2013-11-29_21104522

REDACTIA 22

Reclame
De CLB

Elisabeta IOSIF: „RECUCERIREA MEMORIEI” – UN DOCUMENT DE ISTORIE ŞI LITERATURĂ

Apărut la 100 de ani distanţă de la eveniment, volumul  „DIN LIRICA RĂZBOIULUI BALCANIC”   înmănunchează o serie de poeme şi de mărturii, importante atât prin valorificarea creaţiilor lirice cât şi prin documentele vremii, scoase din arhive de  istoricul, cercetătorul  Valeria BĂLESCU, în aceeaşi măsură scriitoare.  Ştiind să pună în practică această deosebită idee a sa, a reuşit editarea şi  îngrijirea acestei valoroase cărţi  la Editura Muzeului Militar Central „Regele Ferdinand I”,  restituindu-ne pagini scrise de istorici, oameni de  litere şi de memorialiştii vremii.2013-11-29_205653

Scriitoarea Valeria Bălescu a surprins momentele  memorabile ale acestui război, faptele de arme, gânduri şi scrieri ale unei generaţii de scriitori  de la începutul secolului al XX-lea. Fiindcă s-au alăturat evenimentelor celui de al doilea război balcanic din 1913, la care România a participat, o serie de personalităţi, printre care şi literaţi , care i-au înflăcărat prin poemele şi atitudinea lor pe ostaşii ţării. Astfel, de numele lui Şt. O. Iosif se leagă lansarea „Noului marş patriotic”, al anului 1913, „LA ARME” dar şi traducerea poemului CALAFATUL , scris de regina Elisabeta, poeta Carmen Sylva. Remarcăm  şi lansarea unui viitor mare poet , matematicianul român Ion Barbu, care sub pseudonimul Dan Barbilian debutează în presa vremii, în ediţia specială a cotidianului  „Universul” din 29 iunie, 1913 cu poezia  „21 iunie 1913, despre care, Const. A. Ionescu, afirma atunci că e „un poet de ocazie, cu versuri şchioape”, fără a vedea în el, pe acel reprezentant poet al modernismului literar românesc. În lirica acelui an se află şi se remarcă şi Ionescu-Quintus, cu poeziile Bătrâna, Ruga unui soldat  şi Întoarcerea regimentelor.

Importantă a fost şi participarea unor scriitori precum locotenentul Mihail Sadoveanu, care alăturându-se unui regiment de infanterie a descris într-o scrisoare zilele de caniculă suportate, ca şi foamea făcută alături de soldaţii despre care scria că şi-au îndeplinit misiunea: „Admirabile trupe, buni ofiţeri.    N-am cuvinte să laud îndeajuns armata noastră”. Foiletoanele din ziarul „Universul”, au  împărtăşit opiniei publice impresiile sale, lucrarea memorialistică  ”44 de zile în Bulgaria” , fiind o mărturie a acelor zile de campanie.  Şi Alexandru Brătescu-Voineşti a lăsat motivarea voluntariatului său în  „Scrisori de campanie”, spunându-le soldaţilor „v-aş putea fi tată, ţineţi-vă de mine, nu vă temeţi” .

Tot din arhiva Muzeului Militar Naţional, care a împlinit în acest an, 2013,  90 de ani de existenţă, autoarea volumului,  „Din lirica războiului balcanic”  (1913- 2013), Valeria Bălescu, prezintă imagini memorabile cu savantul  Nicolae Iorga, cu scriitorii  Ion Alexandru Brătescu-Voineşti şi Mihail Sadoveanu, în uniformele purtate în campania din 1913. Se aminteşte, că Nicolae Iorga şi-a purtat uniforma de simplu soldat chiar şi în unele şedinţe ale Parlamentului din 1913, „ca un gest de mândrie patriotică dar şi de îndreptăţit în susţinerea unor cauze de interes naţional”.

Aceste imagini şi mărturii scoase la lumina tiparului într-o carte memorabilă, care ne dezvăluie nouă, contemporanilor şi pagini de lirică unicat, face ca acest volum  să devină un document de referinţă de care viitorimea trebuie să ţină seamă.

De CLB

Adrian BOTEZ – DIN LOCUL DE LECUIRE

ZADAR DE TOAMNĂ

 frunze scrâșnesc pe-asfalt – bătându-și joc de soare

pe pielea-ntinsă-a aerului răni apar

nehotărâre  – moarte și-exaltare

se trec-petrec pe-obrazul milenar

 

sunt vremi de-amurg și ceas de-ntunecare

de isterii pe muchii de cuțit

e de ajuns să-mpingi mai tare-o boare

cosmosu-ntreg în plâns a izbucnit

 

nu mai șoptiți:  se-aude prea departe

pe Grădinar și păsări le trezești!

…dar crinii-n cântec cresc pe maluri sparte

 

îngerii mor și ning și-s preacuminți:

porțile zarea și-a pierdut – o voce

cade nisip – din ‘nalt zadaru-atroce

***

De CLB

Octavian Lupu – Impresii din Labirintul Simulării Cosmice

Las gândurile să mă poarte aşa cum doresc ele. Nu mă opun fluxului de impresii care mă asaltează cu un impact emoţional mai mult dureros decât plăcut. Cu toate acestea, cred că numai astfel pot să ajung la o deplină cunoaştere de sine şi la mult râvnita împăcare interioară pe care mi-o doresc mai mult decât orice alt lucru. Dar acest exerciţiu nu evoluează atât de simplu pe cât pare, fiindcă de îndată ce atenţia începe să exploreze aspectele sensibile, imediat senzaţiile ataşate respectivelor impresii ajung să mă copleşească într-o spirală al cărei capăt nu îl pot discerne cu uşurinţă.2013-11-24_214229

Uneori tot universul meu interior pare că se comprimă, ba chiar se prăbuşeşte, iar vârtejul gândurilor se adună într-un spaţiu tot mai restrâns. Compresia rezultată tinde să explodeze exterior, dar dacă am răbdare atunci nu după mult timp urmează destinderea cosmică a acestui conţinut. Alternarea dintre cele două stări se realizează dureros, dar numai astfel se oferă o mică fereastră, un interval temporal critic, în care poţi să priveşti necenzurat abisul din suflet, să distinge lumina şi întunericul ce sălăşluieşte în acele spaţii ascunse din propria ta fiinţă.

