Virgil Ciucă – Spre viitor

Când uragane mătură pustiul
Şi cade noaptea peste infinit
Ascult cu detaşare zurbagiul
Ce domină-n prezentul arvunit

Nemărginirea clipelor senine
O savurez în liniştite nopţi
Dar desluşesc tăceri adulterine
Când valul mării bântuie la porţi

Atingerile stelei călătoare
Au dispărut pe-un drum din ani lumină
Am alungat tristeţea şi-ncordarea
Dar ai rămas în mintea mea, regină…

Părea că viitorul e pe-aproape
Şi-ncrederea şi dorul se unesc!
Cum pribegesc, ades pierdut pe ape,
Nu mai visez la raiul pământesc

Luceafărul ce prin tăceri clipeşte
Va încălzi şi-o pământeană fiinţă
Din lumea lui destinu-mi ocroteşte
Să stăpânesc şi vers şi elocinţă
*
Abisu-n univers dacă mă cheamă
Voi admira tăcute negre găuri
Când am s-ajung şi-n codrii de aramă
N-am să mă tem când rătăcesc prin hăuri

Virgil Ciucă
Bucureşti
29 ianuarie 2016

Anunțuri