noiembrie 2015REDACTIA 22

Anunțuri
De CLB

Elisabeta IOSIF – NOIEMBRIE

Am strâns într-o eșarfă dealul
Și i-am spus să nu fugă de toamna
Care l-a pictat în ploi de curcubeu.
I-am prins apoi sub jar pădurea,
I-am înfășurat nopțile sub lună,Toamna tarzie
Ca să nu uite de coapsa verii…
I-am acoperit în drum și cuiburile
Iar păsările mi-au cântat a noiembrie
Zburând cu eșarfa în țări calde
Pentru a mi-o restitui în primăvară.
Am învelit marea în cețurile toamnei
Și a fugit cu voalul înroșit în amurg.
Am legat la ochi iubirea. Pipăind eșarfa,
A măsurat clipa… și-a lăsat-o să ardă…
Numai tristețea nu a intrat în plasa
De noiembrie, devenind taina poetului,
Acoperită cu eșarfa mărturisită.
Doar timpul nu se păcălește… Învăluie
Vieți împreună, luminând a iubire…

Noiembrie, 2015, București

De CLB

Cristina ȘTEFAN – MARIA NIȚU- Reciclare la Cubul Rubik

Autoare a unor cronici literare, eseuri, interviuri, timișorencei Maria Nițu i s-a premiat recent ( Festivalul AvangardaXXII, Bacău, 2015) o carte la Editura Eubeea, cu titlul Reciclare la Cubul Rubik.

De data aceasta volumul adună subintitulatele „prozoeseme și alte farafastâcuri”, eseuri, în fapt, inspirate fie diaristic, fie din vasta lectură a filologului Maria Nițu. index

Citind aceste proze scurte, scrise într-o dinamică de invidiat, în ton allegro, sărind de la un epic năstrușnic, la considerente acide, de la un diafan feminin, la exprimări colocviale, îmi imaginez autoarea într-un tablou al viitorului literar al cărui incipit, iată, îl creează aici prin manevrarea artistică a unui cub Rubik. Fațetele acestui cub,  diverse, împrăștiate, unele la vedere, altele subliminale, sunt descrise inteligent, ”cultivând intertextualitatea” (Adrian Dinu Rachieru în prefața la volum).

Actualitate și informație ar fi reperele disecate în aceste proze scurte, cu un corolar de cerebralitate performant calculat. Dacă Maria Nițu vizualizează câmpurile informaționale din interiorul și de la suprafața spațiului în care scrie, atunci toate undele, vectorii, razele luminoase sau mentale care străbat acest spațiu virtual, în secolul XXI, capătă cuvinte, expresii, înrămări, capătă ființă, devin reale prin scrisul său, se constrâng într-o carte. Ar fi neverosimil să poți cuprinde diversitatea lumească de azi, dar eseistica este o soluție și metafora cubului Rubik, la fel.

Titluri care mai de care mai incitante invită la adevărate curse cu obstacole, curse de raționamente, definiții, sofisme, și tu, lector, închei citirea cu impresii că până aici nu înțelegeai nimic din marea filozofie existențială și te trezești iluminat. 

Eseul – sau vorba autoarei, farafastâcul reciclării la cubul Rubik este un raționament interesant al repetabilității perpetue a tot ce înseamnă existența umană, în cronologie, tehnică, arte.

Sub egida truismului ”Nimic nou sub soare”, Maria Nițu argumentează că prezentul, trecutul și viitorul omenirii stau sub auspiciile majusculei R, o majusculă factotum, de la Reciclare,  Recondiționare,  Refolosire. Este un trident cu puterea cubică 3.

Reciclarea la puterea cubului Rubik înseamnă reluarea, dincolo de timp, sub alte fațete ale culturii și imaginației milenare. Susținerea Mariei Nițu se axează pe politică:

truismul lui Lavoisier,” nimic nu se pierde totul se transformă”, a făcut epocă în comunism dar îl regăsim și azi în programele de valorificare  a materialelor reciclabile.

–         în artă: ”Experimentalismul e reciclare și la fel toate remake-urile din lume”.

Exemplele continuă cu umor și ironie, de la cocarda de vecin de bloc la ziare, de pildă:

”Leana folosește ziarele la șters geamuri de când se știe ea, vrednică gospodină. ”

Argumentația urcă gradat:

…”și trupul și sufletul omului sunt reciclabile, și viața și moartea omului sunt reciclabile.(…) Și metempsihoza e o formă de reciclare (ca și reîncarnarea), moartea e pașaportul tău spre no man’ s land.”