Mă minunez în faţa miracolului genezei universului, care într-o expansiune exuberantă a împrăştiat sori, planete şi sisteme în oceanul nesfârşit al spaţiului. Dar procese similare se desfăşoară în formidabila conştiinţă încorporată în fiecare fiinţă umană. De unde provine această proiecţie a infinitului în finit? Greu de răspuns, dar cele două realităţi se oglindesc una în cealaltă prin intermediul simţurilor limitate pe care le avem şi acţiunilor nedesăvârşite de explorare pe care le întreprindem.

Sunt ca două imagini ce se reflectă reciproc una în cealaltă îmbogăţindu-se reciproc într-un joc ce pendulează între exterior şi interior, o dialectică a devenirii pe o scară fără-de-sfârşit. Dar şi ele se schimbă perpetuu, agentul corosiv al timpului modificând mereu suprafeţele conştiinţei şi universului după legi greu de intuit, care la rândul lor se află într-o mişcare perpetuă. Este posibil ca timpul să fie la rândul său determinat de un alt agent transformator, care să îi altereze proprietăţile în jocul contracţiei şi dilataţiei ce modifică orice lucru.

De CLB

ELISABETA IOSIF – DESTIN ŞI PREMONIŢIE

„Mulţi au dorit să mă înmormânteze încă din viaţă, dar nu vor reuşi”

Artur Silvestri a avut acel har de a-şi prevedea soarta, de a ştii dinainte ce i-a fost ursit. Simţea care va fi destinul său, ca o fatalitate. „Există opera vizibilă, alcătuită din zeci de cărţi şi câteva studii şi, prin urmare, nu va mai fi loc pentru opera *indefinită*…de câteva ori mai întinsă şi, de fapt, constituie materia cu greutate, ce s-a definit dar  nu s-a încheiat şi nu a căpătat forma finală”. Îmi mărturisea toate acestea şi multe alte idei importante, pe care acum le descifrez altfel, într-un interviu de o oră, pe care i l-am luat, pentru Radiodifuziunea Română, la începutul acestui secol. Ca la lăsarea unei cortine, lucru ce atunci nu l-am luat în seamă, la sfârşitul dialogului nostru, (era cu câţiva ani înainte să treacă în nefiinţă, în 2008), a spus „ceva”, ca o premoniţie: „Acum, când asfinţitul vieţii se arată, privesc înapoi şi îmi dau seama că, de fapt, această mână nevăzută   le-a condus pe toate într-o privire ce poate că, vreodată, va transforma viaţa într-un destin”.(interviu publicat şi în volumul „Nu suntem singuri”, Ed. Carpathia Press, Bucureşti, 2006).2013-11-29_214711

Şi mai este o întrebare, pe care mi-o pun acum, recitindu-i opera, graţie retipăririi ei de către soţia sa , scriitoarea Mariana Brăescu Silvestri, (sub îngrijirea directorului editurii, Teodora Mândru),  oare îl obseda viaţa personalităţilor literare, dispărute în jurul vârstei de 50 de ani?! Avea o presimţire? Am să exemplific, cum relua, din când în când,  ideea acestei cifre obsedante 50: „Cu moartea lui Grigore Hagiu, zbuciumată, părând a se amâna prin nădejdi apoi spulberate, imaginea unei întregi lumi literare dă semne că a intrat definitiv sub incidenţa noţiunii de destin. Împlinise abia de curând, cinzeci de ani; la anii aceştia se sfârşise şi Nichita Stănescu. Nu cu mult mai mult avea, când s-a prăpădit, Alexandru Oprea. Aproape de vârsta lui se sfârşise şi Alexandru Ivasiuc. Cinzeci de ani ar fi trebuit să împlinească, la toamnă, Sorin Titel; Daniel Turcea şi Virgil Mazilescu, erau, când s-au dus, poeţi încă tineri. Mai vârstnici decât toţi, Marin Preda şi Teodor Mazilu nu trăiseră cu mult mai mult. Cifră obsedantă – cinzeci de ani; în jurul ei, iată, scriitorul român a început să lase, cu mâna îngheţată pe veci, cuvintele neterminate pe hârtie. Ar fi putut ca toţi să trăiască mult şi să scrie şi mai mult.

Cuvinte neterminate pe hârtie şi cărţi care nu au căpătat forma finală înainte de a se înălţa la ceruri (30 noiembrie, 2008 – în 2013, cinci ani fără acela care a fost „o fiinţă îngândurată”) au prins contur in ultimii ani. Ele au „răsărit”, graţie acelora care l-au iubit, l-au apreciat, pentru a nu deveni „istorie mută”. Închei cu acel obsedant gând al morţii, apărut încă din 1985, în revista Luceafărul:”…Prin creaţie, fiinţa părelnică a biruit moartea. Îmi zic toate acestea deşi ştiu că nimic, nici chiar acest gând, nu înlătură ireparabilul morţii unui scriitor.              

Un scriitor, adică o fiinţă îngândurată”.

De CLB

Ligia-Gabriela JANIK – O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA

Stau în noapte şi ascult cum greierii cântă. Mă aflu sub bolta unor trandafiri altoiţi care răspândesc în jurul lor un miros plăcut şi minunat. Privesc atentă cerul şi cu emoţii în suflet, admir strălucirea lunii. Este atât de minunată în toată splendoarea sa! Dar, dintr-o dată, pe cer apare un nor… Oare de ce a apărut norul acesta? Şi de ce s-a oprit deasupra mea, ca să întunece strălucirea faimoasei luni? Nu îmi dau seama de apariţia norului, deoarece cerul este senin, iar luna străluceşte cu putere pe cer. Hm, ce repede merge! Acum era aici, în dreptul primei sârme, iar acum, uite-l dincolo, la ultima sârmă a viţei de vie.

