra Naţională de Folclor RADIO.

Vă doresc audiţie plăcută, fericire şi bucurii!

Scriitor – compozitor Marin Voican Ghioroiu

2013-04-25_005450

De CLB

Cristina Ştefan: Aniversare- Revista Cetatea lui Bucur

Cristina StefanLa număr aniversar (50), Revista Cetatea lui Bucur sărbătoreşte şi 5 ani de activitate literară, nu numai pe tărâm jurnalistic, dar cu precădere, 5 ani de bilanţ pozitiv scopului pentru care a fost fondată de către Artur Silvestri, această grupare a literaturii contemporane. La început, revistă online, editată de Liga Scriitorilor din România, Filiala Bucureşti, al cărei preşedinte, scriitoarea şi jurnalista Elisabeta Iosif coordonează profesionist şi indubitabil cu eforturi considerabile materiale, financiare, relaţionale, Cetatea lui Bucur a devenit şi revistă on paper de câţiva ani, cu numere apreciate şi consistente.

Colectivul redacţional, redactor-şef – Elisabeta Iosif, redactor-şef adjunct – George Roca, editor on-line – Constantin Vlaicu, precum şi Colegiul director redacţional, Eugen Dorcescu, Cristina Ştefan, Lucian Şt. Mureşanu, Adrian Botez, Elena Buică din Canada, Gabriela Sonnenberg – Spania, Lucian Marina – Serbia, Dorina Şişu – Irlanda, formează o echipă serioasă, dăruită românilor de pretutindeni, care, număr de număr, menţine deşteaptă atenţia cititorilor fideli ai revistei  dar şi atrage noi scriitori din ţară şi din străinătate în secţiunile diverse ale publicaţiei, în domeniile literatură, artă, cărţi.

Aş adăuga acestui articol aniversar gânduri de preţuire pentru întreaga şi laborioasa colaborare dintre Cenaclul literar online Lira21 şi această publicaţie, de acum, statornicită, într-un parteneriat exemplar, pentru că, în special, scriitoarei şi jurnalistei Elisabeta Iosif, îi datorăm susţinerea noastră, promovarea membrilor comunităţii noastre şi a cărţilor editate, recunoaşterea talentelor debutanţilor noştri în scris, care prin această colaborare s-au făcut cunoscuţi în lumea literară.

Mă gândesc şi la alte personalităţi, scriitori de anvergură, colaboratori ai Cetăţii lui Bucur, Cezarina Adamescu, Elena Armenescu,Constanţa Donosă, Ioana Stuparu, Raluca Tudor, editor, revista tipărită, oameni de lângă noi, care au făcut momente unice în cariera literară a multora dintre noi, lansări de carte memorabile, întâlniri cu Cenaclul Cetatea lui Bucur şi nu în ultimul rând, îndrumare şi promovare necondiţionată pentru talentele autentice prin recenzii şi publicări în alte reviste din ţară şi străinătate.

La moment aniversar, în duminica Floriilor, este posibil ca unele cuvinte să nu fie de ajuns, să pară forţate, exagerate, dar ştiu că acest moment este de evidenţiat, nu din alte motivaţii ci pentru că omul de factotum în această întreprindere, Elisabeta Iosif, merită, în pofida discreţiei, delicateţii şi modestiei sale notorii, un curat şi sincer La mulţi ani!

La mulţi ani cu inspiraţie şi calitate literară ca şi până acum, revistei Cetatea lui Bucur!

 Cristina Ştefan, în duminica Floriilor, 2013

De CLB

Al.Florin Ţene: Revista CETATEA LUI BUCUR – un “edificiu “ cu 50 de ferestre spre orizontul cunoaşterii

Al Florin TENECu mai bine de patru ani în urmă, la iniţiativa scriitoarei Elisabeta IOSIF, preşedinta Filialei Bucureşti a Ligii Scriitorilor, lua iniţiativa publicării online a revistei CETATEA  LUI BUCUR. Publicaţie ce apare şi pe suport de hârtie, cu un efort memorabil.

Încă de la început, paginile acestei reviste făcută cu profesionalism din punct de vedere al conţinutului, datorat iniţiatoarei şi din punct de vedere estetic, (în care se vede talentul) domnului Constantin Vlaicu, la care s-a adăugat experienţa şi talentul scriitorului George ROCA au găzduit creaţii literare şi artistice  semnate de autori din ţară dar şi din străinătate.

