iunie 2013REDACTIA 22
Anunțuri
De CLB

Elisabeta IOSIF: „PARIS PENTRU ŞASE ZILE, PARIS PENTRU TOTDEAUNA”

2013-06-14_222603Când „ toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui”, precum spunea Eclesiastul, se întâmplă, ca ceva, să declanşeze acea acţiune, care devine o necesitate de eliberare de teamă, pentru a face , încă o dată, să fie auzite vocile femeilor în mijlocul „Cetăţii europene”- Paris. Se elibera astfel, ceaţa cuprinsă sub povara complexelor, întorcându-ne la lucrurile care dau valoare vieţii, precum munca, iubirea, datoria de a arăta cine suntem.

      Aşa s-a întâmplat în ultima decadă a lunii mai, 2013, când la întâlnirea de la Paris la „Maison d’Europe et d’Orient”, s-au auzit, timp de câteva zile vocile unor personalităţi feminine româneşti, sub genericul Programului finanţat de Comisia europeană „Fem’21 – Voix et voies des femmes en Europe”. Proiectul „Fem.Eu’21” este derulat şi condus de scriitoarea şi jurnalista Georgeta Adam, preşedinte ARIADNA, în colaborare cu Asociaţia Connexion Roumanie (preşedinte, Cătălina Voican – Franţa) şi cu  „Asociaţia Societatea Românca”, ( preşedinte, Ionela Flood, Anglia). Ca jurnaliste, ne interesa activitatea unei instituţii din media franceză iar Cătălina Voican (Franţa) împreună cu Robert Adam (Bruxelles) au avut o idee meritorie, de a vizita o televiziune franceză – TVF-3. O zi de neuitat, urmărind în direct şi o emisiune de ştiri de o oră, într-un studio cu design modern,  o emisiune complexă, cu transmisii în direct ale corespondenţilor din diferite zone ale Franţei, avându-l la pupitrul regizoral (cu tehnică de ultimă oră), pe gazda noastră la TVF-3, Doru Ilie.2013-06-14_222706

       Programul desfăşurat în sala de la „Maison d’Europe et d’Orient”, a cuprins o serie de comunicări susţinute de Georgeta Adam (România), Cristina Hermeziu(Franţa), Marina Roman(România), Cătălina Voican (Franţa), Elisabeta Iosif (România), Marinela Pop Câmpeanu (Franţa), Adelina Tocitu (România), Ion Adam (România), Ionela Flood (Anglia), Theodora Fîntînaru (România), Agripina Grigore(România), Marilena Chiriţă (România), Valeria Morărescu-Adria (România), Georgeta Adam subliniind, în final, contribuţia feminină a  mediei româneşti şi arătând auditoriului câteva linii strategice internaţionale. S-au atribuit premii „Fem’ 21” câtorva participante, pentru carte, creativitate, voluntariat, teatru   şi jurnalism de excepţie, despre care vom vorbi cu altă ocazie.  Meritorie a fost şi activitatea expoziţională, cu pictură (Ionela Flood, Anglia), Adrian Raţiu şi Alexandru Găină, ilustrând multiculturalismul creaţiei feminine (grafică, pălării de epocă, costume populare) iar Erhan Turgut (Franţa) a prezentat  Antologia „Vocile femeilor”realizată în Editura Turquoise.     

                                  „Primăvară în iarnă”2013-06-13_001609

     Aşa titrau jurnalele de actualităţi franceze, acele zile de mai, în care am străbătut Parisul  în lung şi-n lat, câţiva km zilnic pe ploaie şi vânt, sub gheaţa temperaturilor nordice. Niciodată, în cele patru vizite, nu am văzut Parisul sub asaltul apei curgătoare din norii vineţii, turişti sau localnici  cu umbrelele întoarse pe dos de vântul năprasnic, cu temperatura sub 10*C. La Bucureşti erau 30* C. Şi mi-am zis atunci: tot mai bine-i în „Micul Paris”.

                                     Patru ore de calm

     S-a întâmplat, ca prin minune, în ultima zi, pentru  câteva ore ale dimineţii, cerul să închidă porţile „potopului”. Am vrut să profităm şi am pornit spre Atelierul lui Brâncuşi. Se deschidea la ora 14….Şi pentru că ne propusesem să ajungem şi la una dintre „cafenelele literare” cu tradiţie ale Parisului am plecat spre Saint-Germain-des-Pres.2013-06-13_001359

      Dacă doriţi să savuraţi o cafea într-un loc preferat de Hemingway, Gide, Malraux, poposiţi într-una dintre cele mai vechi cafenele literare, cu tradiţie şi semnificaţie, care şi-a luat numele de la o piesă de teatru, populară pe la 1800: „ Les Deux Magots”. Aici, Jean Paul Sartre se instala timp de 10 ore împreună cu Simone de Beauvoir şi scriau. În acel habitat literar se înscria pe terasă şi Hemingway. În 1933, după ce Andre Malraux a primit prestigiosul premiu Goncourt, un grup entuziast  a decis să  le dea scriitorilor talentaţi premiul Deux Magots, în această renumită cafenea literară la care veneau şi unii dintre cei mai controversaţi artişti, scriitori, intelectuali.

>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Dan CARAGEA: ATER VERSUS NIRAM

„Quand je me sais photographié, ATER-vs-NIRAM-wb

je me transforme en image”

Roland Barthes

 

Există în Madrid (pe Calle Independencia, nr. 2) un local foarte special şi care este, în acelaşi timp, bar, „lounge” şi galerie de artă. Se numeşte ESPACIO NIRAM, realizat de doi artişti români care trăiesc în capitala iberică şi care au dat acestui spaţiu un tratament de o teatralitate ostentativă şi puţin obişnuită. Este adevărat că ESPACIO se află în vecinătatea Operei madrilene, ceea ce justifică, în mod strălucitor, abordajul, dar rădăcinile întregului tratament arhitectonic şi mobiliar se datorează, mai degrabă, fecundei întâlniri artistice a celor doi.

Romeo Niram şi Bogdan Ater, un pictor şi un fotograf, propun, în felul acesta, un spaţiu tranzacţional, un spaţiu provenit din „între” plasticitate şi alunecând spre o tridimensionalitate plină de obiecte utilitare, un spaţiu care se naşte din/între afinităţi ce merită studiate.

Ater afirmă peremptoriu în interviul dat Yanei Klotchkov: „…ESPACIO NIRAM este scufundat în mobilierul pe care l-am desenat”. Tânărul fotograf explică: „…îmi place această nouă formă de exprimare, acest nou concept al artei contemporane de «a face o artă puţin mai utilă»; este vorba de desenul mobilierului, de lucruri care servesc pentru necesităţi zilnice, cotidiene, un mobilier care interacţionează cu arta, ceva pe care să-l simţi ca mai apropiat, care să se îndepărteze de ideea de lux. Ceva mai puţin abstract. Lucrând la forma mobilelor, m-am gândit în mod serios să fac ceva artistic, lucrând asupra aspectului «utilitar» al artei, unind-l cu fotografia, apropiindu-l şi mai mult, dacă se poate, de spectator. (…) Totul a fost creat pentru a da impresia de concret”.