Nor de ploaie nu poate fi, deoarece cerul este senin şi luna acoperă Pământul cu strălucirea ei puternică. Dar uite-l cum a acoperit o stea şi încă una, pe altă stea a învăluit-o în întunecimea sa. Ca un car apărut pe norii cerului, ce trage după el o pânză pictată cu nori care vine, trece şi pleacă. Poate Carul Mare s-a desprins din locul lui de pe cer, să poarte acest nor jucăuş în lungul şi-n latul cerului. Pe cer nu sunt stele: ba da, una, doua, trei, hm, patru. Da, doar patru stele dacă se văd pe cerul senin. De aici, de jos, când orologiul a bătut de mult timp miezul nopţii, nu se văd prea multe stele pe cer. În noaptea aceasta este lună plină. Este o adevărată noapte de vară fermecătoare şi dacă cineva a urmărit vreodată cum răsare luna, ar putea recunoaşte o măreaţă operă de artă. Da, artă. Arta lui Dumnezeu şi măreţia creaţiei lui.

***

La Utkonosovka*, am avut ocazia să admir răsăritul lunii. Eram cu luntrea pe ghiol. Era noapte liniştită ca şi aceasta. Era în jurul orei trei spre patru dimineaţa, iar noi urmăream cerul întunecat plin de stele întrebându-ne cât timp va mai dura întunecimea în jurul nostru şi oare când va apărea luna pe cer? Suntem pe malul celălalt al ghiolului dorind sa ne urcăm în luntre şi să ne îndreptăm spre casă. Era atâta linişte… doar „regina bălţii” se auzea dând tonul la muzică, iar în urma ei celelalte surate începuseră cântul lor de dimineaţă. Cei ce au avut plăcerea şi răbdarea de a observa bălţile ştiu că broaştele din lacuri cântă timp de o oră neîntreruptă în fiecare seară şi dimineaţă. O oră neîntreruptă, ele ţin un concert extraordinar de frumos pe care nici un cântăreţ din lume nu îl poate egala. Cel mai minunat concert muzical şi de parcă ar aduce Slava lui Dumnezeu. Dar cine poate cunoaşte taina cântecului lor?

De CLB

Camelia Ioniță MIKESCH – POEME

prin turlele bisericilor

 

prin turlele bisericilor curg icoane

şi-n altare, îngeri plâng de foame

o nuntă se descompune

2013-11-27_202554

în voal şi-n verighete,

stăpânite de gravitaţii diferite.

soarele miruieşte frunţile mute

una alteia necunoscute.

moleculele iubirii se fac vinovate

şi cresc de o parte şi de alta

ale unui altar dezbrăcat de libertate

(mai puţin în zilele de post)

mirii cuminţi,

îşi propun unul altuia vise

ca nişte flote infinite

De CLB

Valeria Bălescu – Implicarea României în al doilea război balcanic — istorie şi literatură

2Ideea articolului de faţă este izvorâtă din nevoia complinirii expoziţiei „Centenarul războiului balcanic. 1913-2013”, organizată la Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”.

Printr-o coincidenţă fericită, împlinindu-se anul acesta 90 de ani de la crearea oficială[1] a acestei importante instituţii de cultură din armată, de altfel cu un specific unic în peisajul cultural naţional,  manifestarea expoziţională a fost pusă sub semnul acestei aniversări.

2013-11-24_222428

În periplul cercetărilor mele m-am gândit că nu poate fi o redare mai armonioasă a evenimentelor din anul celui de-al doilea război balcanic, a preocupărilor societăţii
româneşti din epocă decât prin îmbinarea datelor de istorie pură, redate de numeroşi istorici şi memorialişti — unii dintre ei cu statut de voluntar în campania din 1913 —, cu mărturiile palpabile de memorialistică aflate în colecţiile muzeului, dar şi cu gândurile oamenilor acelei generaţii, care au prins grai prin numeroase creaţii epice. În acest fel s-a conturat volumul de poeme Din lirica războiului balcanic, fiind şi prima lucrare apărută sub egida noii Edituri a Muzeului Militar 

2013-11-24_223423

Naţional „Regele Ferdinand I”, Colecţia „Istorie”. A fost lansată la data de 24 octombrie 2013, de către actorul şi profesorul universitar dr. Eusebiu Ştefănescu în cadrul manifestării dedicată sărbătoririi Zilei Armatei, stând în mare parte la baza desfăşurării acestei activităţi, prin recitalurile rostite de către unii studenţi ai Facultăţii de Arte de la Universitatea „Hyperior” şi de către elevi ai Şcolii Gimnaziale „Anastasia Popescu”, sub îndrumarea profesoarei Sanda Ghioaldă; după cum, rândurile de faţă sunt o reflectare a acesteia.


[1] Decretul Regal semnat de regele Ferdiand I, nr. 6064/18 decembrie 1923 – v. „Monitorul Oastei”, Partea Regulamentară, 1923, pag. 536-537.

  • Foto:  1.+3. ) Nicolaie Iorga şi Ion Alexandru Brătescu-Voineşti pe câmpurile Bulgariei, în campania din 1913 (de la stânga la dreapta (Arhiva M.M.N., Colecţia „Albune”)
  • 2) Coperta CENTENARUL RĂZBOIULUI BALCANIC 1913-2013 / Valeria BĂLESCU 2013
De CLB

Cristina Ştefan – EUGEN DORCESCU- 111 POEZII, Antologie de autor

Ne aflăm la un nou eveniment editorial, un volumul antologic al poetului Eugen Dorcescu, 111POEZII,  Ed. Calameo, 2013, cu versuri selectate din volume anterioare de autor Omul de cenuşă (antologie1972 – 2001), 2002; Biblice, 2003 ; Elegii, 2003; Moartea tatălui, 2005; În Piaţa Centrală, 2007; Omul din oglindă (antologie 2003 – 2008), 2008.

volumul Exodul, 2001), Drumul spre Tenerife, 2009 şi Elegiile de la Bad Hofgastein, 2010, cu un motto clar tematicii abordată de scriitor. 

