Cristina OPREA – TRIMITERI SPRE PICTURA SUBTILĂ TRANSPUSĂ CU MĂIESTRIE DE MIHAI COTOVANU

În urmă cu câteva luni, fiind cu treburi prin Bucureşti, am intrat în Galeria Artelor din cadrul Cercului Militar Naţional şi am rămas uimită să descopăr creaţia unui artist pe care îl cunoscusem la Câmpulung Muscel, la galeria „Arta”, unde mă întâlnisem prima dată cu pictura domniei sale. Entuziasmată de această surpriză am păşit cu mare interes în acest spaţiu destinat vizualului. Aici pe simeze mi se desfăşura „un film” despre un suflet frumos ce freamătă la cel mai mare dar făcut de Dumnezeu omului – Natura.

 

Fiecare tablou în parte supunea sufletul privitorului la o explorare subtilă asupra universului înconjurător „povestit” cu ajutorul culorilor de către acest rafinat colorist. Pentru că pictorul se poate mândri cu acest dar oferit de Creator, de a vibra şi de a surprinde vibraţia cu ajutorul culorii. Privind fiecare cadru compoziţional constat că acest artist se apropie de tema peisajului cucerit de culoare, dar fără a uita lecţiile înaintaşilor săi, din care îşi construieşte propriile concluzii. Frământat de subtile cercetări, porneşte ca un vechi pelerin pe drumurile vechilor cetăţi, numai că domnia sa nu caută cetăţi medievale, ci acele cetăţi ale creaţiei – adică atelierele marilor pictori impresionişti – Monet şi Cezanne.

 

Am ales cu grijă spre a vă comenta câteva din tablouri şi voi începe cu o lucrare plină de forţă, intitulată „Stejar din pădurea Fointainebleau”, Atunci când am descoperit lucrarea pe simenze am vrut să îi spun autorului, că mai putea intitula această lucrare  „Autoportret” deoarece seamănă mult cu acest copac ce năzuieşte spre cer. Detaşându-se de pădure, stejarul amplasat în centrul compoziţional al lucrării, este modelat cu ajutorul culorii, dar organizează şi spaţiul prin intermediul dispunerii crengilor sale. O gamă restrânsă de culori dau o mai mare profunzime lucrării.

 

Marea cu subtilele sale tonuri de la turcoaz la albastru pătrunzător este o altă temă ce inspiră şi duce către o profundă meditaţie. Aparent simplă compoziţia tablourilor „Marină în apus de soare”, „Marină” şi „Marină din Normandia” ne lasă să descoperin tonurile cerului, tonuri de la violeturi rafinate la albastruri grave. Culorile sunt aplicate cu ajutorul unor pensulaţii vibrate, ce modelează şi modulează stratul pictural. Delicateţea nuanţelor se reflectă şi în cromatica stâncilor, artistul făcând aceste alăturări cromatice, între cald şi rece, cu mult drag faţă de tradiţia picturii impresioniste, dar şi dintr-un spirit năvalnic de a argumenta trăirea sa în faţa peisajului. Observator riguros, pleacă de la o concreteţe a motivului, o localizare spaţio-temporală ilustrând pintr-o notă personală, plină de firesc, raportul dintre plin şi gol, dintre planurile de adâncime, dintre linia ce se topeşte în culoare- Dar cu siguranţă cel mai important element este lumina ce transpare şi transfigurează fiecare tablou în parte.

 

Remarcabile sunt şi peisajele inspirate de zonele rurale româneşti. De aici am ales o lucrare ce se distinge prin atmosferă şi pe care pictorul a intitulat-o „Liniştea înserării”. Pe cerul „bântuit” de nori gravi transpuşi în tonuri de albastru cu inflexiuni de alburi încălzite uşor prin nunaţe de violet, ce ne descrie metamorfozarea luminii spe crepuscul, se distinge cald, natura unei veri spre final, unde verdele are o puternică vibraţie, prin modul de aşternere a petelor, artistul ilustrându-ne parcă freamătul frunzelor. În planul din apropiere, aliniate, stau patru căpiţe de fân. Cromatica aşezată în tepte de adâncime de la caldele nunaţte de ocru trecând subtil la veselul cerde şi ajungând la albastru cerului, ne vorbeşte de trăirile personale din faţa subiectului, trăiri definite de forme de exprimare plastică

 

Pe lângă tematica peisajului rural, privitorii au putut admira tablouri în care peisajul urban este şi el sursă de inspirraţie, dar extrem de bine sunt transpuse şi naturile statice sau vasele cu flori. Pictorul Mihai Cotovanu nu face doar descrieri şi nu preia o imagine fără a reflecta, a o transfigura şi transpune prin popriul mod de exprimare. Culoarea, agentul principal este străjuită de formă şi împreună se unesc sub forţa luminii. Reprezentant al realului, pictorul distinge muzicalitatea peisajului, surprinde momente de viaţă, oferă crâmpeie din simţurile sale, dizolvate în culoare, direct pe suportul pictural.

 

Cu acest prilej, al expoziţiei personale, Mihai Cotovanu a lansat un minunat album ce conţine creaţia sa şi care este intitulat „Spiritualitate şi Tradiţie” scris de Tudor Octavian, personalitate marcantă a criticii de artă, ce avea să îi oficieze şi deschiderea expoziţiei.

Într-o scurtă alocuţiune inserată pe coperta albumului artistul mărturiseşte „Creaţia artistică ridică intelectul pe trepte superioare ale desăvârşirii spirituale, dă parfum şi culoare vieţii, dacă se caută adevărul prin artă. Frumosul în artă dezvoltă conştiinţa şi cugetul, spre cele mai profunde cămări lae sufletului, şi se poate ajunge la înţelegerea că noi suntem opera de artă a „Marelui Artist”. ”

 

Felictări şi drumul creaţiei să îl aveţi inundat de lumină precum creaţia domniei voastre, domnule Mihai Cotovanu.    

 

Cristina OPREA

dr în istorie şi arte vizuale

Turda, martie 2016

 

 

 

 

 

Anunțuri