Fără îndoială, Ater vorbeşte despre legătura sa cu fotografia, valorizând impresia concretă. Dar mai există şi o altă legătură, mai puternică, cu pictura, la care Ater se referă în interviul său, în ciuda aparentului dezinteres pentru aceasta. Ceea ce menţionează trebuie citit cu atenţie, pentru că el descrie munca fotografului în termeni picturali: „Toate astea cer să te închizi în studio în felul în care pictorul foloseşte modelele, să pregăteşti culoarea, compoziţia, ancadramentul, este nevoie de această răbdare şi izolare pentru a produce opera de artă”. Într-adevăr, cine a văzut expoziţia în omagierea lui Caravaggio nu poate uita complexa (renegata?) sa afinitate cu pictura.

>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

George ROCA: MEMORIA PENIŢEI (4): O VIZITĂ ÎN NOUA ZEELANDĂ

RG-15FEB2013-A2x-wbAm fost în Noua Zeelandă pentru prima dată în urmă cu 30 de ani! Atunci eram necăsătorit şi parcă nu a fost aşa de bine. Singur te simţi prea… însingurat! Atunci am stat vreo trei săptămâni şi am bătut cele două insule mari de la Auckland la Invercagill călătorind cu un bilet de circuit pe drumul de fier. Apoi, altădată, venind din America, am făcut o escală la Auckland de 3 zile…

A treia vizită am făcut-o în trei! În anul 2000. Având un băieţel de 11 ani, dornic să cunoască şi el lumea mare, ne-am vânzolit, pentru o lună în Aotearoa cum îi zic băştinaşii maori Noii Zeelande, sau Ţara Lungului Nor Alb (The Land of the Long White Cloud). De data aceasta eram trei turişti, adică, „tata, mama şi copilul” cum ne plăcea nouă să ne alintăm! Băiatul meu era curios deci, să vadă cum e acolo în Kiwiland… aşa că aici la „canguri” fiind vacanţa de toamnă – nu prea lungă – ne-am gândit că ar fi bine să mergem pe undeva mai mai aproape! Am zburat de la Sydney la Auckland. 2160 de kilometri, parcurşi cam în 3 ore cu jumbo jet-ul. Acolo avem mulţi prieteni originari din România şi am avut intenţia să-i reîntâlnim. Auckland-ul, cel mai mare oraş din NZ, cu o populaţie de peste un milion de locuitori, mi s-a părut micuţ faţă de Sydney… Am vizitat CBD-ul (Central Business District), faimosul „bulevard” – Queen Street, apoi ne-am dus  în turnul de televiziune să vedem oraşul… care de acolo, de la înălţime parcă nu mai părea aşa de „pricăjit”, ci chiar destul maiestuos. Poate din cauza unghiului de vedere, a panoramei sau poate chiar al unui superb apus de soare!

În următoarea zi ne-am urcat pe un vaporaş şi am plecat pe mare, spre nord-est… După circa 4 ore de călătorie, parcurgând aproximativ 62 de mile (100 de km), am ajuns la insula Aotea (Great Barrier Island), a şasea suprafaţa de pământ ca mărime a arhipelagului neo-zeelandez. Un loc minunat, virgin şi foarte puţin populat! Aproximativ 800 de locuitori pe o suprafaţă de 285 km pătraţi. Insula are şi patru puişori care o înconjoară: Rakitu, Kaikoura, Insula Balaurului şi Insula Ţiparilor.

Pentru o sută de dolari neo-zeelandezi am închiriat întreaga casă a unor maori bogaţi. O vilă mare, curată şi cochetă. În cele patru zile, cât am stat acolo, am trăit ca într-un paradis al unei epoci trecute! Fără gaz, electricitate şi apă curentă… Eu şi cu „ăla micu” făceam spume… că trebuia să ne culcăm seara odată cu găinile… dar soţia mea era în culmea fericirii, domnia sa fiind bună prietenă cu Moş Ene. Auzi dom’le, în anul 2000 să nu ai lumină la bec… seara! Lumânările s-au terminat după două nopţi şi atunci ne-am adus aminte de tradiţionala „descurcăreală” a neamului românesc… făcându-ne opaiţe şi candele din fâşii de cârpa îmbibate în ulei de gătit.

>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Adrian Botez: POEZII

BĂTRÂN OVIDIU

străin  –  barbar şi

singur  –  exilat dintre limbile-nţelese cu

mine : un ovidiu alBOTEZ-A-sp-wb

lumii  –  fără pace  –  fără veşti  –  cu

lacrimi secate

 

am decăzut dintr-o împărăţie  –  căreia

numele i-am uitat  –  şi

adresa

în această limpezime alburie  –  incertă 

între gheţuri sloită  –  nu

sunt demult: ieri

culegeam flori de foc  –  şi

făceam salturi mortale  –  în divine

alcooluri

 

>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Muguraş Maria PETRESCU: OMUL CARE VINE DIN EST SAU FILMUL UNUI ROMAN

2013-06-14_223018Nimeni nu poate spune că râsul lui Lucian, homeric (poate chiar isteric), de descătuşare, de la sfârşitul cărţii „Omul care vine din Est” (Editura Maşina de scris, Bucureşti 2012, 287 pp.)  nu este râsul unui om eliberat de toate apăsările unei vieţi trăite, din păcate, sau poate din fericire pe viu, pentru că, de fapt, personajul ei principal, Lucian Ionescu, râde amar el, de el însuşi, paiaţa râde de-o paiaţă. Autorul trebuia să scrie această carte ca să se elibereze de apăsările unui trecut, dar şi de apăsările unui viitor incert, sperat, dar nu neapărat luminos. Este râsul unui om care, după experienţa cu suişuri şi coborâşuri a unei vieţi plină de peripeţii şi de riscuri, ajunge la concluzia, care-i lasă un gust leşios, ca un fel de ironie a sorţii, că până şi o grădiniţă de zarzavaturi (asemenea vieţii):

„- A fost un mic proiect, neînsemnat, poate ridicol. Dar dacă nu-mi reuşeste niciunul ca ăsta, atunci ce să mai aştept de la viaţă?… Ce vrei dezamăgire mai mare? Poţi pricepe asta? 2013-06-11_234748

– Cred că da, dar nu înţeleg unde-i marea dezamăgire. Papa, m-am gândit bine, eşecurile de care vorbeşti, nu sunt eşecuri personale.

– Sunt şi personale, sunt şi eşecurile unei generaţii din care fac parte şi care s-a risipit în dogme sterile şi n-a reuşit să dea o direcţie lumii. Şi lumea se îndreaptă spre dezastru.” (p. 280).   