La duración de nuestra vida es de setenta aňos,

la de los más  fuertes, ochenta, pero en su mayor parte no son más  que trabajos y miseria, pues pasan aprisa y nosotros volamos.

(Salmo 90/89, 10)

Durata de viata noastră de viaţă  este de șaptezeci de ani, la cei  mai puternici, optzeci, dar pentru cea mai mare parte aceştia sunt doar locul de muncă și mizerie,

ei trec repede şi zburăm.

(Psalmul 90/89, 10)

Imaginaţia unui poet aduce lirismul, imaginea dată de poet vizibilizează înţelepciunea, ceea ce rezultă vedem cu ochii minţii sensibile şi este poezia. La poetul Eugen Dorcescu acest parcurs trasează repere în toate trei etapele creatoare, spiritualizând trăirile interioare până la reflectare divină. Nu este întâmplător motto-ul acestui volum- sinteză a operei poetice de până acum, distinsul professor, doctor în  filologie, se află la vârsta biologică propice exprimării existenţialiste şi la apogeul creaţiei menite reflecţiilor interpretate hermeneutic

De CLB

Georgeta Blendea Zamfir – După ploaie

copacii cântă simfonia picurilor

sfintiţi amplu, bătându-le

frunzele  verzi şi aducând muzica

cerului în perdeaua fluturândă

ca o aripa de înger,

 ce şi-a revărsat apele cristaline…

gânduri din cer  iar tu vii după ploaie

să-mi aduci din ochii albastri

lumini ca văpăile, cu inima

ce bate la unison, palmele

calcă trupul meu ,

ca să nu uităm niciodată mângâierile

senzuale, chiciuri de înaltă simţire

când coboară ploaia

De CLB

ELISABETA IOSIF – Spiralele adolescenţei

Din cercul unor imagini pierdute

Insula ei se desprinde, plecând.2013-11-24_221520

Unde te duci, fără să te uiţi

În urma ta, la sfârtecatele iubiri?

Înaintezi, ca o sferă zburătoare

Sfredelind cosmosul, indecis

Să te decupeze din săgeata timpului.

Dar cine are curaj, ca  să oprească

Adolescenţa rebelă,

Ce se pierde prin spiralele vremii?!

 

ELISABETA IOSIF

Noiembrie, 2013

De CLB

Adrian Botez – APOGEU ESTETICO-EXISTENȚIAL, PRIN PSEUDO- ANECDOTISM: PreSimțiri și Post-Simțiri – alte poeme cu poeme (cu ilustrații fotografice diverse), de FLORENTIN SMARANDACHE

Avem în față o nouă carte a lui FLORENTIN SMARANDACHE (nu știm a câta – după câte ne amintim, trebuie să tot fi scris, până acum, în jur de 80 de cărți de literatură, în limbile: română, franceză și engleză; unele dintre ele au fost traduse în chineză, rusă, arabă, spaniolă, portugheză, sârbo-croată etc.): PreSimțiri și Post-Simțirialte poeme cu poeme (cu ilustrații fotografice diverse), Societatea Cultural-Științifică Ad-Sumus, Editura Duran’s, 2013.

Iată ce scrie președintele-fondator al Academiei Daco-Române, dl Geo Stroe, despre cel care semnează această nouă apariție, într-un articol apărut în revista Art-Emis:

Academia DacoRomână din Bucureşti, România, l-a nominalizat pe scriitorul avangardist trilingv (română-franceză-engleză) Florentin Smarandache pentru Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2011. Niciun scriitor trilingv nu a primit Premiul Nobel până în prezent. (…)Are o operă vastă şi a abordat toate genurile literare: poezie, proză, teatru, eseuri, traduceri. El reflectă foarte bine globalismul actual ca scriitor deoarece a trăit şi a vizitat 40 de ţări, şi-a scris memoriile de călătorie şi jurnalul şi a creat în mai multe stiluri şi despre multe subiecte datorită fundalului său multicultural şi cunoştinţelor enciclopedice în multe domenii. Este și un poliglot. Corespunde Testamentului lui Albert Nobel referitor la „cel mai mare beneficiu făcut umanităţii”, deoarece paradoxismul, mişcarea literară pe care a iniţiat-o, este acum folosită – prin Teoria Raţionamentului Paradoxist şi Plauzibil Dezert-Smarandache (abreviată DSmT) – în medicină, cibernetică, cercetarea aerospaţială, robotică, logică, filosofie, transdisciplinaritate (interconectând literatura şi ştiinţa, pavând drumul spre noi dezvoltări în literatură). Paradoxismul este prima avangardă literară din lume cu aplicaţii practice în ştiinţă. De asemenea, este multitalentat şi, prin înaltele şi variatele sale experimente literare avangardiste, a realizat o operă remarcabilă într-o direcţie ideală, în conformitate cu Testamentul lui Alfred Nobel, în beneficiul umanităţii. Ca scriitor complet, a scris şi a publicat: poezie, dramă, romane, povestiri, eseuri, jurnale, dar şi articole lingvistice, manuale de matematică şi lucrări de cercetare, programe de calculator, filosofie şi traduceri (din franceză, engleză, spaniolă, portugheză şi italiană în română), filatelist. El însuşi şi-a tradus unele cărţi din română în franceză şi engleză.
În domeniul umanist, el este tatăl „paradoxismului” în literatură, mişcare de avangardă movement, bazată pe folosirea excesivă a antitezelor, oximoroanelor, contradicţiilor, paradoxurilor în creaţii, pornit de el în 1980 în România, ca protest antidictatorial. A publicat cinci
(n.n.: de fapt, s-au cam făcut NOUĂ, între timp!) Antologii Paradoxiste Internaționale, la care au contribuit sute de scriitori din întreaga lume (http://fs.gallup.unm.edu//a/Paradoxism.htm). În tiparul sau în legătură cu paradoxismul el a introdus: Noi tipuri de poezie cu formă fixă, precum: Distihul Paradoxist, Distihul Tautologic, Distihul Dualist, Terţianul Paradoxist, Terţianul Tautologic, Catrenul Paradoxist, Catrenul Tautologic, Poemul Fractal, Non-Poemele (1990) şi alte experimente poetice avangardiste dincolo de limitele poeziei”.

