Nicu Doftoreanu – POEZII

44.Tangou  SPECIAL

 

                        Motto :

                                    Viaţa înseamnă a transforma constant în lumină şi  în                                       flacără tot ceea ce suntem şi tot ce întâlnim                                       Friedrich Nietzsche (1844 – 1900)

 

Când preaplinul astrelor dă drumul dezastrelor,

Nimeni nu se mai fereşte…

Să consulte zodiacul ca să afle ce-i lipseşte

Celui ce-a plecat, săracul,

Să vadă… cum se iubeşte!

Şi de-atunci lumea vorbeşte că libertatea lipseşte,

Uitând că demult de tot,

Înainte de potop,

A mai fost odată cazul când DOMNU-a schimbat macazul,

Şi oraşele-au pierit lăsând locul pustiit!

De privim şi azi cu frică pe cel care se ridică

Să blesteme mereu cerul, vrând să îi afle misterul:

Care e …

Că-n depravare, NU se scapă de uitare!

Experienţa asta ţine de ancestralul din tine:

Fiindc-acea promisiune că pământul ne va ţine

Dacă rămânem curaţi!

S-a-ndeplinit!

             …Fiind cruţaţi

De păcatele severe

Când ISUS ne-a dat putere,

Dar tot nu suntem salvaţi!!

Anii mulţi,…plini de necaz,

Ne-au tot dus spre surmenaj

Şi suntem iar ca-n trecut: În păcat zeloşi…prea mult!

Probabil că n-ar strica dacă ne-am readuna….

Şi-am refuza datina  

Ce a introdus patima!

Fiindcă dacă-i ocolit

Drumul vieţii,

                        Cel sortit…

Spre a fi reconvertit,

Reia calea astrelor

Zdrobind pe cea a dezastrelor

            Unde-n timpul nesfârşit,

            Ne-am prefăcut c-am iubit

Când de fapt…am tot dormit

Pierzând tot ce ne-am dorit!

 

Nicu Doftoreanu – 25.04.2014

 

 

50.Tangou NEAŞTEPTAT

                                                                                             

                                                                       Motto

                                                  Sexul e ca ninsoarea:  Niciodată nu ştii

                                                  cât o să dureze şi la câţi cm o să ajungă

                                                          Filosofie glumeaţă de cafenea

 

Când grijile te copleşesc şi te silesc să stai retras,

Constaţi că nu ţi-au mai rămas

Nici chiar prieteni de pripas!

Prietenii pe care-i ştii

Din vremea când eraţi copii,

Te ocolesc…dacă-i previi!

Le este frică să încerce a te-ntreba, aşa,..la rece:

Ce s-a-ntâmplat de nu-ţi mai trece?!

Doar că,

Neaşteptat în viaţă,

Chiar de-i uitată de…speranţă

Exist-un colţ  neprihănit doar de credinţă ocrotit?!

Acolo poţi fi cât de mic,

Să n-ai de oferit nimic

Şi tot găseşti o rezolvare îngrijorărilor lumeşti!

Ea-n mod neaşteptat conduce…

Spre fericirea din răscruce,

Dând siguranţă revenirii,…

Chiar dacăi împotriva firii!

În schimbu-acestui semn ceresc,

Primit ca dar ce-l preţuiesc

Numai aceia ce,

când cresc,

La modul clar păcătuiesc:

Deoarce din nou

…Iubesc!

 

Nicu Doftoreanu- 03.05.2015

Anunțuri