„Să ridice piatra şi să o arunce, cel ce este fără de păcat!” se spune undeva în carte. Iată că Dan Ghiţescu, prin personajul său principal (un fel de alter ego al autorului), care până la un moment dat i se suprapune ca viaţă şi destin, are curajul să ridice piatra (sabia), să provoace la duel şi să înfrunte o istorie de peste 50 de ani, să o descrie cu lux de amănunte şi să-şi râdă de exponenţii ei, prezentându-i, pe marea lor majoritate, aşa cum au fost ei în realitate, aşa cum au fost ei schimonosiţi, ciuntiţi, cu pretenţii de oameni cinstiţi, corecţi şi înflăcăraţi, care se străduiau din răsputeri să se înscrie perfect pe linia directoare trasată de un partid şi de un popor sovietic eliberator. Iată deci, că Dan Ghiţescu a avut şi curaj, dar a şi ridicat piatra, acceptând provocarea acestui roman, de a scrie sau re-scrie o pagină romanţată de istorie, care ne-a marcat pe noi toţi şi nu numai. Romanul lui Dan Ghiţescu este răspunsul prin care autorul însuşi recunoaşte că cel mai mare act de curaj din viaţa lui a fost acela de a fugi din ţară.

>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Elisabeta IOSIF: OGLINZILE MELE

O oglindă e transparentă, cu ape în mişcare2013-06-18_001803

Măreşte detaliile. Îl priveşte fix pe fiecare.

Când vreau să o ating  dispare. Se depărtează

Sau… mi-l trimite pe El. Cel ce ne veghează…

 

2013-06-18_001803Oglinda mea de azur, visează… Ea …vede idei,

Mi-aduce  iubirile trecute. Ce albaştrii-s ochii ei!

Şi amăgirea oglindirii!  Uneori  mă pătrunde,

Mă ţine trează.  Ce semn îmi dă, ce  mai ascunde?

 

E frig în oglinda cea plată. Apele-s imaginare…

Privesc spre amintiri târzii. Mă-ncarcă în culoare,

Să trec dincolo de hotarul ei… Intru în lumină…

Şi văd cununa de stele a Eminului, mereu divină…

Elisabeta IOSIF

2013

 

De CLB

Ioana STUPARU: NEPREŢUITELE AMINTIRI

2013-06-13_000206Când am făcut prima oară cunoştinţă cu epigrama, mă aflam în trecere prin anii adolescenţei. Cunoscusem deja, pe viu, diversele aspecte ale traiului de la ţară, trimisă fiind de Dumnezeu să văd prima oară lumina zilei într-un sat din sudul Olteniei, o zonă din cale-afară de nisipoasă, dar în care tradiţia îşi păstrase rădăcinile. Am îndrăgit epigrama din primul moment şi într-un mod deosebit, după mintea mea de copil născut şi crescut la ţară, aşezând-o alături de strigăturile pe care le auzeam pe la nunţi sau pe la petreceri cu ocazia diverselor sărbători. Am început, în secret, să compun în stil popular, versuri satirice pe care mi le păstram într-un maculator ce s-a rătăcit cine ştie pe unde, o dată cu trecerea timpului.

Când am cunoscut în carne şi oase pe unii dintre scriitorii de epigramă, am avut un sentiment de înălţare. Astfel l-am cunoscut pe Olimpiu Radu, al cărui ghem al timpului primit de la Dumnezeu când a fost trimis pe pământ, a început a se deşira în mai 1930 şi s-a sfârşit în ianuarie 2008. Pe un drum neted sau accidentat, ghemul ce şi-a deşirat firul făcut din material curat ca ceara de albine, sănătos, românesc, a lăsat uneori urme ce vor dăinui, spre lauda şi preţuirea neamului. S-a făcut remarcat în mod special ca epigramist, tratându-şi creaţiile cu cea mai mare responsabilitate. A fost foarte impresionat de romanul meu intitulat „Oameni de Nisip”, publicat în 2006, iar pe lângă aprecierile făcute verbal, a compus următoarea epigramă:

Ioanei Stuparu

„Omul astfel zămislit

Capătă în mod firesc,

Duritate de granit

Când «nisipu»-i oltenesc”

Fiindcă nu a putut să vină la Cenaclul „Perpessicius”, ca să-mi citească epigrama, i-a trimis-o Domnului Marcel Crihană, rugându-l să o citească domnia sa. După un timp, Olimpiu Radu mi-a făcut o altă surpriză plăcută, dând citire epigramei în Cenaclul „Amurg sentimental”. Aflându-mă acolo, am simţit nevoia să-i dau replica prin catrenul compus pe loc:

Epigramistului Olimpiu Radu

„Uite-aşa, cu epigrama

A trecut şi Radu vama!

Nu i-a trebuit mult timp

Să ajungă în Olimp”

>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Dumitru Rădoi:,,Un hrisov valah teleormănean din secolul al XVII-lea care confirmă că dacii n-au pierit”

2013-06-16_231552Spre sfârşitul domniei lui Şerban Cantacuzino [1] la cancelaria domnească este înscrisă “Foaia de zestre”  a soţiei logofătului Vlad Cocărăscu, document original aflat în arhivele generale ale statului [2], cu următorul conţinut:

“654. 1688 (7196) februarie f.z. Foaia de zestre dată Ilincăi de mama sa, Despa logofeteasa a Vladului, logofăt Cocărăscu:

O cunună de aur cu rubinuri, cu diamanturi şi cu mărgăritar, o salbă de 100 de galbeni de aur, 20 de galbeni bani pe cap, 6 şiruri de mărgăritar mare, o pereche de cercei de aur cu rubinuri, cu zmanţ şi cu picioarele tot cu rubinuri, o pereche de cercei cu rubinuri şi cu picioarele tot cu rubinuri, o pereche de cercei de aur cu rubinuri şi cu picioarele cu mărgăritar, o pereche de cercei de aur cu smaragduri şi cu picioarele de mărgăritar, o pereche de brăţări de aur cu diamanturi şi cu rubinuri, un inel de aur cu rubin şi cu diamanturi împrejur, un inel de aur cu rubinuri, alt inel de aur cu rubinuri, un inel de aur cu diamant, un inel de aur cu2013-06-16_231635 smarald, un inel de aur cu rubin şi cu smaragduri, o dulamă de lastră albă cu paceale de samur şi cu nasturi de mărgăritar, o dulamă de frînghie roşie cu riş şi cu nasturi de mărgăritar, o dulamă de tabin ghiulghiuliu, cu florile de fir, cu paceale de samur, cu nasturi de sîrmă cu ambăriu cu căşuţăle de aur şi cu rubinuri, o dulamă de canavăţ turungie cu paceale de jder şi cu nasturi de sîrmă, o dulamă de canavăţ verde cu riş şi cu nasturi de sîrmă, o sucnă de tabin verde cu gurile de fir, o sucnă de atlaz nărămzat cu izmă de fir, o sucnă de t2013-06-16_231649abin galben cu gurile de fir, o sucnă de atlaz ceimenit (?) cu gurile de frînghie, două rochii de ataia cu flori de fir, una cu izmă de fir, alta cu gurile de frînghie cusute cu sîrmă şi cu mărgăritar, o gheordie de cofterie albastră cu paceale de jder, un brăiar mare cu fir peste tot, un brăiar mare vărgat cu fir peste tot, o ie cu mărgăritar cu mreji, o ie încreţită cu flori de sîrmă, o ie încreţită cu fluturi, 17 ii cu mătase şi cu sîrmă, două mese, un peşchir ales cu fir împrejurul mesei, un peşchir ales, tot de masă, două peşchire de mîini umplute cu fir, 3 cerşafuri, unul umplut cu fir şi două cu mătase, două perini de frînghie, aşternutul cumsecade, un toc de tipsii de cositor, 12 linguri de argint, un pahar de argint, un lighean cu ibric, carita cu 6 telegari, un cal de ginere cu rafturi, cu şa cu florile de sîrmă, cu abaioara tot cu flori de sîrmă, o sigdea bună de Ţarigrad, să fie de pat, o sigdea tot de pat, o sigdea de masă, două sigdele de carita, 100 de oi cu miei, 50 de mătci de stupi, 10 boi, 10 vaci, 20 de iepe, satul Tîncăbeşti, jud. Ilfov, cu toţi rumânii, moşia de la Palangă, jud. Ilfov, pe jumătate şi cu vad de moară, satul Duşeştii cu toţi rumânii, jud. Teleorman, satul Tătăranii, jud.Dîmboviţa, cu toţi rumânii, 40 pogoane de vie în dealul Buzăului, 1000 de stînjeni de moşie în Cegani la baltă, Jud.Ialomiţa.