De CLB

Ion Iancu Vale – ŢIPAT DE TOAMNĂ

E toamnă-afar’ cum  n-ai văzut

Potop fecund de galben mut

Şi Dante în divin îndemn

Pentru Papini lasă-nsemnion iancu vale

 

Se rupe frunza din copac

O prinde solul surd, opac

Iar Goya cu ducesa-i albă

Capricii noi adună-n salbă

 

De CLB

Octavian Lupu – AMPRENTE ÎNCRUSTATE ÎN CĂRĂMIDĂ ROŞIE

Merg grăbit spre locul de muncă. Fără să privesc în dreapta sau stânga, mă strecor printre ceilalţi călători mereu cu atenţia încordată către ceasul pe care îl port pe mâna mea cea stângă. Nu pot să îmi permit luxul de a întârzia la locul de muncă şi de aceea încerc să recuperez minutele preţioase pe care le-am pierdut în aşteptarea unei garnituri de metrou mereu amânate din raţiuni necunoscute. 2013-11-24_220826

Dar mintea nu pare să se poată fixa pe subiectul impus al ajungerii la timp la serviciu. Fără să vreau, gânduri din trecut şi proiecţii din viitor se revarsă asupra mea, chiar dacă nu le acord atenţie. Chiar în această clipă trec pe lângă mai mulţi muncitori care repară drumul. Un miros dens de motorină îmi atrage atenţia. Înainte de a remarca alte detalii, brusc în faţa ochilor îmi apare imaginea sălii de clasă a şcolii în care am învăţat în perioada în care am locuit la Petroşani. În acea vreme, podelele exalau un miros proaspăt de motorină, mai ales la începutul anului şcolar. 

Disting cele două pavilioane, fiecare având două etaje, în care erau dispuse sălile de învăţământ. În afară de acestea, mai exista o sală de sport şi o cantină, unde se servea masa de prânz pentru elevii aflaţi în regim de semi-internat, printre care mă aflam şi eu. Această şcoală se afla în prelungirea unui cartier numit „Colonia” fiindcă în trecut aici locuiau minerii proaspăt aduşi de către autorităţile habsburgice la data când s-a înfiinţat exploatarea minereului de cărbune din regiune. 

Cu străzi lungi şi drepte, croite conform planurilor topografice austriece, Colonia păstra vie atmosfera perioadei ei de început. Diferenţa o făceau doar oamenii, care în mare parte nu mai lucrau în minerit. În plus, casele-tip se aflau într-un stadiu de degradare destul de avansată mărturisindu-şi vârsta trecută de o sută de ani de la data construcţiei. 

Pe aceste străzi mergeam către şcoală în dimineţi geroase, fiind mereu fascinat de aspectul arhaic şi totuşi prietenos al înşiruirii de case aproape identice de-a stânga şi de-a dreapta drumului. Bineînţeles, asfaltul reprezenta o raritate, dar prin supraînălţarea carosabilului cu steril, mai precis cu piatră, se obţinuse evitarea formării de noroi. Ploile erau destul de dese. Nu de puţine ori, furtuni puternice izbucneau din senin fie pe timp de zi, fie noaptea. 

De CLB

CORNELIU LEU răspunde unor întrebări puse de FLORENTIN POPESCU

LEU Corneliu 2 wbF:P: Ca să încep cu cele  din afara literaturii, sau de pe lângă ea, citindu-vă biografia,cititorii dumneavoastră pot observa cu ușurință că ați practicat vreme îndelungată și gazetărie, absolvind chiar și facultatea de profil din București. În ce măsură v-a folosit experiența ziaristică în scrierile proprii? Aveți vreo carte al cărei subiect să vă fi fost sugerat (inspirat) de o astfel de experiență?

C.L: Păi scrieri proprii sunt și cele  de gazetărie. Și, slavă Domnului, am vreo șase-șapte asemenea culegeri.

F.P:Sunteți malițios dacă nu înțelegeți că vorbeam despre beletristică: Roman, nuvelă, piesă de teatru… Chiar scenariu de film, poftim; că, doar, versuri n-ați scris!

C.L: Am scris, dar nu m-am considerat niciodată un profesionist al lor.

F.P: „Profesionist”?!… Acceptați să folosiți un termen atât de rece?

C.L: Bine-nțeles! Mai bine o modestie rece în ce privește profesionismul, decât veleități și vanități deșarte practicate amatoristic, așa cum…

F.P: Știu, cunosc obsesia dumneavoastră cu cei care scriu ne având ce face. Circulă replica pe care i-ați dat-o unui bătrân fost demnitar care vă aducea prima carte a lui enervându-vă cu declarația: „Am pensie bună încât pot să plătesc și tipografia ca să mă fac scriitor”…

C.L.Nu, nu asta m-a enervat.

De CLB

Georgeta Blendea Zamfir: O LANSARE ELEVATĂ

Elisabeta Iosif : „ Spiralele adolescenţei”

Pe albastru, infinit eminescian,cartea Elisabetei Iosif a fost lansată în spaţiul cu energii de cultură al Bibliotecii „Mihail Sadoveanu”. În prefaţă şi postfaţă,autori de mare prestigiu ca: Victor 

2013-11-27_202732

Gheorghe Stan, Melania Cuc, Cristina Ştefan şi nu în ultimul rând Prof. dr. Adrian Botez, descifrează simfonia intrinsec absconsă a versurilor Elisabetei Iosif.