Fiind o publicaţie de cultură, revista CETATEA LUI BUCUR şi-a pus paginile în slujba scriitorilor, membri ai Ligii Scriitorilor sau ai Uniunii Scriitorilor dar şi a acelora neafiliaţi unor organizaţii profesionale. Fiindcă cele 17 publicaţii ale Ligii Scriitorilor pun în practică literatura din “bazinul “  limbii române, ce aparţine acesteia şi nu unei organizaţii profesionale. Ca şi premiile anuale, ce le acordăm după criteriilor calităţii  membrilor sau nemembrilor LSR şi USR.

Datorită valorilor literare şi culturale ale textelor publicate  dar şi al aspectului ei grafic  şi editorial  “CETATEA LUI BUCUR” a primit, până în prezent, trei premii: ”Premiul special“ la categoria “Publicaţii culturale “ la – Concursul Art&Live din Japonia – pe anul 2012, „Premiul UZP pe anul 2011” şi „Premiul LSR pe anul 2012”. Felicitări!

Cu ocazia apariţiei numărului 50 Comitetul Director al Ligii Scriitorilor urează colectivului redacţional al revistei CETATEA LUI BUCUR, condus de scriitoarea Elisabeta IOSIF, viaţă lungă şi cât mai mulţi colaboratori.     

 Al.Florin Ţene

Membru corespondent al Academiei Americană Română

Preşedintele Ligii Scriitorilor Români

De CLB

Lucian Gruia: ,,Artur Silvestri şi narcisismul actului critic”

Noua apariţie editorială din seria restituirilor textelor de critică literară semnate de Artur Silvestri (din 2013-04-25_003135care au apărut până în prezent: Radiografia spiritului creol. Cazul Miron Radu Paraschivescu, 2004 – ed. I şi 210 – ed. A II-a; Revolta fondului neconsumat. Cazul Zaharia Stancu, 2005 – ed. I şi 2010 – ed. A II-a; Universul lecturilor fericite, 2011 – toate la editura Carpathia), Portrete literare (2012), reprezintă, conform afirmaţiilor Teodorei Mîndru – editorul cărţii, un proiect neterminat al regretatului om de cultură. Cercetătoarea a preluat textele selectate de autor, la care a adăugat altele extrase din manuscrise sau din revistele unde fuseseră publicate.

În capitolul Martorul nevăzut: Cititorul, autorul afirmă că întâlnirea unui scriitor cu cititorii săi, stă sub semnul miracolului, sub aspectul emoţiei transfiguratoare care face ca prin comunicare, amândouă părţile să fie câştigate, scriitorul primind afecţiune şi experienţă, cititorul înălţându-se spiritual.

Tot de miracol ţin: scrierea unei cărţi, editarea, lectura ei de către cititori şi receptarea de către criticii de specialitate.

Sub aspectul miraculozităţii receptării critice, scriitorul îmi pare un Narcis, iar textul critic, fântâna care îi oglindeşte chipul. Criticul îl identific cu nimfa Eco, având puterea să transfigureze/modifice chipul autorului. Un critic răuvoitor/foarte subiectiv, va face ca în fântăna pe care o reprezintă recenzia sa, în locul chipului autorului să se reflecte propriul său chip. Dacă vrea să-l desfiinţeze pe scriitor, în fântână se vor reflecta cioburile din chipul acetuia. Un critic altruist, bine intenţionat şi aplicat corect asupra cărţii analizate (cât mai puţin subiectiv), va face ca recenzia sa să reflecte adecvat chipul autorului. Desigur şi acum, uşor deformat de viziunea criticului.

Cum se reflectă chipul scriitorului în critica lui Artur Silvestri, vom vedea în continuare. Se ştie că omul de cultură era temut pentru corectitudinea părerilor afirmate franc, între patru ochi. Faptul este contradis de afirmaţia autorului citată pe postcoperta volumului Universul lecturilor fericite: „Am scris mai degrabă în ideea de a încuraja pe scriitor şi de a-i extrage din ceea ce mi-am închipuit a fi materie pozitivă partea ce ar sluji odată cu trecerea vremii la o lucrare în imperisabil şi, de fapt, la o salvare a numelui şi a creaţiei, oricât de măruntă ori grandioasă ar fi fost. Esenţială nu a fost, aşadar, judecata, ci reazemul.”