>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Elisabeta IOSIF: “Dacia în conştiinţa lumii” – pornind de la un palat din Dacia Ripensis

2013-06-16_231907Despre daci se vorbeşte şi azi, pe teritoriile ce au aparţinut vechii Dacii şi unde   s-au construit edificii ce dăinuie până în zilele noastre. Se ştie, că Dacia era întinsă pe un teritoriu cât Europa de azi.  În urma celor două războaie, după 106 e. n., când dacii au fost înfrânţi de romani, ea a fost în continuare populată de dacii liberi, apărând acest teritoriu împotriva lui Decius, împăratul roman ce şi-a luat titlul de Dacicus Maximus (249-251).

Vorbim azi despre un teritoriu care poartă numele de Dacia Ripensis, unde s-a ridicat Palatul  Felix Romuliana, construit în Valea Timocului. Acest palat , aflat la 11 km de Zajecar, astăzi Serbia, parte a Moesiei Superioare  a rămas sub2013-06-16_232054 numele de Palatul imperial al lui Galerius (293-311) iar  Palatul Felix Romuliana,  este înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO din 2007. 

Este aşezat într-o zonă peisagistică miraculoasă sub muntele Măgura (cât de românesc sună), care a purtat în timp semne şi simboluri, începând încă din vremea fostului teritoriu al Daciei, întins – după cum afirmă specialiştii – repet, pe o suprafaţă aproape cât Europa. Legendă sau nu, Romula a venit în Dacia de la Roma şi s-a îndrăgostit de un frumos cioban dac. Un dac liber. O  poveste de iubire, pierdută în timp, i-a legat apoi. S-au căsătorit aşadar, iar mai târziu, fiul lor, Galerius, care şi-a divinizat mama, construieşte un palat în cinstea mamei 2013-06-16_232125sale, Romula, purtându-i numele. Senzaţia pe care mi-a creat-o acest unic perimetru fabulos (mă simţeam acasă, fiindcă eram în Dacia) a adus la suprafaţă o schemă mintală uitată, un semn de la strămoşii daci, descifrând un mesaj. Pe acest teritoriu dac, cucerit de romani, se consumase o iubire iar mesajul venea de la strămoşi. De aceea acest palat regal l-am simţit ca un spaţiu sacru, care scoate la iveală lucruri uitate, readuse în actualitate, ca dintr-o antropologie culturală, „cultura ce se definea ca un alter-ego uman, dorind depăşirea în semnificaţie”(St.L.Mureşanu).  Vorbim aşadar despre urme lăsate în conştiinţa lumii, pornind de la un monument UNESCO – Palatul Romuliana din Dacia Ripensis.2013-06-16_232004

De aceea, arhitectura Palatului Romuliana se adresa văzului ca un simbol, artele reprezentate aici, scrierea străveche fiind ele însele o fixare a limbajului. În lumea terestră, arhitectura a constituit întotdeauna un semn de civilizaţie. Şi Felix Romuliana a rămas cel mai important exemplu de conservare a arhitecturii tradiţionale a palatelor  care au rezistat incursiunilor barbare, constituind unul dintre magnificele monumente, printre cele mai bine păstrate pe acest teritoriu. Cercetările arheologice au dus la descoperirea unui oraş luxos (sec. III şi IV), având fortificaţiile unui oraş gigantic.

>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Luminiţa AMARIE: VERSURI DE DRAGOSTE

NOAPTEA DĂRUIRII

S-au stins luminile
şi cerul ne mângâie
trupurile ce se înfiorează floral

(acropetal)
2013-06-13_000721
 Cerul dragostea mea, cerul ne cunună

Şi stelele îmi duc trena

(miri în carul mare)

Patul
nostru făcut din flori de mac,

salcâm şi albăstrele
ne uneşte făcând din noi o istorie

(definitivi)

Mă priveşti
fulgerător
dorinţa gândului tău
a penetrat fiecare bătaie a inimii mele

(abis îmbrăcat în albastru)

Te rog stinge lumina
lăsa felinarele din gara asta părăsită
să ne mângâie

(eşti gelos pe lumina ce-mi atinge porii)

>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Octavian Lupu: FARMECUL SCRIERII GÂNDURILOR, TRĂIRILOR ŞI EMOŢIILOR

Nimic nu se compară cu scrisul, această aşezare ordonată de cuvinte şi litere în serii succesive de propoziţii, fraze sau paragrafe. Asemenea unei simfonii a gândurilor şi trăirilor felurite, îmbinarea exprimării prin intermediul simbolisticii scrierii conferă adâncime opiniilor transpuse sub forma unor linii melodice ce se întrepătrund, se sprijină reciproc sau se opun dramatic într-un joc feeric fără de egal. Iar rezultatul este de fiecare dată sublim prin orizontul pe care îl descrie, sau mai bine zis, ce se deschide înaintea cititorului, ca o privelişte de un pitoresc aparte având un farmec plin de atracţie.2013-06-13_000328

Şi de aceea, când scriu aceste rânduri, retrăiesc diferitele experienţe de viaţă prin care am trecut, fapt ce m-a determinat în cele din urmă să rup cenzura tăcerii şi să încep aşternerea prin intermediul cuvintelor a reacţiilor pe care le-am avut în faţa unei realităţi contradictorii şi inexplicabile. Fără să vreau îmi aduc aminte de acele clipe din copilărie, când colindam fără ţintă străzile Braşovului în timpul orelor de şcoală, de care îmi doream să scap cu orice chip. Imediat, se juxtapun impresiile culese mult mai târziu, când mă plimbam pe bulevardele prăfuite ale Bucureştiului, un oraş în care nu aş fi dorit să ajung vreodată, dar în care mi-am petrecut cea mai mare parte a vieţii. Mai departe observ cum se întinde necunoscutul a ceea ce va fi, acel spaţiu transcendent ce mă atrage inexorabil cu speranţă şi teamă, sau cu bucurie şi tristeţe, în acelaşi timp.

