Virginia Stanciu-Butescu – Poetului Marin Sorescu*)

 Cu Sorii prinşi în nume

şi bulzu-n rădăcini,

păstorii daci şi zeii

n-au fost deloc străini.

 

Cu fantezia minţii

a oferit cuvinte

în cupe de poeme

şi patosul cuminte.

 

Le-a folosit ca magul

pornit să ne-amăgească,

că slova pare glumă

în sfera îngerească.

 

Dar recitind poemul

tot zâmbetul  îţi piere

căci tâlcul e amarnic

şi-i jale lângă miere.

 

Şi viaţa nu-i o salbă

de fericite clipe

când ea include-o moarte

cu negrile-i aripe.

 

Dar Sorii lui din nume

l-au dus în sfere-nalte,

sculptat în nemurire

cu aurite dalte.           

                                ( 16.03.2016 )

 *)Marin Sorescu ( 19.02.1936, comuna Bulzeşti, Dolj – 8.12.1996, Bucureşti )