Virgil Ciucă – POEZII

Pentru Zeus

 

Prea imbecilii generali

Au trădat ţară şi popor

Perfid conduşi de şarlatani

Au vândut brazde de ogor

 

Îngenunchiaţi în ţara lor

De un guvern rătăcitor

Românii-n sărăcie mor

C-un nedorit IMPERATOR

 

Năvălitorii venetici

Ne-au invadat străbun meleag

Şi apăraţi de “licurici”

Ne-au pricopsit cu-n neamţ pribeag

 

Acum la cumpănă de ani

Ne-atacă corbii cei hulpavi

Sponzorizaţi de şarlatani

Ţiganii sunt stăpâni de sclavi

            *          

Ne-au sărăcit România

Bande transnaţionale

Ştiind că UE e stihia

Munţi golaşi ne plâng cu jale

 

Ţara n-are apărare

Graniţele sunt burete

Armatele mercenare

Se desfată-n cabarete

 

Sperjuri, hoţi şi farisei

De popor şi-au bătut joc

Cum suntem născuţi din zei

Pentru Zeus le dăm foc

 

        Virgil Ciucă, Bucureşti, 27 iulie 2016

 

La Mulţi Ani, limbă română!

 

La mulţi ani pentru vecie

La mulţi ani români

La mulţi ani cu vitejie

Ai ţării stăpâni

 

La mulţi ani cu arma-n mână

Să ne-apărăm glia

La mulţi ani, căci eşti o zână

Mamă România

 

La mulţi ani, limbă română

Ţării să-i fii scut

La mulţi ani vocea-ţi răsună

Dincolo de Prut

 

La mulţi ani cu bucurie

Graiul meu de dor

La mulţi ani pentru vecie

Bravul meu popor!

 

                        Bucureşti, 31 decembrie 2015

 

 

Nu vă lăsaţi legănate

                                    Poetei Angela Mihai

 

Nu vă lăsaţi legănate

Nici de ploi, şi nici de vânt

Zânele nu sunt uitate

Nici în cer, nici pe pământ

 

Nu mai irosiţi chemarea

Clipelor ce vă-nconjoară

Ascultaţi privighetoarea

Care cântă până-n vară.

 

Cum de vă visaţi în astre

Să vă legene comete?

Pe cărările sihastre

Veţi culege doar regrete

 

Repede ajunse-n ceruri –

Mult prea mult vă place zborul-

Nu veţi suporta nici geruri

Şi vă veţi trăda amorul

 

Umbra ce brăzdează cerul

Legănată fără sens

Va acoperi misterul

Dintr-un univers imens

 

 

Timpul care vă îndeamnă

Să mai aşteptaţi puţin

Ştie bine că în toamnă

Trăiţi vis adulterin

 

Nu plângeţi de n-aveţi lacrimi

Să udaţi floarea iubirii

Sentimentul fără patimi

Stinge focul fericirii

 

Valul care vă ridică

Şi vă leagănă pe mare

De la crezu-i nu abdică,

Nici speranţa nu vă moare

 

                       Bucureşti, 14 iulie 2016

 

Ştim

            Poetei Doina Bezea

 

Iubirile sfârşesc ades

Pe drumuri spre necunoscut

Dar gândurile noastre ţes               

Speranţe de Argonaut

 

Zâmbim sarcastic la icoană

Pictată în culori de mai

De ne trezim devenim stană

Ascunşi sub mantie de crai   

 

Absurduri din simţirea noastră

Le protejăm, deşi ne dor

Prefacem vinuri din salmastră

În frământările de-amor

 

Arar dansăm la întâmplare

Şi nu vibrăm la unison

Mulţi ştim că fiinţa trecătoare

Nu se îndreaptă spre amvon

 

Plăcerile-s fără căinţă –

Când visele ne sunt strivite

Mulţi sângerăm cu neputinţă           

La vestea morţii insolite                   

            *

Patimi arse prin iubire

Îngheaţă când dorul moare

Nefireasca amăgire

Cată-n toamnă alinare

 

                      Bucureşti, 14 iulie 2016

                                  

 

Anunțuri