Elisabeta IOSIF – TĂCEREA IUBIRII

Azi am descoperit

tăcerea iubirii.

Tu ai fost întotdeauna

Cu mine. Cuvânt și necuvânt

Umbra lor și umbra ei

Luminând penumbra mea…

Tăcerea cu silabele nerostite

Rămase fără zi

Ascunse-n noaptea albă…

De-abia  atunci s-a topit

Dragostea-n culoare

Prin sunetul albastrului

De Voroneț, zămislind Biblia.

Doar acolo  am găsit cheia

Iubirii Tale, cea fără de întuneric

Tăcerea zorilor Cristice

Umbra nașterii sfinte. Apoi,

L-ai trimis pe el,

EMINESCU.

 Luminând totul!

 Și a deslușit prin vers  

Noaptea fără de noapte                                                                                                                        A  iubirii,

 A  luminii cuvântului.                                

Elisabeta IOSIF  

 ianuarie, 2017                         

Anunțuri