Melania CUC – NICOLAE BĂCIUŢ ÎNTRE PRETEXTE ŞI CONTEXTE

Înainte de orice, cartea  „Pretexte şi contexte” semnată de Nicolae Băciuţ şi apărută la Editura NICO din Tg. Mureş în 2015, – este un document literar. Dincolo de confesiuni cu amprentă strict personală, printre fragmente de idei ce ţin de subiectivismul de autor, paginile cărţii de faţă sunt fiecare la rând, şi toate laolaltă un compediu al unui Timp şi al unor evenimente de marcă în lumea literară contemporană. Timpul va dovedi că fiecare cuvânt din această lucrare are memorie literară dar şi socială, că ceea ce azi ni se poate părea a fi un discurs personal este în fond, destinul unui eşantion sctiitroticesc cu valenţe complexe la acest fruntariu de veacuri (20 – 21).

 

Nicolale Băciuţ este un foarte harnic şi serios cronicar, un scriitor al vremurilor sale ce nu trece cu ochii închişi pe lângă detaliile care, adunate într-un volum, ne ajută să descoperim inedite secrete ale lumii în care trăim. Şi… cuvintele sunt  vii, şi gândurile sunt clare, cu direcţie sigură şi cu acroşări bine limitate scopului ce ţine de  zbaterea (de-o viaţă) a unui autor ce nu se joacă de-a Literatura. Autorul scrie din vocaţie certă, scrie cu patimă creativă şi are şi avantajul experienţei de jurnalist, cea ce  face ca fiecare pagină din cărţile sale să devină un  înscris ce îşi are locul său în arhivă. Că Arhiva lui Nicolae Băciuţ este impresionantă, rod al unei munci sisifice în domeniul jurnalismului şi în sfera literaturii, că Nicoale Băciuţ însuşi este un personaj fabulos în prorpia-i Carte (Pretexete şi contexte), nu mai miră e nimeni.

 

Nicoale Băciuţ şi-a luat porţia de celebritatea literară de mai multe ori de-a lungul anilor, dar şi-a purtata mereu cununa de lauri cu modestie rar întâlnită în lumea scriitoricească de astăzi, el a rămas acelaşi „ţăran” împăcat în destinul de-a  cultiva „ogorul”, de-a aduna în jurul său prieteni de creaţie. Un liant între geenraţii şi spaţii geografice spirituale, un mentor şi un editor care, cu generozitate rararisimă susţine destinele literare ce nu au avut încă şansa afirmării, dar care dovedesc talent şi dorinţă de a scrie.

 

Ceea ce atrage din prima la noua sa carte, este unghiul personal din care, autorul abordează valoarea astrală a Poeziei şi, pentru că că poezia are carne şi spirit, Nicolae Băciut vine cu mărturisirile unei relaţii de prietenie şi înţelepciune pusă sub semnul lui Nichita Stănescu. Nu este prima dată când citesc astfel de mărturisiri fascinante şi pe care, Nicolae Băciuţ le face ca şi cum şi-ar scoate inima în palmă şi ne-ar arăta drumul-sângelui care leagă indubitabil poeţii unii de alţii. Doar că, în cazul cărţii de faţă, dimensiunea discursului literar este generoasă, ne lasă timp pentru respiraţie şi  ne putem bucura în tihnă de splendoarea Existenţei pe care ne-o împărtăşeşte.

 

Întâlniri şi întruniri, conexiuni spirituale cu personalităţi sau (şi) comunităţi de români care ard în aceeaşi flacără a dorului de Limba Română. Premii şi discursuri, prieteni şi mai puţin prieteni, dar cu toţii Actori în acest  „Teatru” de bună calitate, şi  pe  scena căruia Nicolae Băciuţ îşi joacă rolul Vieţii. În tot acest periplu literar, autorul nu se putea să nu-şi  aducă contribuţia personală şi în restaurarea unor adevăruri de istorie literară cu proiectări în spaţiul Ardealului. Eminescu în călătoria spre Blaj, aşa cum apare evenimentul în scrierile unor distinşi istorici literari, dar nu doar Luceafărul poeziei naţiei, ci şi toate mici detalii care formează întregul unor evenimente cheie în ceea ce numim îndeobşte: creşterea Limbii Române,/ lucrări culturale şi  oameni care au fost şi mai sunt ancoraţi în acest război de pace pe care îl ducem cu toţii, eveimentele culturale sunt trecute  cu talent în paginile acestei cărţi .

 

Vatra Veche, dragostea şi durerea lui Nicolae Băciuţ, revista pe care a resuscitat-o prin propriile-i forţe intelectuale, şi pe care a făcut-o cunoscută în toate comunităţile vorbitorilor de Limba Română din lume. Despre acest fenomen care ţine de destinul unei păsări Phoenix, Nicolae Băciuţ ne mărturiseşte cu emoţie dar mai ales, cu acureteţe şi responsabilitatea ctitorului de viţă veche.

 

Confesiuni, mărturisiri, dialoguri cu personalităţi sau, răspunsurile autorului la întrebările puse de reporteri diverşi, fărâme de iluzii devenite realităţi palpabile prin scrisul înaintând de-a lungul zilelor şi a nopţilor nedormite, poeme şi „rapoarte” la demnitatea umană, lumi reale, suprapuse celor virtuale şi peste tot şi toate, fascinţia sacriitorului Nicoale Băciuţ în faţa evenimentelor, zvârcoliri ale facerii  unei opere literare în care nici o pagină de carte nu seamănă cu cealaltă. Cărţile lui Nicolale Băciuţ sunt de sine stătătoare,  proaspete şi cu propria lor stea deasupra paginii de gardă, doar materialele de lucru sunt altele, si de la o carte la alta autorul îşi îmbogăţeşte colecţia de prietenii rare, şi raftul său de bibliotecă personală poate fi împărţit doar pe criterii de specii  literare. Toate cărţile semnate de Nicolae Băciuţ constituind mostre de certă valoare.

 

Nicolae Băciuţ a pornit în lume dintr-o casa ţărănească din Chintelnic ce ţine de judeţul Bistriţa Năsăud. Un fiu risipitor? Nicidecum. Doar, că din motive pe care semnatarul acestor însemnări nu le întrezăreşte prea clar, în timp ce scriitorul Nicolale Băciuţ adună premii literare şi sunt cenacluri din ţară care îi poartă numele, în timp ce faptele sale de arme, literar vorbind, împodobesc panopliile  instituţiilor de cultură de aiurea, în Bistriţa noastră culturală, Poetul din Chintelnic este tot mai greu să întâlnit.

 

Nicolale Băciuţ, un scriitor căruia îi pasă de Literatura de astăzi, un scriitor despre care poţi spune multe, foarte multe lucruri interesante. Dar, pentru a-l înţelege cu adevărat,  pe acest scriitor complex şi prolific, trebuie să citeşti mai întâi cărţile sale.

 

Melania CUC

Bistriţa-Năsăud

25 iulie 2015