Virgil Ciucă – Ecou romanţei “către nime”

S-a dus romanţa vieţii zbuciumate
Nu mai vibrează coarde de piane
Tristeţea a născut singurătate
Dar eu rămân soldat pe bastioane

Nu desluşesc cum de plutesc fantasme
Cum nici de-i vis ori doar ignor realul
Nu am crezut şi nici nu cred în basme
Deşi cu fiere, îmi golesc paharul!

Citesc ades în “fluvii de cuvinte”
Cum se frământă sufletele nude
Nu pot să cred în sentimente sfinte
Când înfruntăm puterile zălude.

Prefer chemări  să-şi regăsească sensul
Nu amintiri ce nu au fost trăite
Când spre tăceri va trece universul
Vor defila cohorte de ispite

Am onorat romanţa “către nime”
Cu nostalgia clipelor trecute
Şi-am respectat fidel suave rime
Dar eu detest să scriu din servitute!

Vibreze coardele de la ţambale
Răsune grav tubulaturi de orgă
Plutească pe cărările astrale
Necredincioşii ce-au scăpat de morgă.

Virgil Ciucă
Bucureşti
25 februarie 2016

Anunțuri