nămeţi de flori
trec printre nori
săltând pământ
cu crezământ
şi fără spini
unde-s lumini:
sunt veci de Crist
Cel de-Ametist!
prin cer trec veşti
fulgi de poveşti:
cum Cel Înalt
suie învoalt
flori şi necaz
colo-n privaz
flori colilìi
lebede vii
legând în psalmi
raiul de dalbi –
palat de sfinţi
grădini cuminţi…
*
viscol de flori
trezeşte-n zori
stea şi Voivod
pentru-un norod
abia scăpat
din scăpătat
mistice veri
verzi primăveri
şi constelaţii
magìi de graţii:
meniţi în şoapte
focuri de noapte
pentru-un norod
scos din năvod
acum schilod:
Crist-Voievod
schimbă-umilinţi
în limbi de sfinţi
şi-atâtea patimi
şi-atâtea lacrimi
le ia-ntre palme
blestem să darme
şi le descântă
pentru o nuntă
pentru o rimă
de stea sublimă
-ntre Crai şi Ştimă
le scoate-n vază
focuri de rază
apă în oază…
floare de colţ
te sui pe bolţi –
nu pierde plâns:
în necuprins
văzduhu-i nins!
sunt sfinte patimi
şi-o stea de lacrimi –
foc de vestire
şi mântuire…
*
zori vii – zurlii – zarzări candrii
cireşi trimişi-de-mpărăţii
petale de privighetori
voi – leagăne de vestitori:
scrieţi pe cer o elegie –
precum a fost – să nu mai fie!
miracol – flori de liliac
veniţi la nunta cea din veac
şi ardeţi focuri de-ametist
pentru un neam şi vechi şi trist…
–––––––––
Adrian BOTEZ
Adjud, Vrancea
aprilie 2016
CETATEA LUI BUCUR * literatură , arte , cărţi 