Maria Filipoiu – CERNEALĂ PENTRU EMINESCU

Nu este cerneală de ajuns 

Pentru poetică cinstire

Luceafărului de cer ascuns, 

Cu nemuritoare menire. 

 image1

Deși cerneală-n breaslă este 

Cât apă-n Dunăre și-n Mare, 

N-ajunge a-i sfârși poveste, 

Poetului ce-n veci nu moare. 

 

Iubire duce-n nemurire, 

Pe a pământului orbită, 

Că-n ea este dumnezeire

Ce în stihuri curge grăbită. 

 

Gânduri de omagii sunt ninse, 

Când raza-i străluce-n cuvinte. 

Poveștile de-i fi rescrise 

Pe caldarâmuri de morminte. 

 

În ancestrale idei plutesc

Metafore îmbietoare,

Ce-n cununi de stele înfIoresc,

De-a Luceafărului ardoare. 

 

Petale de gând pe hârtie 

Las în amprente de cerneală,

Când lacrima iubirii scrie 

Poveste de dor ireală. 

 

În har poetic e lumină 

Din lumânare sufletească,

Ce arde-n nopți cu lună plină, 

Ca stele pe boltă cerească.

Anunțuri
De CLB

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s