Dar această întretăiere de trăiri şi gânduri durează foarte puţin, fiindcă în scurt timp alte imagini prind chip în câmpul conştiinţei, de data aceasta prezentul captivându-mi atenţia prin ceea ce încerc să exprim într-un efort de autoanaliză, mai bine zis de evidenţiere a proceselor misterioase ce se ascund în spatele folosirii cuvintelor. Surprinzător, cu cât încerc să observ mai bine izvorul trăirilor lăuntrice, cu atât el pare să se estompeze mai bine dincolo de perdeaua densă ridicată de alte gânduri, ce se ridică asemenea aburilor de apă dintr-un pământ încălzit de razele soarelui după trecerea unei ploi abundente ce a udat în profunzime întinsul solului.

Unde se află acea sursă plină de mister a trăirilor ce se revarsă în orizontul interior al sufletului? De unde provin acele dorinţe ce se luptă spasmodic în încercarea de a-şi disputa spaţiul îngust al atenţiei prin irezistibila putere a seducţiei? Profunzimea universului lăuntric pare să fie asemenea unui ocean abisal şi fără contururi clare, acestea pierzându-se în negura continuă a imensităţii spaţiului şi timpului.

>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

DeliaStaniloiu: ÎN FAPT

În fapt, bacovian mi-e dor de tine
Mi te strecori în gînduri ca un fur
Mi te îneacă dorul în Amur
În plîns tăcut cu litere aldine2013-06-16_002318

Pe toţi cocorii ţi-am trimis iar gânduri
Să nu te mai invent trag storul nopţii
Dar încă-s zălogită-n casa sorţii
Şi îţi citesc uitarea printre rînduri.

De-ai poposi la mine în poeme,
Versul mi-ar fi arcuş, glasul vioară
Toamna s-ar transforma în primăvară
Iar pentru plîns nici nu ar mai fi vreme.

Dar suntem anonimi; tangenţial
Ne-nscrie viaţa pe cîte-o abscisă
Tânjim la fericirea nepermisă
Când neputinţe consumăm venal.

Tu nu mai vii, eu încă te mai sper
În jur, tăcerea doar mă însoţeşte
În timp ce-n mine creşte şi tot creşte
Un dor absurd cu gust de efemer.

De CLB

Daniel IONIŢĂ: SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC

EMINESCIANĂ

 

2013-06-13_000054Ai adormit, frumoasa mea,

cu luna ce-ţi alină
din ochi şi buze-un zâmbet stins

şi-un vis care suspină
Iar eu rămas-am să-ţi veghez,

ca-n alte dăţi, răgazul
şi până-n zorii purpurii

ţi-aş mângâia obrazul.

 

 

CONTRADICŢIE


Te revăd uneori prin ferestre crăpate
Ca pe-un duh străveziu, care fumegă dus
Şi-mi răsar amintiri, dintre lacrimi uitate
Ca iubiri ce-au apus
Ca iubiri ce-au apus

Îmi întinzi spre infern paradisuri precare
Le apuc tremurat, ştiind bine că mor;
Încleştată te simt, deşi trupul mă doare
Mi-e atâta de dor
Mi-e atâta de dor

Te împing ca să pleci, dar te vreau lângă mine
Dorul meu e de-o viaţă, deşi moarte cerşesc
Mă robeşti cu-amintiri, cunoscute, străine
Te te iubesc, te urăsc
Te urăsc, te iubesc

>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Dorrina Șișu:,,puțin câte puțin”

spuneam că pentru o clipă dăruită mie
eternitatea va locui apoi la picioarele mele
dar ce să fac la umbra ei
dorina sisu fără să știu rostul acestor ploi?

spuneai că pentru această viață
tăcerea e cel mai frumos vals
e ca un inel cu pietricele albastre
dar ce să fac în lumina ochilor tăi
dacă nu știu unde ne duce clipirea?

nu mai spunem că drumurile ne obosesc
nici de căutări nu mai spunem nimic
pentru că ceea ce nu se mai trăiește
simțim bătrân în fiecare pas
și apunem puțin câte puțin
atât cât să nu amețim de fericire
ori atât cât să ne menținem copii.

De CLB

Elena ARMENESCU: ,,Desprins de lume”

În răsărit

Cu faţa spre Soare

în baia Luminii scăldându-mă

contemplu şi ador

Lumina!2013-06-13_003848

 

Timpul se opreşte

Tinereţea rămâne în mine

Armonioasă,

Nealungată.

 

Contemplu şi mă bucur

nimic obscur

nu las să vină

doar Lumină…

 

contemplu…

>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Eva DEFESES: GHEORGHE SĂSĂRMAN OMAGIAT LA MADRID ÎN CADRUL PRIMULUI CONGRES AL LITERATURII SF

CONGRES-SF-MADRID-MAI2013-xwbRevista Niram Art, în colaborare cu Universitatea Complutense din Madrid, a organizat vineri, 24 mai 2013, Primul Congres al literaturii science-fiction. 

Evenimentul, moderat de scriitorul de origine română Fabianni Belemuski, a avut loc în Facultatea de Jurnalism şi a fost preluat de postul Radio Complutense din Madrid. Participanţii la această primă întâlnire de specialitate au fost criticul literar Fernando Ángel Moreno, scriitorul Eduardo Vaquerizo şi specialistul în literatură SF spaniolă şi română Mariano Martín Rodríguez.

Mariano Martín Rodríguez s-a referit la Gheorghe Săsărman ca fiind unul dintre cei mai importanţi autori ai acestui gen din toată Europa şi a analizat amplu în cadrul conferinţei sale, cartea „Cuadratura cercului”, pe care el a tradus-o în limba spaniolă. „Săsărman a operat o mutaţie, deschizând alte posibilităţi în literatura SF”, a precizat criticul.

Cartea lui Sasarman a fost omagiată de Rodríguez în cadrul actului de la Madrid, la puţin timp după ce, în Statele Unite, s-a celebrat o întâlnire între criticul spaniol şi celebra scriitoare Ursula K. Le Guin, în jurul figurii lui Sasarman. Le Guin, cea mai cunoscută autoare contemporană de science-fiction, a fost atât de impresionată de „Cuadratura cercului” (La cuadratura del círculo) încât a tradus-o din spaniolă iîn limba engleza, recunoscundu-i astfel lui Sasarman profunda valoare literara in lumea SF-ului.

Mariano Martín Rodríguez, specialist în limbi romanice, a studiat până în prezent diferite aspecte ale literaturii române moderne şi a publicat, printre altele, două ediţii bilingve ale tânărului Eugen Ionescu: „Hugoliada” şi „Destellos y teatro”, text care i-a servit dramaturgului pentru „Cântăreaţa cheală”.

La întâlnirea de specialitate de la Madrid au participat atât maeştrii vechii gărzi science-fiction spaniole cât şi reprezentanţii celei noi. Printre ei, scriitorul Eduardo Vaquerizo, autorul romanului „Ultima noapte a Hipatiei”, best seller science-fiction în Spania si Fabianni Belemuski, autor al volumului de proza scurta „Locuitorul fictiv”, in curs de apariţie la editura Niram Art. Primul Congres al literaturii science-fiction, întâlnire anuală a iubitorilor acestui gen literar, a fost un succes, iar colaborarea dintre Revista Niram Art şi Universitatea Complutense va face posibile şi următoarele ediţii. 