Elisabeta Iosif se sublimează în vârsta adolescenţei, încercând să aducă în eterul poeziei pulsiunile sentimentale ( vezi: Zigmund Freud).În aparenţă reci, catrenele se derulează ca o hlamidă acoperind trăirea adolescentină a poetei ca o privire aprinsă de o dragoste intempestivă după ecranul calculatorului.

Amprenta pe care o lasă Eminescu în sufletul tuturor o face pe poetă să defuleze în ritmuri armonioase pasiunea necuprinsă pentru poetul nepereche pentru care îţi trebuie o zi să citeşti doar „Memento mori”. Dochia, măiastra împărăteasă zboară în timp prin intermediul versului Elisabetei Iosif, făcând o acoladă peste perioada plină de vicisitudini, în dimensiunea 4D, în care femeia se androgenizează, ca la Eminescu, devenind veşnic adolescentină.

Ca o Penelopă a lui Ulise, creaţia lui Homer pentru Troia, cetate dacică, poeta a aşteptat timpul iubirii pentru a-l absconsa în cartea plină de bijuterii artistice.

„Ne regăsim în cuvânt, ca într-o scoică mereu, căutând perla primei iubiri tăcute,  Enigmă a Adolescenţei. La graniţa Paradisului „Ilegal în adolescenţa cuvântului”.

>>>>>>>>>>>>

De CLB

Lucian VASILESCU- INSULA CUVINTELOR DE-ACASĂ

2013-11-24_220433La data la care scriu aceste rânduri a trecut aproape un an de când l-am cunoscut pe Daniel Ioniţă. Întâlnirea s-a petrecut la Librăria Bastilia, din Bucureşti, cu prilejul lansării volumului bilingv (română/engleză) Testament – o antologie de poezie română modernă, apărut la Editura Minerva. Cel care şi-a asumat selecţia textelor şi a semnat traducerea lor în engleză (alături de Eva Foster şi Daniel Reynaud) este Daniel Ioniţă. Plecat de mai bine de 30 de ani din România, omul acesta locuieşte în Australia şi lucrează la Universitatea Tehnologică din Sydney (unde nu predă literatura, ci o cu totul altă disciplină). În Testament sunt prezenţi (cu unul sau mai multe texte) 56 de poeţi români născuţi în intervalul 1821 (Vasile Alecsandri) – 1960 (Daniel Bănulescu). Ştiam de existenţa acestui proiect de la doamna Ana Munteanu, redactorul-şef al Editurii Minerva, dar abia când am deschis cartea (are 250 de pagini) mi-am dat seama că mă găsesc în preajma unui volum-eveniment. Nu ştiu să fie o altă antologie bilingvă de poezie română care să acopere (incomplet, fatalmente, dar şi din fericire) o perioadă atât de lungă de timp.

Lucrarea lui Daniel Ioniţă ar fi trebuit să fie, mai degrabă, opera unei instituţii culturale. Instituţie care fie că nu există încă, fie că există, dar nu se deranjează să se înhame la un astfel de proiect. Fatalmente, am spus, lucrarea este incompletă – o mărturiseşte chiar autorul –, iar motivul (întemeiat) sunt determinările obiective (de timp şi editoriale). Este incompletă şi „din fericire” pentru că poezia română care s-a scris între 1821-1960 (dar şi de-a stânga şi de-a dreapta acestor ani) îndreptăţeşte „dilatarea” semnificativă a Testamentului la ediţiile sale ulterioare. Astfel privind lucrurile, Testament este o lucrare deschisă pe care sper ca autorul şi editura să aibă puterea de a o duce mai departe. Dacă între timp şi-ar face simţită prezenţa şi instituţia culturală evocată anterior, cu atât mai bine…

De CLB

Lucian COLIȚĂ – Gramatica vieţii

Noi suntem Litere-nsumate

Într-un Destin mai mult anost,

Ne prindem Viaţa în silabe,

Dar Predicatele ies prost.

 

Suntem suită de Foneme

Din Ancestralul Idiom

Si-i dăm Gramaticii probleme:

Va descifra şi GENUL OM?

 

De CLB

Cornelia JINGA HETREA -CREANGA DE CUVINTE

CREANGA DE CUVINTE

 2013-11-24_220307

În amiaza bunătăţii,

se cuibăreşte lacrima mea,

ce scaldă o creangă de cuvinte,

şi îmbobocesc lumini,

când gânduri de noapte

caută şchiopătând adăpost,

când eu mă străduiesc

să las la vatră

tinereţea timpului

puţin rămas,

dar nu pierdut.

De CLB

Cornel Balaban – ROMANŢĂ

Iubirii care n-a venit

Îi port în suflet crizanteme

Şi nu mai ştiu cu ce-am greşit

Că o aştept de-atâta vreme

 

Demult, de parcă nu mai ştiu

La cea curată şi cuminte

Mă rog în taină şi îi scriu

Şi văd că nu mai ţine minte

De CLB

Melania Cuc – Maria Cornelia Postescu, un scriitor autentic

Nu o dată am declarat public, că nu cred în vocația de scriitor pe care și-o descopere o persoană care,  după cu carieră strălucită în cu totul alt domeniu profesional, timp în care nu l-au atras cărțile și lumea literară,  la pensie fiind își ,,descopere,, brusc talentul scriitoricesc.

Dar după ce am citit cărțile primite de la Maria Cornelia Postescu , autoare care a prins a scrie în urma unor experiențe personale extraordinare, scrie în doar ultmii șase sau șapte ani, părerea mea preconcepută, despre cei care au descoperit mai târziu lumea  cărților din postura de scriitori, nu mai are un suport real.

 Da, îmi zic azi,  scriitorul poate fi Scriitor, dacă are har, și atunci când migălește primul vers al său, în toamna sau chiar iarna vieții.

