Lucian Gruia: ,,Artur Silvestri şi narcisismul actului critic”

Noua apariţie editorială din seria restituirilor textelor de critică literară semnate de Artur Silvestri (din 2013-04-25_003135care au apărut până în prezent: Radiografia spiritului creol. Cazul Miron Radu Paraschivescu, 2004 – ed. I şi 210 – ed. A II-a; Revolta fondului neconsumat. Cazul Zaharia Stancu, 2005 – ed. I şi 2010 – ed. A II-a; Universul lecturilor fericite, 2011 – toate la editura Carpathia), Portrete literare (2012), reprezintă, conform afirmaţiilor Teodorei Mîndru – editorul cărţii, un proiect neterminat al regretatului om de cultură. Cercetătoarea a preluat textele selectate de autor, la care a adăugat altele extrase din manuscrise sau din revistele unde fuseseră publicate.

În capitolul Martorul nevăzut: Cititorul, autorul afirmă că întâlnirea unui scriitor cu cititorii săi, stă sub semnul miracolului, sub aspectul emoţiei transfiguratoare care face ca prin comunicare, amândouă părţile să fie câştigate, scriitorul primind afecţiune şi experienţă, cititorul înălţându-se spiritual.

Tot de miracol ţin: scrierea unei cărţi, editarea, lectura ei de către cititori şi receptarea de către criticii de specialitate.

Sub aspectul miraculozităţii receptării critice, scriitorul îmi pare un Narcis, iar textul critic, fântâna care îi oglindeşte chipul. Criticul îl identific cu nimfa Eco, având puterea să transfigureze/modifice chipul autorului. Un critic răuvoitor/foarte subiectiv, va face ca în fântăna pe care o reprezintă recenzia sa, în locul chipului autorului să se reflecte propriul său chip. Dacă vrea să-l desfiinţeze pe scriitor, în fântână se vor reflecta cioburile din chipul acetuia. Un critic altruist, bine intenţionat şi aplicat corect asupra cărţii analizate (cât mai puţin subiectiv), va face ca recenzia sa să reflecte adecvat chipul autorului. Desigur şi acum, uşor deformat de viziunea criticului.

Cum se reflectă chipul scriitorului în critica lui Artur Silvestri, vom vedea în continuare. Se ştie că omul de cultură era temut pentru corectitudinea părerilor afirmate franc, între patru ochi. Faptul este contradis de afirmaţia autorului citată pe postcoperta volumului Universul lecturilor fericite: „Am scris mai degrabă în ideea de a încuraja pe scriitor şi de a-i extrage din ceea ce mi-am închipuit a fi materie pozitivă partea ce ar sluji odată cu trecerea vremii la o lucrare în imperisabil şi, de fapt, la o salvare a numelui şi a creaţiei, oricât de măruntă ori grandioasă ar fi fost. Esenţială nu a fost, aşadar, judecata, ci reazemul.”

>>>>>>>>>>>>>>>

Reclame
De CLB

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s