 

Eva DEFESES

D.E.F.E.S.E.S. Fine Arts Agency

www.defesesfinearts.com

Reprezentant Editura Niram Art

Madrid, Spania

mai 2013

De CLB

Corneliu Traian Atanasiu: Vali Iancu – “Amici de-o clipă “

Vali Iancu scrie haiku de peste doisprezece ani. Volumul de faţă este rodul acestei îndelungate activităţi şi, cum e şi firesc, oferă o selecţie serioasă a poemelor incluse în acest, totuşi, prim volum.

Amici de-o clipă* nu a fost ales doar degeaba ca titlu al volumului. Fluturele aşezat pe umăr, cel puţin pentru cei dedulciţi la haiku, poate fi şi acea2013-06-11_234457 fluturare fulgurantă şi nepretenţioasă a inspiraţiei care se opreşte pentru un scurt popas amical şi încurajator pe umărul oricui are o tresărire de uimire şi de uitare de sine. El pare atunci atins cu o spadă imaginară care-l învesteşte ca potenţial autor sau măcar cititor de haiku. Căci asemenea întovărăşiri întâmplătoare cu fapte numai aparent banale se pot adînci în deschideri către orizonturi de spiritualitate nebănuite.

un fluture

s-a lăsat pe umărul meu –

amici de-o clipă

Cum se vede, autoarea ştie să convoace în faţa simţurilor noastre forţa magică a unor imagini mai mult decât grăitoare. Imagini care pentru scurtă vreme ne răpesc din lumea preocupărilor cotidiene şi ne conectează la viaţa cea mare a firii în care şi noi suntem entităţi la fel de neînsemnate sau de nepreţuite ca oricare dintre lucrurile acestei lumi.

bolta senină –

un avion străpunge

secera lunii

Parcă seninul este dintr-o dată universalizat, iar obiectele de pe firmament, pătrunse de această stare, devin atât de diafane încât par imateriale şi, fără niciun zgomot, pot trece unele prin altele. Două imagini ale unei luminoase mulţumiri sufleteşti care, şi ele,  fuzionează în atmosfera unei veri fără sfârşit. Nu-i însă vorba aici  doar de bucuria cuiva ci de o stare de slavă cosmică în care sunt integrate toate lucrurile şi fiinţele acestei lumi, o stare căreia nu-i poţi rezista pentru că şi substanţa ta este pe moment una la fel de inconsistentă precum lava pe care, în asemenea clipe, şi poetul nostru, Blaga, a văzut-o pătrunsă de lună.

>>>>>>>>>>>

De CLB

Ion Iancu Vale: POEME

CA UN VINOVATion iancu vale

ÎN COPACUL EXISTENŢEI

vă rog, chiar dacă

mai fac uneori acrobaţie

pe o sârmă de covrigi, iertaţi-mă,

chiar dacă mă aflu adesea

o apă prea subţire

într-un vad fără maluri, iertaţi-mă,

iertaţi-mă pentru că nu sunt

numai cel care se vede

>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Gheorghe A STROIA: DUBLĂ LANSARE DE CARTE LA FOCŞANI – MARINA RALUCA BACIU ŞI SEBASTIAN IONEL DOGARU

ARMONII-CULTURALE-LANSARE-MAI2013-wbÎntr-o ploioasă zi de mai, prevestind parcă bogăţia/ îmbogăţirea spirituală a participanţilor, în holul prestigioasei case a cărţii (refugiu al decadelor de istorie ale literaturii române şi universale) – BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ „DUILIU ZAMFIRESCU” din Focşanii Vrancei, s-a derulat o frumoasă dublă lansare de carte. Un eveniment unic pentru actorii principali, implicaţi în eveniment: MARINA RALUCA BACIU (Focşani) şi SEBASTIAN IONEL DOGARU (Moviliţa – Panciu). Pentru ambii autori, lansarea a însemnat startul oficial în lumea cuvântului scris, prin publicarea volumelor lor de debut: ENEIDA FANTASMELOR (versuri) şi CĂLĂTORIE ÎN INFERN (Apocalipsă poetică) – versuri, fapt îmbucurător prin aceea că ambele volume au fost publicate la editura adjudeană ARMONII CULTURALE.

La eveniment au participat, alături de prieteni şi cunoscuţi, membri ai familiilor autorilor, care merită din capul locului sincere felicitări pentru susţinrerea pe are au acordat-o necondiţionat, pentru grija şi atenţia oferită, pentru generozitatea cu care i-au însoţit în călătoriile lor imaginare, pentru vehemenţa cu care au împlinit visele copiilor lor ca pe visele proprii. Invitaţi din toate categoriile de vârstă, de la elevi de liceu la scriitori consacraţi, au fost prezenţi la ineditul eveniment. Scriitorul Gheorghe Andrei Neagu – preşedintele fundaţiei culturale şi cenaclului „Duiliu Zamfirescu”, fondatorul revistei „OGLINDA LITERARĂ”- este cel care a descoperit tinerele talente şi le-a încurajat în  demersul lor editorial. I-au stat alături câţiva dintre membrii cenaclului Duiliu Zamfirescu – Ştefania Oproescu,  Ioan Dumitru Denciu, Moni Ionel Constantin, Virginia Bogdan. La manifestare, a răspuns prezent şi poetul Ionel Marin – Preşedintele asociaţiei cultural-umanitare Bogdania, fondator şi redactor-şef al revistei de creaţie literară cu acelaşi nume (un alt mare descoperitor de tinere condeie, organizatorul Concursului Naţional de Creaţie Literară BOGDANIA, aflat anul acesta la a doua ediţie – 15 iunie 2013). Din partea revistei şi editurii ARMONII CULTURALE  a participat Gheorghe A. Stroia – în calitate de editor al celor două volume. Marea absentă (din fericire, plecată într-o binemeritată vacanţă) a fost scriitoarea Mariana Vicky Vârtosu – preşedinţa Ligii Scriitorilor Români, Filiala Vrancea – care a cules textele în volum şi cu multă, multă sârguinţă, a tehnoredactat, corectat şi revizuit materialul, dându-i o formă finală. Mulţumirile autorilor se îndreaptă şi spre domnia sa. 

>>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Institutul „EUDOXIU HURMUZACHI”: PROIECT „BASM ROMÂNESC” PENTRU ELEVII ROMÂNI DE PRETUTINDENI

2013-06-13_002056COMUNICAT DE PRESĂ

 

Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni lansează proiectul:

„Basm Românesc”

pentru elevii români din diaspora.

Pentru a marca Ziua Internaţională a Copiilor, Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni a lansat proiectul „Basm Românesc”, dedicat copiilor români din toate comunităţile din afara graniţelor ţării. Proiectul „Basm Românesc” este iniţiat de Institut în parteneriat cu Palatul Copiilor din Bucureşti şi cu Editura CD Press Bucureşti.