Maria Cornelia Postescu a intrat in literatura română printr un catharsis personal, a devenit  autor de cărți datorită unui talent nativ latent, și care odată scos la iveală, a fost ca un spectacol pirocarstic, o erupție colosală de stări, imagini și forme poetice (sau proză)  file de cărți, care par a fi scrise dintr-o ,,respirație,,. Totul curge natural, nu există hiatusuri chiar dacă, de la un volum la altul, scriitoarea își schimbă tematica.

Nu o cunosc personal pe Maria Cornelia Postescu, dar odată ce am citit cele cateva dintre cărțile deja editate, am senzație ca i-am ,,cotrobăit,, prin suflet, că am descoperit-o nu doar ca scriitor, ci si ca om, femeie care deține antene fine, are simțuri pe care noi poate lea-am avut  dar le-am pierdut în timp. Nu dor cuvintele sunt ziditoate de literatură,  emoția exacerbată la maximum printr-un experiment strict personal, sinceritatea frustă, uneori sfâșietoare, converg la realizarea unor pagini originale.

De CLB

Gabriela Căluţiu Sonnenberg – Planuri de Anul Nou

CALUTIU-S-Gabriela-wbCe bine că, iată, până şi 2013 trece! Cumpăna Anului Nou îmbie cu promisiuni şi cu previziuni precaute, dar ne şi sperie puţin. Chiar dacă ştim că biet calendarul nostru gregorian este doar o invenţie, acolo, concepută de mintea imperfectă a oamenilor, e plăcut să ne dedăm bilanţului, pretinzând, sub pretextul schimbării cifrei din coadă, că am scăpa de-o pacoste.

Găselniţă teoretică încolo şi-ncoace, nimic nu e mai practic decât o teorie solidă! Indiferent cum şi ce a dispus Papa Grigorie al XIII-lea nu demult, la 1582, prin calendarul său ne-a furnizat o metodă practică de … omorât timpul. Anul astronomic mediu are o durată de 365,24219 zile, adică este mai scurt decât anii oficial declaraţi pe planetă (islamic, iulian etc.). Dacă nici durata lui calculată ştiinţific nu este constantă, ce să mai vorbim de percepţia noastră proprie? Ne consolăm cu faptul că o corecţie a calendarului gregorian nu va fi necesară mai devreme decât în anul 4.000. Ce şansă de ajustare ulterioară să mai avem noi, ca indivizi infimi, pe lângă un an pe care l-am trăit, poate nu tocmai la parametri optimi, dar cât de cât întreg şi, mai ales, cu toată fiinţa noastră? De vreme ce nu mai putem schimba trecutul, ne concentrăm asupra viitorului.

Despre cele care-au fost avem date şi înregistrări, despre cele ce vor veni nu avem nimic. Poate şi de aceea finalul de an este sezonul prognozelor. În Grecia antică, lumea obişnuia să se deplaseze la Delphi şi să întrebe oracolul. Întruchipat de o preoteasă care intra în transă odată ce apuca să respire aburii emanaţi dintr-o falie a scoarţei terestre, turuia cuvinte cuvinte greu de descifrat, pe care fiecare le interpreta în felul său. Preamăritului rege Cresus i-a prognozat că va distruge un mare Imperiu, dacă se va încumeta să treacă graniţa spre Persiei. Cresus a purces imediat la luptă, mobilizându-şi toate trupele … şi a fost învins. Preoteasa Phytia uitase să-i comunice al cui era Imperiul care  urma să se destrame.

În zilele noastre, sarcina şi plăcerea întocmirii previziunilor revine oamenilor de ştiinţă. Nu înseamnă că nu greşesc şi ei; chiar dacă nu lucrează sub narcoză precum ursitoarele care oficiau în antichitate în templul lui Apolo, nici ei nu sunt infailibili. Cele patru metode de „clarviziune” ale viitorologilor, ceva mai sofisticate decât arta ghicitoarelor sunt: modelele pe calculator, ciclurile Kondratjev, tehnica Delphi şi analiza Cross-Impact.

De CLB

George ROCA-JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (2)

 CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. 

A pleca din Australia, sau spre Australia nu este aşa de simplu!

2013-11-27_200110

Trebuie să ţinem cont în primul rând de distanţă enormă pe care o parcurgem. Dacă aplicăm paradigma celor care lucrează în turism: „as the crow flies” (precum zboară cioara!) – adică în linie dreaptă, constatăm că de la Sydney la Bucureşti – luând-o spre nord-vest – sunt aproximativ 16.000 de km. Ştim că avionul parcurge itinerariul său zburând în zig-zag, decolând şi aterizând pe aeroporturi bine stabilite, dar care prelungesc distanţă de voiaj uneori până aproape de 20.000 de kilometri. Prezint câteva scenarii: Sydney-Singapore-Helsinki-Bucureşti (6.300km + 9.750km + 1.750km = 17.800km), Sydney-Seul-Frankfurt-Bucureşti (8.300km + 8.550km + 1.450km = 18.300km), sau Sydney-Shanghai-Londra-Bucureşti (7.900km + 9.200km + 2.100km = 19.200 km). Dacă o iei de la Sydney spre nord-est, via America, atunci parcurgi mult mai mare distanţă. Un exemplu: Sydney-Auckland(Noua Zeelandă)- Honolulu(Hawaii)-Los Angeles-New York-Londra-Bucureşti (2.200km + 7.050km + 4.100km + 4.000km + 5.600km + 2.100km = 25.050 km). Iertaţi-mi vă rog cifrele şi statistica dar am vrut intenţionat să subliniez lungimea în kilometri a distanţelor pentru a arăta temerarilor conquistadori români care doresc să ajungă până în Ţara Cangurului că nu e chiar aşa de uşoară această călătorie! Să fie pregătiţi, să ştie ce-i aşteaptă! În cei 31 de ani de când mă aflu pe tărâmurile australe am bătut toate drumurile aeriene spre România. Şi nu a fost… nici ieftin la buzunar şi nici uşor de suportat fizic.

