Mihai GHIUR – Făclia iubirii

 Făclia iubirii

 

 Când voi pleca îţi las iubirea

Păstrată-n suflet cu mult dor,

E zborul şoimului spre piscuri,

E-un râu năvalnic din izvor.

 

Puterea ei e-n focul sacru,

Ce arde pentru veşnicie

Văpăi încinse-n două inimi,

Ce dau o singură făclie.

 

Dar zborul nostru n-a fost lin,

Ci a trecut şi prin furtună,

Când noi uniţi într-o făptură

Ne-au strâns, cum apele se-adună.

 

Iar de va fi sa-mi uiţi iubirea,

Să laşi făclia peste vreme

Ca şoimul cel cu aripi frânte,

Cu ţipăt jalnic să ne cheme.

 

 

Te voi iubi mereu

 

Iubirea ta iar mă cuprinde,

Deşi trecu atâta vreme

Trăiesc ca-n vis acele clipe,

Ce nu-ncetează să mă cheme.

 

Iar îmi apari mereu în gânduri,

Tu, stăpână peste amintiri

Cum o să uit atâtea vise

Clădite numai din iubiri.

 

Mai dă-mi odată taina nopţii

Când am ajuns pe prima stea,

Mai lasă-mă doar cu mirajul

Că iarăşi pot s-ajung la ea.

 

Nu-ţi mai ascunde acum privirea

Că-i stingi celestele văpăi,

Tu, ce aduni mereu seninul

Ce se revarsă-n ochii tăi.

 

Aş vrea să te mai simt odată

Trezindu-mă cu tine-n zori

Sa-ţi mângâi părul tău de aur

Strângându-te la piept cu dor

 

Mihai GHIUR

Anunțuri