Pe parcursul unui an, elevii români de pretutindeni vor concepe împreună un basm. Prima parte a poveştii va fi scrisă de elevii din cadrul Palatului Copiilor din Bucureşti. Apoi basmul va fi transmis, pe rând, elevilor români din afara graniţelor, care vor scrie continuarea basmului aşa cum vor crede de cuviinţă. Astfel, basmul va face înconjurul lumii primind contribuţia copiilor români de pretutindeni. Forma finală a poveştii va fi publicată într-o carte, alături de alte două basme româneşti, „Făt Frumos din lacrimă”, de Mihai Eminescu şi „Harap Alb”, de Ion Creangă. Pe 1 iunie 2014 va avea loc ceremonia de lansare a cărţii la Palatul Copiilor, eveniment la care vor fi prezenţi reprezentanţi ai fiecărei şcoli participante la proiect.

Directorul general al Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni, Zvetlana Preoteasa, a declarat: „Suntem deosebit de încântaţi de răspunsul pozitiv primit din partea profesorilor noştri din afara ţării care şi-au exprimat dorinţa de a colabora împreună cu noi în derularea acestui proiect.”

Lansarea oficială a proiectului „Basm Românesc” a avut loc vineri, 31 mai 2013, în cadrul unui eveniment desfăşurat la Palatul Copiilor din Bucureşti începând cu orele 14:00 şi a cuprins prezentarea proiectului şi o video-conferinţă la care au participat  reprezentanţii celor trei parteneri ai proiectului, dar şi reprezentanţi ai elevilor români şi ai profesorilor de limbă română din Italia şi Spania.

Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni, este în subordinea Ministerului Afacerilor Externe, în coordonarea directă a ministrului delegat pentru românii de pretutindeni, Cristian David.

Pentru mai multe detalii ataşăm documentul care cuprinde descrierea proiectului „Basm Românesc”.

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Lucia OLARU NENATI: RECONSTITUIND PORTRETUL UNEI MARI POETE – MAGDA ISANOS

2013-06-15_000410S-a derulat, nu de multă vreme, la  Suceava şi Udeşti, o nouă ediţie a festivalului „Magda Isanos – Eusebiu Camilar”, intitulat acum «Rezonanţe udeştene», numele devenind mai cuprinzător datorită numărului mai mare de personalităţi ale locului care-şi merită pomenirea, respectiv poetul Constantin Ştefuriuc, jurnalistul scriitor Mircea Motrici şi încă alţii, drept care primăria udeşteană  găzduieşte un adevărat muzeu memorial în holul său.

În prezenţa invitaţilor din ţară, din străinătate, precum şi din redutabila obşte literară suceveană, lucrările festivalului au debutat în sala „Elena Greculesei” a Bibliotecii judeţene, prin demersul introductiv al  poetei Carmen Veronica Steiciuc, amfitrioana manifestării aflate sub egida Centrului Cultural «Bucovina», şi prin lansarea unor cărţi semnate de Constantin Abăluţă şi Doina Popa, dar şi a celor din  «desantul»  producţiilor editoriale ale editurii TipoMoldova din Iaşi, prezentate de Aurel Ştefanache. Au urmat apoi şi alte lansări de cărţi ale scriitorilor participanţi, prezentarea de reviste literare, vizita în satul Udeşti, la Casa memorială dedicată celor doi creatori, slujbe de pomenire la cimitir, o originală şezătoare literară la Casa memorială „Mircea Motrici”, FESTIVAL-REZONANTE-UDESTENE-2013-wbfestivitatea de premiere a tinerilor concurenţi aspiranţi la consacrare, un concert de gală la sala Auditorium Ioseph Schmidt în care interpreţi de muzică şi recitatori au oferit  publicului un recital cameral pe versurile Magdei Isanos, semnat de cunoscuta compozitoare Violeta Dinescu din Germania, prezentă la festival ş.a.

Dar dincolo de toate aceste componente bine organizate şi derulate, reuniunea a fost marcată, în principal, prin evocarea celei ce a fost marea poetă Magda Isanos, demers la care fiica acesteia, eminenta scriitoare Elisabeta Isanos, a contribuit consistent şi memorabil prin mai multe cărţi editate sau reeditate în mod exemplar cu ajutorul editurii TipoMoldova. Una dintre aceste cărţi intitulate „Poemele Dagmarei” a constituit obiectul unei adevărate dizertaţii hermeneutice susţinute de scriitoarea şi jurnalista suceveană Doina Cernica.

Semnatarei acestor rânduri i-a revenit misiunea de a contura, în deschiderea lucrărilor festivalului, portretul de ansamblu al marii poete Magda Isanos, aşa cum se reconstituie el prin demersul fiicei sale care, în ciuda îndemnului mamei sale plecate din această lume în floarea vârstei: „Copilul meu, să nu mă cauţi”, cercetează urme, interoghează martori, adună orice imagine sau petec de hârtie, recuperează orice manuscris uitat şi, încet, încet îşi îndeplineşte ţelul obsesiv de a întregi portretul tridimensional al mamei sale, restituind astfel  literaturii române personalitatea unei creatoare de prim rang încă insuficient cunoscută.

>>>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Elisabeta Iosif: ,,Iunie – luna sărbătorilor magice”

SÂNZIENELE

2013-06-16_230813Se spune , că “Timpul sărbătorii” este prin excelenţă magic. In  iunie există o asemenea manifestare populară cu obiceiuri inedite.

NOAPTEA SÂNZIENELOR – este considerată cea mai mare sărbătoare, ce poartă cu ea din vremuri străvechi, datini şi tradiţii româneşti unice. În acelaşi timp,  constituie un prilej de mare  bucurie  în toată ţara.   “Sânzienele” sau “Drăgaica” constituie un prilej ce scoate pe uliţe tinerii satelor strigând, cântând pentru fetele comunităţii respective: 

“Hai frumoaselor ce staţi, /zâne să nu rămâneaţi

Că venim după peţit, /până nu v-aţi răzgândit!”.2013-06-16_230933

Aceste versuri de factură populară sunt spuse în cor de flăcăii care vin în seara de Sânziene la fetele nemăritate. În multe sate din România se văd făcliile aprinse de către tineri, în turnuri sau pe dealuri. Băieţii se strâng seara în jurul rugurilor aprinse, învârt făcliile în sensul mişcării soarelui spre apus şi strigă versurile magice:

“Du-te soare ,vino lună, /Sânzienele îmbună/…..”

…Boabele să le răstească, /până-n toamnă să nuntească!

Cununile sunt aruncate de flăcăi peste casele fetelor iubite iar  în dimineaţa de  24 iunie încep să cutreiere satul, cu sânziene la pălărie , chemând la sărbătoare. Cu făcliile aprinse, sătenii înconjoară – în sunete de tulnice sau tălăngi, pentru a alunga duhurile rele – casele, câmpurile de cereale, fâneţele, grajdurile . Strigături ce se referă şi  la  recolte, pentru că anul trebuie să fie cât mai îmbelşugat.2013-06-16_230906

Este o sărbătoare ce se desfăşoară în ziua cea mai lungă a anului – 24 iunie – ziua “Solstiţiului de vară”.