De CLB

Elisabeta IOSIF – În prag de lună

Iar mi-ai zâmbit. Alunecând pe-o treaptă,

În braţe te-am cuprins. Sunt amintiri deşarte?

Şi-acelaşi gest, de-atunci, privirea ta-l deşteaptă

Ca prima dată  Doamne, i-atâta de departe..

 

Mi-ai reamintit o seară cu  marea liniştită

Sub zarea lunii, care ne-a argintat sărutul,

Iubirea cu surâsuri mereu e împletită

Cu un poem, ce-atunci ţi-a şi semnat debutul

 

Şi-acuma mi le-ai dat, ofrande-n malul mării

Ca să le-aştern în vers, sub vechiul prag de lună

Cu-o sărutare nouă, ce-i prinsă-n largul serii

Ca şi atunci, când eu ţi-am prins cu drag, cunună.

Elisabeta IOSIF

Septembrie, 2013

De CLB

EDITURA CETATEA CĂRŢII şi revista CETATEA LUI BUCUR realizează ANTOLOGIA SCRIITORI ROMÂNI CONTEMPORANI DE PE TOATE CONTINENTELE

Se primesc numai materiale culese pe calculator, cu diacritice, corp literă 12, format word doc., pentru POEZIE sau/şi  PROZĂ.  Materialele nu vor depăşi 4 (patru) pagini format A4. Acestea vor fi trimise începând din 1 decembrie 2013 până la data de 10 ianuarie 2014, pe adresa de e-mail: Editura Cetatea Cărții cetatea.cartii@gmail.com

Se vor ataşa:-o fotografie scanată în format jpg şi un scurt CV literar cu date la zi  şi adresa unde vor fi expediate volumele solicitate. Autorii confirmați vor participa financiar la cheltuielile tipografice cu suma de 100 de lei.

 – Până la data de 10 ianuarie 2014 autorii sunt rugaţi să trimită  o copie după factura poştală (sau chitanţă) pantru banii depuşi. Serviciile de prepress, corectura, şi resursele necesare mediatizării vor fi suportate integral de Editura Cetatea Cărţii, care editează aceste lucrări. Volumul va fi lansat şi făcut cunoscut la toate evenimentele de carte din ţară si la cele din străinătate. pe site-uri culturale din ţară şi din străinătate, în diverse publicaţii on line din ţară şi din străinătate, şi la întâlniri culturale, cenacluri, tabere de creaţie.

Suma poate fi expediată în următoarele moduri:                                                     

Prin mandat poştal – autorii din ţară, sau prin Western Union – autorii din străinătate. Pentru plăţile externe  prin Western Union anunţaţi imediat expedierea banilor. Se trimit pe adresa: Iosif Elisabeta Iosefina , Dorobanti, nr. 168, Bl 15, sc D, ap. 127, S1, București cod 010581

Vă rugăm să păstraţi chitanţa/factura de la  oficiul poştal de unde faceţi  plata şi să vă indicaţi adresa poştală exactă. Anunţaţi  efectuarea depunerii, trimiţând factura prin  e-mail: cetatea.cartii@gmail.com şi anunţând  la telefon: 0745 41 77 95. Fiecare autor va primi, pentru suma trimisă, câte 2 exemplare din Antologia în care a apărut. Cine doreşte mai multe volume, vă rugam sa anunţaţi  din timp numărul acestora, trimiţând suma corespunzătoare.

De CLB

Piramida Holografică din Munții Ceahlău

Imagini spectaculoase, unice, au fost surprinse de un operator  în Munţii Ceahlău, în august, 2013.

Se vorbeşte despre acea piramidă spațială de pe muntele Ceahlău, un fenomen din ziua Schimbării la Față.2013-11-24_214618

În fiecare an, de 6 august, zeci de curioși urcă pe vârful Toaca pentru a vedea cum umbrele muntelui se contopesc într-o piramidă spațială. Fenomenul, unic în România, are o explicație științifică, dar este înconjurat și de o aură de mister.

“Umbra piramidală, spațială sau holografică” – iată doar câteva din denumirile date fenomenului care se produce pe muntele Ceahlău în primele zile ale lunii august și are intensitate maximă pe data de 6, atunci când creștinii ortodocși serbează „Schimbarea la Față”. Cei care vor să urmărească pe viu această minune a naturii trebuie să îndeplinească două condiții: să se trezească dis-de-dimineață (ori să înnopteze sus pe munte) și să fie înainte de răsărit pe vârful Toaca (1.904 m). O altă condiție, capriciu al naturii care joacă feste deseori, este ca linia orizontului spre est să nu fie tulburată de plafonul de nori în momentul în care soarele își face apariția. Pietreanul Mihai 2013-11-24_214650Marin, pasionat de fotografie și de fenomenul piramidei de pe Ceahlăul, a studiat și a imortalizat de aproape 15 de ani ceea ce se întâmplă timp de aproximativ 80 de minute în diminețile de pe 6 august. „Este o compunere de minimum patru umbre. Vârful Toaca are formă de piramidă regulată cu baza un pătrat iar sub acțiunea razelor solare dinspre est are o umbră în formă de triunghi isoscel. Stânca Piatra Ciobanului, fiind mai mică și mai joasă, face altă umbră, prelungă. La fel, Piatra Vulcanului și Panaghia. Peste toate se suprapune lumina ce trece prin șaua muntelui. Pe 6 august, dimineața, datorită poziției soarelui, toate umbrele se unesc la vârf și se creează o imagine magnifică tridimensională, ca holograma unei piramide”, spune Mihai Marin. Cu alte cuvinte, suprapunerea perfectă a vârfului umbrelor nu se întâmplă decât atunci, când soarele răsare dintr-o anumită poziție. Autorul imaginii susține că a fost stârnit să studieze fenomenul de pe Ceahlău de un alt pasionat al muntelui, profesorul de geologie Nicolae Țicleanu de la Institutul din București.

>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB