Domnica VĂRZARU – INIMĂ PLINĂ

                                       În biblioteca inimilor

                                      îmi caut de o vreme

                                      sufletul.

                                         E îmbrăcat

                                         în cifre şi litere

                                         adunate cu migală

                                         din cartea vieţii

                                      şi dus în hotare

                                         de o inimă plină.

                                     

                                         Auriculul stâng

                                      l-am umplut

                                      cu sârg

                                      de recunoştinţă

                                      dată izvorului

                                      de fapte bune

                                      ce curge

                                      prin lume.

 

                                      În auriculul drept

                                      am pus nădejdea

                                      florilor

                                      ce îşi deschid corola

                                      sub dulci mângâieri de lumină

                                       şi în fiecare dimineaţă

                                      zâmbesc

                                         zorilor,

                                      dorind ca cineva

                                      să verse mulţumirea

                                      peste aura înmiresmată

                                         şi înca nedefinită.

                                     

 

                                      În ventriculul stâng

                                      am aşezat cu grijă

                                      aşteptarea,

                                      tăcuta şi răbdatoare

                                      ca apa fântânilor

                                      negăsite.

                                      Am îmbrăcat-o-n doruri

                                      ruginite

                                      şi-n păr i-am pus

                                      doar flori de măr

                                      să scuture petale când se va plictisi,

                                      că niciun dor din toate

                                      nu se va împlini.

 

                                      În ventriculul drept

                                      am presărat cărările ude

                                      ale trecutului.

                                      Acum pun potecile prezentului

                                      pe care plouă mai rar

                                      şi fac studiu

                                      de fezabilitate

                                      pentru a putea construi

                                      autostrada viitorului

                                      fără sfarşit.