         Tradiţia  Solstiţiului de Vară

Cea mai lungă zi a anului e considerată punct de balanţă, de răscruce , moment de schimbare a anului şi încerc să aflu de ce e denumită “ o zi a absolutului”…

Poate, pentru că este înscrisă sub semnul focului, simbolul soarelui. În cinstea ei se aprind focuri uriaşe pe culmile dealurilor din satele de pe această arie geografică sau în zonele montane. Tradiţia datează de secole şi e răspândită nu numai în România ci şi în toată Europa. Suprapunându-se cu ziua Sânzienelor a devenit o serbare populară, cu caracter tradiţional.

>>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Aurel SASU – PORTET DE SCRIITOR: PĂRINTELE DUMITRU ICHIM DIN CANADA

ICHIM-Dumitru-xwbICHIM Dumitru, născut la 14 august 1944, în comuna Dărmăneşti, judeţul Bacău. Poet, eseist şi prozator. Fiul lui Dumitru Ichim, cântăreţ bisericesc, şi al Elenei (n. Cămară). Soţul poetei Florica Baţu. După cele opt clase elementare, urmează cursu­rile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţu (1959-1964). Liceul teoretic, fără frecvenţă, la Moineşti. Licenţiat al Institu­tului Teologic de grad universitar din Bucureşti (1969). Teza de licenţă e susţi­nută cu profesorul Petru Rezuş. Între 1968 şi 1970 urmează cursuri pentru doctorat, secţia Teologie sistematică, la catedra Teologie dogmatică, sub îndrumarea pro­fesorului Dumitru Stăniloaie. 

Studiază la Seabury-Western Theological Seminary, Garett Methodist Seminary, ambele din Evanston, Illinois (Statele Unite), şi la McCormik Presbyterian Seminary, Chica­go, Illinois (1970-1972). Continuă studiile ca bursier al Consiliului Mondial al Biseri­cilor la Princeton Presbyterian Seminary, Princeton, New Jersey (1972-1973). Îndrumătorul tezei de doctorat, susţinută în 1973, e teologul american James McCord. Titlul tezei: „The Orthodox Liturgy and the World”.

În 1974 este hirotonit preot al parohiei „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Kitchener, Ontario (Canada).  Împreună cu Florica Baţu, conduce emisi­unea bilunară de cultură şi spiritualitate românească („Romanian Kaleidoscope”), transmisă pe canalul de televiziune patru din Kitchener (1975-1985). În 1978 se transferă la parohia „Sfântul Ioan Boteză­torul” din acelaşi oraş. Desfăşoară o susţinută şi rodnică activitate în rândurile comunităţii româneşti din Kitchener, con­tribuind esenţial la înfiinţarea Centrului Cultural Românesc şi la zidirea unei noi biserici ortodoxe române (sfinţită la 14 august 1994).

Din 1979, face parte din Colegiul redacţional al Cuvântului româ­nesc (Hamilton, Ontario, Canada), unde publică eseuri de teologie şi filosofie, poezii şi cronici literare. A colaborat la Amfiteatru, Gazeta literară, Luceafărul, Studii teologice, Telegraful român, Vatra (Germania), Revista Scriitorilor Români (Germania), Comuniunea românească (Statele Unite), Drum (Statele Unite), Solia (Statele Unite), Luceafărul (Canada) etc. Editează revista literară „Orpheus” (din 1988), buletinul parohial „Rădăcini” şi colecţia „Vestitorul român canadian” (Romanian Canadian Herald). Debutează editorial cu volumul de poezii „De unde începe omul” (1970), urmat de „Sub umbra Sfinxului”(1975; în colaborare cu Petru Rezuş), „Constantin Brâncoveanu” (1981), „Melcul” (1981), „Vinerea Mare” (1981), „Agape” (1982; în colaborare cu Nicolae Novac şi Florica Baţu), „Biserică şi religie la români” (1985; în colaborare cu Horia Stamatu), „Apariţiile Maicii Domnului la Medjugorje” (1989). Autor a trei volume de poeme haiku („Valea nisipului de aur”, 1977; „Urmele”, 1977; „Fântâna luminii”, 1993) şi a doua volume de poeme tanka („Dar în silaba Luminii plângeam orfan şi greier”, 1987; „Pasărea cu şapte aripi”, 1993).

>>>>>>>>>>>>

De CLB

EVENIMENT: Festivalul Antic Tomis

2013-06-13_004226A doua ediţie a Festivalului Antic Tomis va avea loc la jumătatea lunii august, 2013.    Evenimentul va fi marcat de o medalie-simbol, reprezentând perioada de glorie a Cetăţii Tomis. Iată câteva argumente ale organizatorilor.

“Am considerat că este necesar să avem un simbol al evenimentului, un simbol care să poziţioneze festivalul în mintea publicului şi care să devină în timp o marcă general acceptată şi asociată cu Festivalul Antic Tomis. Construcţia logotipului slogan VivaTomis, prezent pe medalie, reflectă spiritul locului mereu viu şi nealterat de-a lungul mileniilor. Vivat Tomis = Traiasca Tomisul şi exact ca în cazul oraşului Constanţa apare un “T” întărit prin dublare în primul caz şi prin muzicalitatea intonaţiei în cazul Constanţei, care reprezintă elementul central al execuţiei grafice. Astfel T devine trident iar dinţii tridentului vele. Pentru a întări localizarea geografică a evenimentului pe medalie a fost adăugat şarpele zeu Glykon, unic în lume ca design, descoperit la Constanţa în anul 1962”.2013-06-13_004149

Dan Frigioiu: “După 2.000 de ani, am reusit să aducem la viaţă cetatea Tomis. Evenimentul a animat centrul istoric al oraşului Constanţa cu activităţi adresate publicului de toate vârstele. Prin Festivalul Antic Tomis, ne propunem să readucem în memoria colectivă perioada de glorie a cetaţii antice Tomis şi a întregii regiuni Dobrogea, atât de bogată în evenimente şi obiective istorice”.

Anca Stănilă (coordonator comunicare şi vizibilitate Festivalul Antic Tomis): “Succesul primei ediţii din anul 2012 a făcut să înţelegem  necesitatea de a organiza acest festival anual, deoarece nivelul local a fost depăsit devenind un eveniment național și internațional. Festivalul Antic Tomis este un festival cultural internaţional dedicat şi specializat în reconstituire istorică  antică”.

De CLB

Leonardo Da Vinci – SONET

Respectă astea pentru sănătate: cinezi puţin.

Mănânci  când foamea-i dură.

Să mesteci bine, să nu bagi în gură decât uşoare şi fireşti bucate.

Fugi de furii, de aer ce stricat e, fii sceptic de a leacurilor cură;

să nu dormi la amiazi, căci e tortură  iar după prânz nu sta adus pe spate.

În vin puţin dar dens să-ţi stea râvnirea; nu-l bea pe gol stomac şi nu-ntre mese; nu-ntârzia nici nu-ţi grăbi ieşirea.

Cergi, când te culci, uşor să te apese, nu faţa-n sus, nu barba-n piept: strici firea, iar cu mişcarea să nu faci excese.

Fă din odihnă şi din zâmbet rege.

Fugi de desfrâu.

Dieta fie-ţi lege.

(traducere de C.D. Zeletin)

De CLB