Adrian BOTEZ – POEME DE TAINĂ

STRĂIN NEÎNTREBĂTOR

 

astrali copaci veghind minuni – străine

păsări târzii – vorbind cu zei – pe strune:

toţi aşteptăm – şi nici nu ştim de vine

cel ce-a cântat în epopei nebune

 

e-atâta suferinţă în lumină

nedumeriri – clipiri de voci străbune

lirism sinucigaş – schimbat în vină

sacru masacru – treaz în sori şi-n lune

 

nu întreba în piept de stea – săgeata

de ce-a pătruns – de ce-a străpuns – ingrata:

viscol de lumi – urdìi de spumi – se-nchină

 

la poarta lui – finalului – declină…

…în rai de tei să urci de vrei – străine

vedea-vei Cristul viersuind ruine…

 

 

TAINA FLORII

 

hulubii-şi cântă-n flori de tei viaţa

parfum luminii dând căţuia firii

îngeri – din ram în ram – vădescu-şi faţa

şi înfloresc în raze trandafirii

 

din toată inima se zbate suferinţa

dând mărturie că pământu-nvie

privighetorile – în nopţi – îşi dau silinţa

ridicând vălul scrisului de glie

 

am descifrat durere cu durere

şi-am înţeles chemarea-adânc vibrândă:

birău şi mist  –  strâng Cristului avere

 

din tot ce-a sângerat petala blândă

…învăţul florilor se stinge-n noapte:

din taina lor ard – ici şi colo – şoapte…

 

 

SOBRIETATE DIVINĂ

 

turnai cinzeaca de lumini şi umbre

în cupa revoltată a retinei –

şi deodat’ vedenii crâncen sumbre

decapitatu-m-au – cadou vitrinei

 

străin de lumi de soartă şi vârtejuri

mă închinai viziunii de coşmare

iar Duhu-mi înălţai prin negre vrejuri                                        

măcar să pipăi rosturile-amare

 

dar nu priceperea îţi picură în linişti

căci nu eşti mag – dedat la binefaceri:

pe cuie să te culci – precum pe mirişti

 

şi generos să sângeri în prefaceri…

…nicicând sărută Crist un Căutător:

Puşcăriaşul Lumii – fără vorbitor!

 

 

BALADA MONŞTRILOR

 

pitici cumpliţi în stranii hore

n-au cer sub ei nici aurore :

geroase pete-n sânge greu

îndrăgostiţi de proşti mereu

 

se-nverşunează spre neant

prin nopţi li-e dumnezeu doar Kant

orăcăie spre respiraţii

din hâduri iscă inundaţii

 

aş vrea strigând să mă trezesc:

nu fac decât să-nveselesc

gloata de monştri amatori

ningând fulgi de aligatori

 

proptiţi în uşi de lumi dezbine

zgâiesc spre mine noi urine:

m-au arestat în toi de rut

rechini pe cord ei mi-au crescut

 

scriu simfoniile atride

nădăjduind că m-or ucide :

ei doar privesc râzând scârbos

strigoi lugubri pân’ la os

 

…leproşi duioşi şi lăcrămoşi

mă-nghit în dumicaţi scabroşi

se luptă-acum – sub patrafire

să nu mai fiu nici amintire…

–––––––––––––

Adrian BOTEZ

Adjud, Vrancea

16 mai 2016

 

 

 

 

 

 

Anunțuri