>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

CUGETĂRI

Emil Cioran – Amurgul gândurilor

-fragment-

„… hrăniti‑l cu pîinea si cu apa întristării.“

Cronici 2,18

 

  •  Poţi spune uşor că universul n‑are nici un rost. Nimeni nu se va supăra. — Dar afirmă acelaşi lucru despre un individ oarecare; el va protesta şi va lua chiar măsuri spre a te sancţiona.
  • Aşa suntem cu toţii: ne scoatem din cauză cînd e vorba de un principiu general si nu ne e rusine să ne izolăm într‑o exceptie. Dacă universul n‑are nici un rost, scăpat‑am careva din blestemul acestei osînde?
  • Tot secretul vieţii se reduce la atît: ea n‑are nici un rost; fiecare din noi găseşte însă unul.
  • Singurătatea nu te‑nvaţă că eşti singur, ci singurul.
  • Dumnezeu are tot interesul să‑şi vegheze adevărurile. Uneori, o simplă smucitură din umeri i le dărîmă pe toate, căci gîndurile i le‑au surpat de mult. Dacă un vierme e capabil de nelinişte metafizică, şi el îi tulbură somnul.
  • Gândul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu morţii. El nu îmblânzeste deloc întunericul de care se va fi speriat Dumnezeu pe vremea când îşi căuta pulsul prin teroarea nimicului….
  • Se spune că Diogene s‑ar fi ocupat cu falsificarea de bani. — Orice om care nu crede în adevărul absolut are drept să falsifice totul.
  • Diogene, dacă se năştea după Cristos, ar fi fost un sfânt. — Admiraţia pentru cinici şi două mii de ani de creştinism la ce ne poate duce? Un Diogene duios…
  • Platon a numit pe Diogene un Socrate nebun. Greu mai poate fi salvat Socrate…
  • Dacă ar prinde glas agitatia surdă din mine, fiecare gest ar fi o îngenunchere la un zid al plângerii. Port un doliu din naştere — doliul acestei lumi.

>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Eugen Dorcescu: Añoranza*

Oraş patriarhal, uituc, uitat,DORCESCU-Eugen2-wb

Cu parc şi râu, cu munţii-nvecinat,

În floare şi-n mireasmă scufundat…

Tu, urbea fericită, de-altădat’!

Te-am cercetat, prin ani, din când în când,

Şi te-am aflat acelaşi, dormitând,

Sub arşiţă, sub ploaie, şi sub vânt.

Punct fix, precum o pajură-n zenit,

Cu fontă-n plisc şi gheară de granit,

Exact ce-ai ignorat te-a nemurit.

Oraş uituc, oraş de neuitat,

Din care-am fost, pe vremuri, alungat.

18 martie 2012

(Poesis, Satu Mare,  7- 9/ 2012)

______

*Añoranza (sp.) = dor, nostalgie. Titlu dat de autor.

                        ––

Añoranza

 

Ciudad patriarcal, olvidadiza, olvidada,

Con parque y río, con montañas colindantes,

En flores y perfumes sumergida…

¡Tú, ciudad feliz, de antaño!

Te visité durante años, de vez en vez,

Y te encontré igual, dormitando,

Bajo el bochorno, bajo la lluvia, y bajo el viento.

Punto fijo, como un águila en el cenit,

Con pico de hierro y garras de granito,

Exactamente aquello que ignoraste te inmortalizó.

Ciudad olvidadiza, ciudad inolvidable,

De la que fui, hace tiempo, arrojado.

Traducción del rumano: Coriolano González Montañez

 

De CLB

Iustinian Gr. ZEGREANU: O ANTOLOGIE A SCRIITORILOR ROMÂNI DE PRETUTINDENI

 De curând a apărut la Editura Fortuna din Râmnicu Vâlcea o carte a scriitoarei Ligya Diaconescu. La prima vedere nimic surprinzător, să aduni mai mulţi scriitori într-o carte. Un punct forte al cărţii este faptul  că toată activitatea scriitorilor şi creaţia lor este tradusă în limba germană, dar nici acest lucru nu este definitoriu, pentru că dacă a fi difuzată local, ar fi o carte ca oricare alta.DIACONESCU-L-cop-RSDEST-wb 

De fapt, punctul vital al antologiei este D-na Ligya Diaconescu, un om deosebit, împătimit al literaturii şi iubitor de limba română care s-a implicat în într-un proiect ambiţios să editeze o Antologie a scriitorilor români de pretutindeni.  Oameni plecaţi de un anumit timp din ţară dar care trăiesc, simt, iubesc şi scriu în româneşte.  Promovarea, mediatizarea şi distribuirea acestei cărţi peste tot în lume, reprezintă de fapt, punctul cheie al acestei Antologii. Personalitatea incontestabilă a autoarei, membră a numeroase foruri de profesionişti, fondatoare de posturi de radio, jurnalistă, fondatoare de muzee etnografice, de centre de turism , la noi în ţară dar şi în străinătate, arată de fapt că D-na Ligya Diaconescu reprezintă o adevărată ambasadoare a României peste hotare. Dânsa prin tot ce realizează încearcă să creioneze un contur binemeritat al României, încearcă să promoveze adevăratele valori româneşti, pentru că trebuie să recunoască şi celelalte popoare ale Europei, că noi românii suntem un popor unic în Europa şi trebuie să ne recâştigăm dreptul nostru de a exista şi mândria de a fi român. 

Suntem un popor născut, crescut şi educat în graniţele sale. Noi nu am avut şi nici nu am dorit alte teritorii. Suntem un popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit în totalitate. Am fost împărţit, despărţit, asupriţi şi umiliţi de multe popoare dar nici odată învinşi. Suntem primul popor din lume care a folosit scrierea. (o spun tăbliţele de la Tărtăria şi o recunosc toţi cei care le-au studiat). Din interiorul nostru au ieşit oameni de adevărată valoare:  Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas, Nicolae Paulescu, Eliade, Eugen Ionesco şi mulţi alţii.

De aceea principalul merit al acestei Antologii dar şi acelor două ediţii bilingve anterioare (român-englez, român – francez) precum şi al autoarei Ligya Diaconescu este faptul că ele ne redau sentimentul naţional (care în ziua actuală este deosebit de atrofiat) ne întăresc mândria de a fi român şi ne prezintă lumii la adevărata noastră valoare. Parafrazând-ul pe Lucian Blaga, noi românii sunt parte din „corola de minuni ale lumii”, una din luminile care conferă strălucire existenţei umane, o parte din a lumii taină.>>>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

EVENIMENTE -Târgul de carte de la Londra

 

 Luni, 15 aprilie 2013, în cea dintâi zi a London Book Fair, la standul României din complexul expoziţional Earls Court s-au desfăşurat două evenimente care au atras un public numeros. Acestea au reunit câţiva dintre scriitorii britanici cei mai cunoscuţi şi mai influenţi ce au ales România ca temă sau sunt apropiaţi biografic de România, precum şi mai mulţi autori români ale căror cărţi au apărut de curând, în traducere sau direct în limba engleză, la edituri din Marea Britanie.2013-04-21_203453

Primul eveniment, dezbaterea „România ca topos literar”, i-a avut ca participanţi pe Paul Bailey – prozator şi eseist, Alan Brownjohn – poet, romancier şi publicist, Tessa Dunlop – scriitoare şi jurnalistă, George Szirtes – poet, traducător şi editor. Invitaţii au început prin a-şi evoca experienţele româneşti, au descris relaţia specială pe care o au cu ţara noastră, pentru ca după aceea să discute despre modul în care spaţiul românesc este prezent în operele britanicilor. Cuvântul de întâmpinare a fost rostit de Horia Gârbea, vicepreşedintele Institutului Cultural Român, şi Dorian Branea, directorul ICR Londra.

Al doilea eveniment le-a fost dedicat autorilor români publicaţi recent în Marea Britanie: prozatoarea şi poeta Carmen Bugan, cu volumul autobiografic, „Burying the Typewriter”, aflat pe lista nominalizărilor de anul acesta la George Orwell Prize, prozatoarea Cecilia Ştefănescu, cu Sun Alley, romanul Intrarea Soarelui tradus în engleză de Alexandra Coliban şi Andreea Höffer, dar şi universitarii Irina Marin, cu Contested Frontiers in the Balkans: Ottoman, Habsburg and Communist Rivalries in Eastern Europe, şi Marius Turda, cu Crafting Humans. From Genesis to Eugenics and Beyond. A participat din nou scriitorul Paul Bailey, care a sfârşit de puţin timp lucrul la un roman a cărui acţiune se petrece în Bucureştiul interbelic.

