ELISABETA IOSIF – LA TÂMPLA GLIEI

Aș răsuci iar serile pe-un fir de vis

Și pe-un picior de gând prelins

Din toate verile cu maci, albastre

Cuprinse în tăcerea gliei noastre

 

Și-un țipăt de cocor venit din umbre

L-aș trece prin livezile târzii

Să curețe-ntristarea lumii sumbre

De dor de Eminescu l-aș aduna prin vii

 

Și-aș șficui lumina cu iluzii

S-alung tăcerea lumii amorțite

Ca să audă, până chiar și surzii

Cuvintele de dor, azi înghițite

 

La tâmpla gliei, cu lumini ucise

Ne stau strămoșii, veșnicele umbre

Ei sunt mereu la granițele scrise

Înlăturând și azi amurgurile sumbre.

ELISABETA IOSIF

Ianuarie, 2016

Anunțuri
De CLB

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s