Concluzia ar fi să știi să învârți cubul Rubik.

Conchid cu impresia că spiritul critic, exersat îndelung, al Mariei Nițu a ivit o carte temperamentală, de concretețe și este admirabil patosul speculativ cu care autoarea divaghează aparent simplu în mari problematici umane.

 

octombrie 2015

 

De CLB

Adrian Botez – POEME

POEM DE TOAMNĂ TÂRZIE

pe străzi se scutur’ umbrele de case

copacii se întorc din nou pădure

din fapte-au mai rămas câteva oase2015-11-15_130637

infarctu-i forma unei păci „de jure

 

doar spectre de fobìi se plimbă-n lume

e mai comod aşa – făr’ de-omenire

să vrei – e cea mai sumbră glumă

să faci – antediluviană ştire

 

funebrul cer – decorticat de sfinţi

priveşte-n jos – spre moartea puritană

n-ai ce vedea – nicicum să mai şi minţi

 

iar raiul a ajuns o subterană

…e toamnă – ce să-i cer Lui Dumnezeu?

să mor precum o frunză – nu mai greu…

***

 

ZI DE TOAMNĂ

c-un aspersor de vieţi s-a înnoit Hristos

curiozitatea s-a întors pe dos

scheletele-s acum ultima modă

scutite de impozit şi de odă


2015-11-15_131828e ceaţă-n minte – brumă peste garduri

din tot ce-a fost grădină-acum sunt farduri:

vomând lehamite-n adâncuri latră câinii

nici umbră şi nici saţ – doar leşul pâinii

 

e frig ca înainte de lumină

toţi zeii-n cer se zgribulesc amnezici

în ocne-afunzi – cu vină fără vină

 

la rai şi la potire – grav alergici

…nu mai e cale: monotonă voce

ne strigă număru-nspre beznele atroce

De CLB

Elena TRIFAN – BALCICUL INIMILOR NOASTRE

(continuare din nr.anterior)

Grădina este un spaţiu mic, dreptunghiular, situat în continuarea castelului, pe malul mării, unde se aflau din abundenţă crinii preferaţi ai reginei, în locul cărora astăzi poţi admira flori de sezon divers index2colorate şi câteva rânduri de coloane de marmură oferite reginei de ginerele ei, Alexander,  regele Serbiei, pasionat de flori ca şi regina.  Surpriza cea mare ne-o oferă o alee pe care sunt turnate din ciment douăzeci de pietre de moară ce simbolizează cele douăzeci de secole, regina cerând ca după moartea ei să fie marcate în piatră secolele următoare.

O temă majoră care a preocupat dintotdeauna omenirea, aceea a trecerii timpului, prin materializare dobândeşte noi şi noi semnificaţii specifice elementelor din care este făcută: piatra, simbolul rezistenţei, roata, al trecerii neîntrerupte, forma circulară, al perfecţiunii, moara, al ciclului viaţă-moarte-viaţă, al jertfirii pe altarul vieţii.   La capătul lor o altă piatră de moară este aşezată în formă de masă, care ne aminteşte de mesele ţărăneşti şi de Masa Tăcerii a lui Brâncuşi.

 Postată aici, ea devine loc de popas în marea trecere, al legăturii dintre efemer şi etern, dintre material şi spiritual.652x450_082110-studentii-din-romania-in-practica-la-castelul-reginei-maria-din-balcic

O potecă îngustă, spiralată urcă de la castel la aleea de deasupra lui şi te conduce la mormântul reginei Maria, foarte modest, construit din piatră, asemenea celui al lui Iisus.

Spirala este şi aici simbolul ascensiunii, al legăturii dintre pământ şi cer, al aspiraţiei omului spre desăvârşire.

Crucea de la mormânt se află aproape la acelaşi nivel cu minaretul castelului, ca o dovadă a respectului reginei faţă de toate religiile lumii şi, mai ales, faţă de religiile musulmană şi creştină specifice oamenilor locului.

La capătul mormântului se află o cruce de piatră românească. castelul-reginei-maria-din-balcic-12

Crucea are o simbolistică bogată. Pe ea sunt încrustate înscrisuri în limba slavă bisericească.