Au luat parte, de asemenea, editorii Susan Curtis-Kojakovic, de la Istros Books, editura unde a apărut Sun Alley al Ceciliei Ştefănescu, Ramona Mitrică, de la Profusion Publishers, care publică o serie de proză noir românească şi Miranda Spicer, de la Plymouth University Press, editura universitară ce a tipărit în ultimii ani, în condiţii grafice deosebite, o serie de proză şi poezie sprijinită financiar de ICR, din care a apărut de curând al doisprezecelea titlu, volumul .Small Changes in Attitude de Răzvan Petrescu. Evenimentul a fost deschis de către ES dr. Ion Jinga, ambasadorul României, un cititor împătimit, prezent la fiecare ediţie a Târgului, şi a fost moderat de către scriitorul Mike Phillips OBE. În încheiere, prozatorii au fost invitaţi, spre deliciul publicului, să citească fragmente din cărţile lansate.

În seria dezbaterilor organizate la stand de Institutul Cultural Român s-a aflat conferinţa „Cinci decenii de traduceri româneşti în Marea Britanie”,. iar la sediul ICR Londra, a avut loc vizionarea expoziţiei cu acelaşi titlu, pregătită împreună cu Biblioteca de pe lângă School of Slavonic and East European Studies a University College London.     

Sursa  – ICR România

De CLB

Adrian BOTEZ: Interviu – ION PACHIA-TATOMIRESCU

Interviu cu personalitatea enciclopedică a valahilor contemporani (poet, prozator, teoretician, critic literar, istoric al culturilor/civilizaţiilor/religiilor, lingvist, publicist, editor şi traducător)

ION PACHIA-TATOMIRESCU:2013-04-21_090900

Idioţimea decizională din România pseudoreformelor învăţământului de dincoace de anul 1996 (…) a făcut ca din programele şcolare <<să dispară>> mai multe, nu numai Istoria României…!”

 

REPERE BIOBIBLIOGRAFICE: ION PACHIA-TATOMIRESCU

 

ION PACHIA-TATOMIRESCU (n. 16 februarie 1947, Tatomirești, județul Dolj), fiul Elenei (n. Florea) și al tâmplarului Dumitru D. Pachia, este un scriitor român, doctor în filologie. Este poet, prozator, teoretician, critic, istoric al culturilor / civilizațiilor, al religiilor, lingvist, publicist, editor și traducător.

A scris și publicat cca 50 de lucrări științifice și beletristice. În prezent, este profesor titular la Colegiul Național Bănățean din Timișoara, director al Editurii Aethicus, redactor-șef al Anuarului de martie, redactor la Rostirea românească și Orient latin. Este căsătorit cu poeta / anglista Gabriela Pachia (cu care are doi copii: Mihai Pachia, n. 1984, și Floriana Pachia, n. 1988).

BIOGRAFIA

Studii universitare / postuniversitare

După absolvirea școlii elementare din localitatea natală, Tatomirești, a gimnaziului din comuna Brădești și a Liceului Real-Umanist din orașul Filiași, Ion D. Pachia (Ion Pachia Tatomirescu) urmează cursurile Facultății de Filologie – Universitatea din Timișoara (1966 – 1971). Devine doctor în filologie – la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, cu teza Generația resurecției poetice din 1965 – 1970.

>>>>>>>>>>>>

De CLB

George ROCA: POEME BILINGVE / BILINGUAL POEMS (2)

PERIPLU SENTIMENTAL / SENTIMENTAL JOURNEY

 

ÎMBRĂŢIŞARE 2013-04-21_084206

dacă te-aş întâlni

ţi-as spune

să te prefaci într-un avion

tu,

pentru a-mi face pe plac

ţi-ai desface braţele

şi ai plana lin spre mine

eu…

m-aş preface în pasăre

şi apropiindu-mă de tine

ne-am împleti aripile

într-o îmbraţişare de suflet şi trup

mângâindu-ne tandru

până când am simţi

simbioza iubirii noastre…

 

EMBRACE

if I would meet you2013-04-24_224123

I would tell you

to morph into a plane

you,

to please me

you’d open your arms

and glide gently towards me

I…

would also morph into a plane

and edging closer to you

we’d intertwine our wings

into an embrace of body and soul

stroking ourselves tenderly

until we’d feel

the symbiosis of our love…

>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Constanţa Abălaşei-Donosă:,,Îţi voi strecura culori ”

Îţi voi strecura culori
aşteaptă-mă !
îţi voi strecura culori
din paleta mea de vis
să-ţi acopere adâncul
nenorocului trimis.
pe cap şi pe umeri2013-04-24_223040
îţi voi picta cununi
din cerul şi marea azurie,
cuvinte să aduni.
inimii, cu drag voi da
din culorile iubirii !
îţi voi scrie nişte rânduri
printre care voi pava ;
agate, multe smaralde
şi bulgării mei de vis
de prea mult dor aprins.
pictura mâinilor va fi,
într-un petec de pământ
apele, pe el plângând.
o casă, o carte, un cuvânt
împărtăşită-ţi va fi
sub bucuria pleoapelor
de lumină dezmierdând .
la picioare, să nu doară
iţi voi picta
dansul nesfârşit al mersului.

