Azi am descoperit
tăcerea iubirii.
Tu ai fost întotdeauna
Cu mine. Cuvânt și necuvânt
Umbra lor și umbra ei
Luminând penumbra mea…
Tăcerea cu silabele nerostite
Rămase fără zi
Ascunse-n noaptea albă…
De-abia atunci s-a topit
Dragostea-n culoare
Prin sunetul albastrului
De Voroneț, zămislind Biblia.
Doar acolo am găsit cheia
Iubirii Tale, cea fără de întuneric
Tăcerea zorilor Cristice
Umbra nașterii sfinte. Apoi,
L-ai trimis pe el,
EMINESCU.
Luminând totul!
Și a deslușit prin vers
Noaptea fără de noapte A iubirii,
A luminii cuvântului.
Elisabeta IOSIF
ianuarie, 2017
CETATEA LUI BUCUR * literatură , arte , cărţi 