Pe trunchiul ei şi pe braţele laterale se află câte trei cercuri, simbolul Sfintei Treimi. În fiecare grupare de câte trei cercuri, cel din mijloc este mai mare, reprezentând, probabil,Tatăl.

În total sunt nouă cercuri, simbolul comuniunii dintre lumea apelor, pământului şi cerului, al unităţii vieţii materiale cu cea spirituală, al vieţii veşnice, al perfecţiunii, al triumfului dragostei în care credea regina: „Poate că în lumea de azi există mai multă ură decât iubire, dar dragostea este mai puternică, iar dacă nu voi mai trăi să o văd, ea va trebui să învingă”. Să sperăm că regina a găsit iubirea absolută la capătul  celor nouă trepte ale cerului.

>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

ELISABETA IOSIF – CĂLĂTORIA PICTORULUI LUCIAN BADEA – ÎNTRE CER ȘI MARE –

LUCIAN BADEA MARINE SAM_2647 „Progresul spiritual se exprimă ca o traversare de-a lungul Axei lumii” ne amintea într-un eseu Jean Chevalier și aș pune sub acest simbol dorința pictorului Lucian Badea de a descoperi noile orizonturi, explorând în lung și-n lat marea sufletului său, deplasându-se de la un mal la altul, de la Constanța la Balcicul inimilor noastre, fiindcă Marea Neagră e lumea pictorului plină de simboluri ale dezvoltării spirituale. 

Călătoria pictorului în spațiul cerului și al mării se face parcă, mai mereu într-o zi sfântă, accesând universul ezoteric, pătrunzând în dorința profundă de schimbare interioară, dincolo de viziunea călătoriei între cer, mare și pământ, urmărind noi experiențe ale jocului de LUCIAN BADEA BALCIC NOAPTEA SAM_2645culori. Fiindcă, orice călătorie în infernul furtunii, precum coborârea la origini, ca în Cântul al șaselea al Eneidei este o mărturie a nemulțumirilor care împing la descoperirea unor forme noi. Lumea picturii sale este plină de simboluri, creează urcușuri în trepte în stâncă spre univers , semnificând efortul spre adevărată artă, spre acea comoară care ar putea fi interpretată și ca o fugă de sine. Adevărații călători ai artei culorii, spunea Baudelaire, ”pleacă doar pentru a pleca. De fapt ei visează la alte tărâmuri neasemuite ale picturii, spre sublimul inaccesibil”.  

În pictura lui Lucian Badea albastrul inundă cerul și marea creând liniște, cerul se retrage în roșu până devine uneori vinețiu, ca într-o seară cu super-lună, doar barca și marea mai păstrează flăcările apusului, ca în pictura ”Balcic noaptea”. În logodirea dintre cer și mare, albul traversează ceața nudă la variațiile strălucitoare ale luminii, sugerând fie absențe, fie suma culorilor. Astfel, astrul gândirii diurne în linia nesfârșită a orizontului împarte în pictura sa albul zorilor și flacăra răsăritului (” Bună dimineața, Balcic”). Albul stă mereu suspendat între pântecul întunericului – izvorul LUCIAN BADEA DRUM SPRE MARE SAM_2643oricărei energii – și lumea tuturor culorilor care se evaporă, acționând terapeutic asupra sufletului nostru, precum liniștea absolută, ca în pictura ”Castel în ceață. Balcic” . Doar albastrul din tablouri – culoarea cea mai adâncă, transparentă și pătrunzătoare, despovărează formele iar o pictură scufundată în albastru, ca într-o noapte albastră ( vezi ”Castelul noaptea”) creează mișcări și sunete, evaporând formele, zburând ca un pescăruș pe drumul infinitului, transformând totul în imaginarul pictorului-poet. Când totul trece în vis devine un spațiu al azurului (ca în ”Marină 1” ) natura ”tronând precum Zeus cu picioarele pe azur”, adică în imaginarul pictorului pe cealaltă parte a bolții cerești, creând acel lapislazuli al albastrului de Voroneț.  
LUCIAN BADEA Cerul si marea SAM_2644

Deși în lupta cerului cu marea albul se aliază cu albastrul împotriva roșului și a verdelui din picturi, ca în tabloul ”Marină 2”, amintind de iconografia creștină, culorile se transformă în alte semnificații, uneori cosmice, ca într-un teatru sacru. Între cer și apă, substanța primordială înglobând orice creație, atenuează păcatele lumii. Și botezând natura intervine, ca o măsură a timpului. Ea apare între albastrul ceresc și roșul infernului, impregnat pe stâncile mării cu arbori în flăcări, verdele devine aici mediatorul, umanizând peisajul.

Sursă de neliniști și de povară artistică, pictura lui Lucian Badea stă sub semnul Tainei – legată întotdeauna de ideea de tezaur. Această taină, mărturisită de pictor, eliberează sufletul de angoase. Fiindcă pictura aceasta,din prima expoziție personală ”Marea” deschisă la București,(Sala rondă, Cercul militar) stă sub semnul timpului, acel timp plin de simboluri, pe care ni le va decripta într-o expoziție viitoare. 

  

Elisabeta IOSIF

noiembrie, 2015

 

De CLB

Cristina OPREA – VIZIUNEA SUPRAREALISTĂ A LUI HORIA MUNTENUŞ ÎN ROMANUL „DINCOLO DE STELELE RECI”

MUNTENUS-Horia---DINCOLO-DE-STELELE-RECI-cop-wbPe domnul Horia Muntenuş l-am cunoscut la Craiova cu prilejul manifestării culturale ,,Zilele Constantin Brâncuşi”,ediţia a III-a, desfăşurată în perioada 14-15 martie 2015. Pentru ca acest eveniment cultural să fiinţeze au cooperat trei instituţii culturale şi formatoare – Asociaţia ,,Podul lui Apollodor”, Muzeul de Artă şi Filarmonica Oltenia. Simpozionul ,,Brâncuşi, la răscrucea artei moderne” s-a desfăşurat apoi in Sala Oglinzilor din cadrul Muzeului de Artă.

A fost într-adevăr un miracol, existenţa lui Brâncuşi pe aceste meleaguri. Creaţiile lui Brâncuşi sunt cărţi deschise spre lectura profundă. Semnele arhetipale ce sunt închise în piatră şi marmură, au fost folosite încă de la naşterea civilizaţiei umane. Dar ei, primii oameni, ştiau cum şi cât să le folosească. O dată cu evoluţia umanităţii, noi am pierdut acest limbaj sobru şi echilibrat. Dar…S-a născut Constantin Brâncuşi! O cometă pe cerul necunoaşterii noastre. Prin creaţiile sale ne-a reamintit de simplitatea formei şi de modul de a esenţializa o idee. Şi…încetul cu încetul, ne-am reamintit cine suntem. Ne-am reamintit de frumuseţea şi puritatea sufletului. Ne-am reamintit de ceea ce înseamnă vibraţia la elementele universale.

Şi de la simpozionul acesta interesant l-am reîntâlnit pe domnul Muntenuş cu prilejul ,,Zilelor oraşului Craiova” când, la Casa de Cultură ,,Traian Demetrescu” a prezentat filmul ,,Calea Eroilor – Istoria unei capodopere” şi a lansat romanul ,,Dincolo de stele reci” editat la Azbest Publishing 2015. Pe lângă regizor, Horia Muntenuş este un scriitor marcant al Ardealului contemporan, venind din zona Clujului şi a publicat mult, de la poezie la eseuri de hermeneutică, şi aici permiteţi-mi să citez titlurile cărţilor sale ,,Noaptea exilatului”, ,,Ioan”, ,,Gura de piatră”, ,,Dreptul la tristeţe”, ,,Liber”, ,,Pythia”, ,,Dincolo de Brâncuşi” şi ,,Poesii (frânturi din tinereţe)”.

Când am privit pentru prima dată coperta cărţii, m-am gândit imediat la tensiunea creată prin juxtapunerea a două culori puternice – roşu şi negru . cărora, li se adaugă pentru a echilibra, mici inflexiuni de verde. Atunci am avut sentimentul de pulsaţie a vieţii, de eternitate a trecerii, de lupta dintre viaţă şi moarte, dintre dragoste şi ură. Păsărea neagră, sufletul transmigrând spaţii existenţiale, al cărui ochi, o stea, mi-a adus aminte de Luceafărul de dimineaţă, ce în solitudinea lui, ne trimite raze, dar se luminează de fapt pe sine. În acelaşi timp ochiul păsării înocuit cu o stea poate semnifica şi privirea de dincolo de lumi, de biruinţă a văzutului asupra nevăzutului.

 >>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Milena MUNTEANU – ÎNTÂLNIRE CU GEORGE ROCA ŞI CU POEMELE SALE CIFRATE MULTILINGVE

2015-11-15_125037Pe George Roca nu îl cunoscusem personal, deşi am colaborat repetat la revistele dumnealui, în special la „Confluenţe Literare”. Intuisem un om plin de farmec, cu simţul umorului, care simte sufletul celui din spatele literei scrise. Îl ştiam ca pe un mare român, un „maven”, un rezonator, un transmiţător al valorilor noastre, care duce mai departe, în spaţii diverse, simţirea românească, precum şi dulcele grai de acasă. Pentru mine a fost şi este o inspiraţie, ba chiar am beneficiat de sfatul expert, de sugestiile oferite ca urmare a lecturii micilor mele încercări literare. Am aşteptat, aşadar, cu emoţie, întâlnirea în persoană, facilitată de generozitatea scriitoarei Rodica Elena Lupu, directorul editurii „Anamarol”, care a organizat pe data de 28 septembrie 2015 la librăria „Mihai Eminescu” din Bucureşti o lansare de carte ce includea, pe lângă mai multe volume colective publicate la editura sa, cartea poetului George Roca, „Poeme cifrate multilingve”. La sfârşitul serii am fost onorată să prezint şi eu volumul „Departe de ţara cu dor”, în faţa unei astfel de companii selecte, care includea multe alte nume notabile din lumea scrisului.

 Ajung la Toronto şi deschid volumul „Poeme cifrate multilingve”, care m-a încântat  din varii motive. Cartea conţine (doar) opt poezii pe parcursul celor 208 pagini! Fiecare e tradusă în mai multe limbi, de la originalul în română, la franceză, italiană, spaniolă, portugheză, albaneză, maghiară, germană, olandeză, suedeză, engleză, ebraică şi chineză. Poeziile sunt scurte şi merg direct la suflet, indiferent de limbă, apoi, în fiecare limbă, pe o altă pagină, anumite litere din traducere sunt înlocuite de cifre. Înveţi astfel repede că 4 este încifrarea literei „A”, 5 este egal cu „S”, 7 este „T”, etc… şi ajungi să parcurgi cursiv şi poezia încriptată, deşi e plină de cifre în loc de litere. Un exemplu: „M-4M ÎNDRĂ605717 D3 8U23L3 74L3/ FRUM0453, R0Ş11, V0LU970453,/ 41D0M4 UN31 913R51C1/ 4L70173 CU 0 C1R34ŞĂ.// CÂND 4M ÎNC39U7 5Ă 73 5ĂRU7/ 6UR4 74 4V34 6U57UL/ FRUC7ULU1 9451UN11.// 707UL 3R4 47Â7 D3 4C71V Ş1 R34L/ D3 94RCĂ D01 ÎN63R1/ FĂC34U DR460573 93 L1M84 M34.// 47UNC1 4M ÎNŢ3L35/ D3 C3 4 9ĂCĂ7U17 4D4M…// (Sărutul).

>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

ATELIER –CENACLU ,,CETATEA LUI BUCUR”

Virginia Stanciu – Butescu

 Poem tanka

Aur matinal –

Pescăruşul stând stingher

pe nisipul ud,

admirând o comoară,

sidef vibrator din scoici.

marea si bijuteriile ei

 În zori pe ţărmul mării

O nouă zi a început,

dar încă e tăcere

şi-un pescăruş s-a odihnit.

O rază-i mângâiere.

 

Comoara a ajuns pe ţărm

cu scoici ce-au avut viaţă

când se aflau într-un  afund

de ape ca-ntr-o ceaţă.


Curând turiştii vor sosi

şi vor strivi sideful.

Tăcerea se va ofili

şi zarva va fi şeful.

–––––––-

Nicoleta Mocan
LUMINA  
ȘI   ÎNȚELEPCIUNEA  MĂRII

 

Auriul  și  cenușiul semnifică și împletesc 

Lumina și înțelepciunea

E Gustul dulce al fericirii

Miros aparte

Ce mi-aș dori să-l simt mereu

E locul în care  vrei să stai la nesfârșit

E  Liniștea care inspiră

Da. E o stare eternă de bine

Energie și viață

Siguranță, liniște creativă, 

Care inspiră, inspiră și iar inspiră

Acolo, așa uiți de tot, devenind creativ și fericit

Acolo, așa uiți de tristețe,

Acolo, așa uiți de neîmplinire,

Acolo, așa uiți de orice lucru care mi-ar sta împotrivă

Acolo aș fi doar  fericit 

Şi aș urca în vârful piramidei infinite

Să pot crea imposibilul.

 ––––––––––

Mihai Ghiur – Pe ţărmul mării

Pustiu e ţărmul mării şi-ntinderea de ape

Se zbuciumă în valuri de parcă ar vrea să scape

Din matca ei fluidă creată în alte ere,

Doar scoicile sunt martorii acelor vechi mistere.

 

Un pescăruş îşi strigă perechea rătăcită

Şi-o caută-n nisipuri de parcă-ar fi pitită.

Cum soarele apune, cad umbrele-nserării,

Coralii din adâncuri dau măreţie mării.


 21 OCTOMBRIE 2015

De CLB

Mihai Ghiur – POEZII

Toamnă brună

Toamna a sosit, a câta oară

Cu sclipirile-i de-aramă,

Vantul suflă în rafale

Şi frunzişul îl destramă.

 

Crângul nu ne mai îmbie,

Noaptea tace până-n zori

Fără ţipete de păsări

Sub a frunzelor ninsori.

 2015-11-15_130759

Iar pădurea parcă plânge

De atâtea ploi căzute,

Toate păsările pleacă

În alte zone neştiute.

 

Şi aceste vitregii

Toate-n suflet ni se-adună,

Ai putea să nu mai vii

Toamnă brună, toamnă brună!

>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

Elena Armenescu -POEZII

De n-ar fi iubirea

 

Spune tu, de ce s-ar revărsa

Transparența zorilor peste uimiri

Copacii, florile, iarba, nu s-ar usca

De n-ar fi pe lume iubiri?2015-11-16_213425

 

Spune tu: trandafirii de ce ar înflori

Adunând lumină despletită-n petale

Magnoliile de ce-ar îmboboci

De n-ar fi iubirea pe cale?

 

Spune tu: privighetorile de ce-ar cânta

Sub semnul tainei, la poarta abisului

Cuibul? Rândunica de ce l-ar căuta

De n-ar fi iubirea puterea visului?

 

Spune: s-ar semna în lume armistiții

Astrele ar lumina ascunsele cărări

De n-ar fi pe lume îndrăgostiții?

De n-ar fi iubirea izvor de acceptări?


Spune tu…

oct 2015

>>>>>>>>>>>>>>

De CLB

ATELIER DE CREAȚIE ÎN CENACLU-Dan Tipuriţă : Albatroşii

Orizont marin

apus al dimineţii,

globule albe, scoici păscând nisipul gri.

 

– Ce gust sălciu de beznă e-n parenchimul ceţii !marea si bijuteriile ei

 

Întorc pagina nopţii şi încep o nouă zi.

 

Miros nu mai există, doar marea e-n auz,

ghioc purtat de valul vieţuirii noastre,

albatroşii zării pe creasta de taluz

făgăduiesc zburare dimineţii albastre.

 

Acum la malul vârstei aş pescui adânc

doar clipele vrăjite, cele sortite mie.

Sub apa netrăită e o limbă de pământ

unde numai speranţa

rămâne veşnic vie.

 

  21 oct. 2015

De CLB

ELISABETA IOSIF – ÎNTRE PLOAIE ȘI ÎNGERI

2015-11-17_202159Cronică la volumul ”La marginea ploii” –    autor Ioana STUPARU

                  (Editura Semne, 2015)

Dumnezeu își trimite îngerul cu fiecare strop de ploaie – spun ezoteriștii, această făptură, fiind considerată de către învățătura hindusă, subtilă  și coboară din lună pe pământ în picături de ploaie.  

Atunci, ne mai întrebăm de ce poemele creștine ale Ioanei Stuparu, aflate între ”vis și realitate” sunt ”La marginea ploii”?! Poate și pentru faptul, că îngerul, în calitatea lui de mesager este și vestitorul ploii cu vești bune pentru pământ și suflet. Aici, Dumnezeu trimite cu fiecare poem creștin un înger, venit cu fiecare strop de ploaie, evocând fertilitatea minții, suprema înțelepciune  sădită în firea Poetului: ”la marginea ploii,/ Pe fire de iarbă/ Dansează luceferi (pag. 5). Ca și în poemul ”Îmbinare divină”: ”Trupul meu,/ sufletul meu, Pământ și Cer,/ Verigi diferite îmbinate măiastru,/ Miracolul este Dumnezeu. (Pag. 6)” Iar oglinzile magice, sub forma lor divinatorie sunt instrument al revelării cuvântului lui Dumnezeu: „Am întrebat ”Sala oglinzilor”/ A câta oară/ Au primit aripi ochii Li La,/ Pentru zbor/ Pe tărâmul Poeziei/ ”Poezia e șoapta îngerilor”!/ Mi-a răspuns, cântând,/ ”Sala Oglinzilor” (Ochii Li La pag. 14).

În ”File de jurnal” se deschide un capitol important ”Vis și realitate”. Gaston Bachelard afirmă că viitorul se cucerește prin vise, înainte de a se cuceri prin experiențe. Visul este preludiul vieții active, Poetul visând este mereu în centrul visului său: ”În viziunea mea de simplu om credincios,/ o casă mare este aceea/ în care are loc Cerul./ …În casa unde intră Cerul,/ Mă vizitează, fără întârziere,/ aievea sau în vis, mesagerii divini….În casa mea are loc tot Cerul! (pag.43 – ”Mesagerii divini m-au vizitat fără întârziere). Așadar, Cerul – simbolul puterilor superioare omului, această imensitate insondabilă, sferă a ritmurilor universale, a marilor ”Aștri”, origine a luminii – intră în Casa Poetului, ca sălaș al Divinităților. Iar Casa, ca și Cetatea sau Templul se află în centrul luminii, fiind imaginea universului. Pulsațiile venite din univers se conjugă în vis iar Poetul, cel care visează este centrul poveștii: ”îmi spălasem mâinile/ cu apă vie,/ trimisă de EL”(pag. 51 ”Izvorul cu apă vie”)…”Cerc  de iubire am intrat în casă,/ ca într-o poiană sub soarele-n cruce”. ( pag.61 ”Nemaiîntâlnite tărâmuri”), sau ca în poemul ”Leagănul nopții”: ”Din cauza emoției trăite în vis,/ m-am trezit din somn./ Am deschis ochii….Lacrimile încă nu apucaseră/  să mi se usuce sub gene. Lacrimi de dor./ Dor tăinuit de leagănul nopții” (pag 70). Aici Ioana Stuparu, ne arată, ca și Bachelard o altă fațetă a ideii de Casă – aceea care înseamnă și refugiu, semnifică ființa interioară a omului.

Și întorcându-ne la titlu, poemele Ioanei Stuparu nu se află în mijlocul trăsnetelor sau în centrul  furtunii, nu au parte de excesul de apă al ploii devastatoare, ci sunt atinse doar de șuvițele de stropi de ploaie fertile, de roua divină, cea însuflețitoare. Ele sunt poemele de ”La marginea ploii”, unde nu ajunge apa distrugătoare fiindcă au forța vitală a Supremei Lumini. 

Elisabeta IOSIF

9 noiembrie, 2015, București

De CLB

Drăghici Min – Toamna

Sunt semne,draga mea

De toamnă lungă,

De prin grădini

Mai cade, rar,

Câte un măr 

Și câte-o frunză.

 

2015-11-16_211601

Cuminți la geam,

Să răsfoim buchetul

Cu trandafirii

De la nuntă,

Sunt cu petala roză

Și rotundă.

Iubirea noastră

Nu-i o umbră.

 

De prin grădini

Mai cade, rar,

Câte un măr

Și câte-o frunză.

Sunt semne, dragul meu,

De toamnă lungă.

De CLB

Adrian Botez – PATRIA MEA

PATRIA MEA

 

să nu-ndrăzneşti să te caţări pe

munţii mei – dacă nu eşti în stare să vezi

curgând – pe toţi versanţii lor – orbitor

BOTEZ-A-sp-wbsânge de

îngeri – în miezul

zilei

 

să nu-ndrăzneşti să păşeşti pe

pământul de cristal

mântuit – al

câmpiilor mele – dacă nu eşti în stare şi

încă nu vrei – să te

scufunzi – până deasupra de creştet – în

oceanele de furie extatică ale

martirilor mei

>>>>>>>>>>>>>>>>>

De CLB