De CLB

ELISABETA IOSIF: TURISM ÎN MARAMUREŞ-ÎNTRE SEMNE ŞI SIMBOLURI

Nu putem admite existenţa unui spaţiu geografic, dacă nu-i atribuim o semnificaţie. Călătorind,  reţinem  ambianţele peisagistice şi sentimentale în funcţie de semnele şi mesajele ce  vin  de demult, concentrate în forme simbolice. Iar  Ţara Maramureşului este o zonă de simboluri, de elemente de legătură  cu care ne încărcăm benefic, îndemnându-ne la meditaţie şi analogie. Iar simbolul ,ca semn de recunoaştere  universală, are o semnificaţie aparte prin dominaţia culorii, a lemnului şi a ideii de centru al lumii, aici, unde s-a tra2013-04-20_235330nsformat ”muzeul viu din inima Europei”, ce se cheamă Maramureş, în puntea de lumină spre care ar trebui să se îndrepte turismul românesc. Iar semnele timpului, călătorule, caută-le în tradiţiile renăscute şi în impulsurile  altor coordonate ale Maramureşului contemporan. Şi să nu uiţi, că vara maramureşeană are o culoare specială. Lumina de august spre septembrie, translucidă, prelinsă peste căpiţele de pe dealuri în armonia lor cu munţii, conturează silueta bisericilor de lemn, unice în Europa, făcând mai lesne legătura dintre pământ şi lumea celestă.

O LECŢIE DE TURISM RURAL2013-04-20_235124

Am ajuns în Ţara Maramureşului, scăldat în lumina  azurie îngemănată cu  violetul matinal al Codrului înmiresmat al Gutâiului, într-o zi de august.

Erau mulţi călători veniţi din ţară sau din Europa, auzind despre arta în lemn a sătenilor, care ridică spre cer lăcaşuri sfinte şi construiesc porţi sculptate, meşteşuguri transmise din vremuri străbune.

 Dezvoltarea  turismului rural i-a convins pe fiii satelor maramureşene, aflaţi în lumea largă, să se întoarcă acasă , cu toată experienţa acumulată şi cu banii necesari organizării unor complexe turistice de nivel occidental, dar cu specific maramureşean. Li s-au  alăturat acelora care au deschis acest drum prin forţe proprii, curajoşi , folosind mijloacele locale, renăscând tradiţia. ..Mărturie stau cele peste 300 2013-04-20_235210de pensiuni turistice rurale de două sau de trei stele, cum sunt cele 17 din Bârsana sau cele 41 ridicate în Botiz. Mulţi se cazează   în Ocna Şugatag, aducând argumente de ordin tradiţional. Dar cine nu a aflat de Cimitirul vesel ,cu picturile şi versurile ce au depasit graniţele  renumitei aşezări turistice, Săpânţa?” Pline ochi” sunt şi pensiunile turistice de pe Valea Izei, Vadu Izei şi Poienile Izei, doar 60 la număr, dar atât de căutate nu numai pentru pitorescul aşezărilor, ci şi pentru ospitalitatea gazdelor .

În acea zi de sfârşit de vară, cu lacrima cerului în creştetul văii, i-am văzut pe localnicii din acest areal geografic muncind. Sunt harnici, veseli şi frumoşi. Ştiu să te primească cu zâmbetul pe buze (pot învăţa şi alţii din turism de la ei), sunt gazde primitoare şi plini de bunăvoinţă.

Parcă n-am văzut nicăieri atât de mulţi copii frumoşi la un loc!  Ştiu să cânte , să danseze, să preia tradiţiile de la părinţi, permanent îmbrăcaţi în pitoreştile costume populare. Până şi ei ştiau,  că părinţii lor se pregătesc să primească cât mai mulţi turişti din Comunitatea europeană.  .

>>>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB